Maria și misiunea ei pe Pământ

Întrebare: Din ce motiv Maeștrii Siderali au ales spiritul Mariei, ca pe pământ să fie Mama lui Isus?

Ramatis: Înaltul a ales-o pe Maria pentru această misiune pentru că era vorba de un spirit absolut umil, tandru și resemnat, care nu avea să intervină în misiunea lui Isus. Ea era mama ideală pentru el, iubitoare și răbdătoare, fără exigențele despotice ale capriciilor personale, lăsându-l în cele din urmă să-şi manifeste gândurile în toată spontaneitatea lor originală. Mai mult, în Spațiu, înainte ca Maria să vină pe Pământ, s-a convenit că inspirațiile și orientările în copilăria lui Isus vor fi exercitate direct din lumea invizibilă de către Îngerii Tutelari.

Deși, Isus a fost un spirit sideral emancipat și impenetrabil la orice altă sugestie exterioară, capabilă să-l abată de la angajamentul său mesianic, este evident că el ar fi putut fi afectat, în copilăria sa, de o influență maternă excesiv de virilă, dominatoare, egocentrică și care ar fi adus grave prejudicii operei sale.

Mulți scriitori, oameni de știință, lideri religioși, poeți, pictori, muzicieni sau filozofi celebri, le-au fost destul de influențată viața de stăpânirea tiranică a părinților lor, prejudecând într-un anumit fel calitățile extraordinare ale copiilor lor.

Iisus a trebuit să realizeze o muncă cu o semnificație specifică și de interes comun pentru întreaga umanitate; timpul său prețios nu putea fi irosit în cultivarea calităților artistice, științifice sau în abstracțiile filosofice din lumea profană. Opera sa ar fi putut fi prejudiciată dacă părinții săi ar fi încercat să-i impună direcții profesionale, care i-ar fi alterat obiectivele fundamentale ale misiunii sale. Isus avea nevoie să crească complet liber și să-și dezvolte forțele sale spirituale în mod spontan pentru a-și putea structura idealul său mesianic, fără deformările, abaterile sau capriciile lumii.

Isus era un spirit de rang angelic, diferit de contemporanii săi, iar autoritatea sa spirituală îi dădea dreptul de a se opune propriei sale familii, dacă insistau să-l îndepărteze de drumul său mesianic. Acesta este motivul pentru care Înaltul a preferat spiritul docil și pasiv al Mariei pentru misiunea sublimă de a fi mama lui Mesia, ca să-l protejeze în copilărie și ca să nu-i perturbe misiunea de amplitudine colectivă.

Întrebare: Cum ar trebui să înțelegem mai bine această condiție pasivă a Mariei în a nu interveni sau influența formarea psihologică a lui Isus în timpul copilăriei sale, ca mamă?

Ramatis: Maria era toată inimă și puțin intelect; o ființă iubitoare, al cărei sentiment se dezvoltase până la plinătatea angelică. Totuși, mai avea nevoie să-și îmbunătățească mintea în viitoarele încarnări pentru a completa binomul «rațiune-sentiment», care eliberează definitiv sufletul de ciclul încarnărilor umane. Mai mult, pe lângă că a participat la programul mesianic al lui Isus, de asemenea a decis să adăpostească cu iubirea ei maternă câteva suflete cu care a avut legături în trecut, pentru a le ajuta să-și îmbunătățească nivelul spiritual. Deși, foarte tânără și proaspăt căsătorită, ea nu a refuzat să crească copiii din prima căsătorie a lui Iosif, văduvul Deborei, și care i-a adus la noul cămin pe cei cinci copii minori : Matia, Cleopa, Eleazar, Iacov și Iuda, ultimii doi morți la o vârstă fragedă. Cu excepția lui Isus, care era un misionar ales, ceilalți copii ai lui Iosif erau spirite compromise reciproc cu responsabilități karmice din trecut, a căror existență comună a servit la ușurarea obligațiilor lor spirituale. Maria era un spirit iubitor, tandru și răbdător,  complet eliberată de personalismul atât de tipic sufletelor primare și fără a fi sclava ancestralității cărnii. Poseda virtuți sublime provenite din elevatul său grad spiritual. Și-a îndeplinit îndatoririle casnice și s-a dedicat eroic creșterii numeroșilor descendenți.

Maria era foarte apreciată în Nazaret pentru excelentele broderii, cusături, țesături de covoare de lână și frânghii, meserie pe care a învățat-o în timpul șederii sale printre fecioarele Sionului, în Templul din Ierusalim. A profitat de fiecare moment disponibil pentru a contribui cu hainele și confecțiile ei la întreținerea familiei, care era destul de precară datorită muncii modeste a lui Iosif în atelierul de tâmplărie. Deși, avea o cultură modestă și o lipsă de profundă cunoaștere a psihologiei umane, era o femeie tandră și iubitoare, un înger exilat pe pământ, Maria trăia instantaneitatea reacțiilor emoționale, dar fără complexitatea intelectului.

Întrebare: Vreți să spuneți că datorită temperamentului ei blând și generos, Maria a putut trăi departe de conflictele atât de comune dintre vecini, rămânând imună la problemele sentimentale ale familiei? Am interpretat corect spusele dvs.?

Dacă dragostea oferită de o singură persoană ar fi suficientă pentru a elimina manifestările agresive sau neplăcute ale lumii tale primare, cum e pământul, este evident că Isus nu ar fi fost răstignit, ci consacrat cu entuziasm de contemporanii săi. Același lucru s-a întâmplat și cu Maria, căci deși dragostea ei intensă, necondiționată și pură putea să adăpostească toată familia, prietenii, vecinii și chiar străinii, cu toate acestea nu s-a putut elibera de o anumită invidie, intrigă, meschinărie și gelozie ale unor suflete de grad inferior, care de asemenea trăiau în acea lume mică a Nazaretului.

Doar tandrețea, umilința, iubirea și răbdarea Mariei au putut transforma intriga și bârfele furtunoase ale unora, în briza inofensivă a cordialității. Zâmbetul ei îngeresc a topit cel mai dur resentiment și a înmuiat cea mai tiranică inimă. Evita cu atâta drăgălășenie încurcăturile generate de invidie și gelozie, pentru a umple de căldură sufletească căminul, care a reușit să-i dezarmeze pe cei mai tendențioși și mai încăpățânați intriganți.

Din fericire, Iosif, deși era un om sever și intransigent, a știut să învingă acele furtuni emotive, aliindu-se tandreții Mariei pentru a se înălța deasupra acelor încurcături periculoase. În ciuda faptului că era o familie numeroasă, acea casă săracă, dar onestă, a susținut climatul psihic adecvat pentru manifestarea forțelor spirituale ale Copilului-Luminii. Toate acestea au evitat pierderea de timp și orice abatere de la marșul mesianic al iubitului Maestru.

În timp ce Iosif era ca un stejarul viguros, sub a cărui umbră protectoare Iisus putea să crească liniștit, Maria era ca lemnul de santal care parfuma toporul bârfei, intrigii și meschinăriei umane, care uneori încerca să-i intre în casă.

Întrebare: Deci, pasivitatea maternă a Mariei nu numai că l-a ajutat pe Isus să crească emancipat de propriile sale idei, dar și să se elibereze mai devreme de legăturile emoționale și sentimentalismele familiei umane. Nu este așa?

Ramatis: Într-adevăr, în Spațiu fusese convenit, printre cei mai intimi participanți la misiunea lui Iisus, că el va trebui să-și trezească propriile forțe spirituale și sentimentele angelice în corp, liber de orice alte influențe educaționale. De aceea, i s-a asigurat un mediu familial pacific, înțelegător și sigur, pentru a nu-i perturba copilăria. Având în vedere contextura spirituală superioară a lui Isus, apostolii și colaboratorii la opera sa mesianică erau incapabili să-i traseze linii directoare mai bune decât plănuise deja în adâncul sufletului său. Prin urmare, s-a dispensat de orice metodă disciplinară sau ghid uman, care să-l orienteze pe pământ în cei 33 de ani de viață fizică. Îngerii săi Tutelari l-au îndepărtat întotdeauna de orice întreprindere care aveau tendințe către glorii profane, chiar dacă erau demne și meritorii, dar capabile să-l înlănțuie în preocupările înrobitoare ale vieții umane.

Întrebare: Chiar luând în considerare modestia intelectuală a Mariei și simțul practic al lui Iosif, nu ar fi fost posibil ca ei să perceapă diferența dintre natura spirituală neobișnuită a lui Isus și ceilalți copii? Aceasta nu i-ar face să se considere mai norocoși?

Ramatis: Trăsăturile de genialitate și exaltare extraordinară a copiilor neobișnuiți nu sunt întotdeauna motive de fericire pentru părinți. Uneori confundă răbufnirile de înțelepciune cu excentricități inexplicabile. Adevărul este că Iisus, deși era un băiat docil, respectuos și puțin timid, era un Spirit de stirpe sideral cu mult peste cel mai înalt nivel de inteligență și de capacitate a omului pământesc. Prin urmare, chiar și în perioada copilăriei sale, el nu s-a supus modelelor și prejudecăților comune vremii, deoarece reacțiile sale mentale și emoționale depășeau convențiile comune și provincialismul poporului evreu. În plus, nu numai că a provocat uimire, ci chiar și alarmare în rândul colegilor săi de joacă și adulților, deoarece a expus idei și concepte care erau foarte avansate pentru vremea respectivă.

În felul său personal de a interpreta sau de a judeca lucrurile din țara sa sau despre poporul său, micul Isus a avut răspunsuri agere și inteligente, dar a fost onest în conversațiile sale și nu s-a complăcut niciodată în maliție, viclenie, ipocrizie sau perversitate. Nu a fost nici ofensiv, nici petulant. Răspundea la toți cu simplitate, respect și chiar cu puțină timiditate; dar nimeni nu-i putea modifica modul franc și sincer de a spune lucrurile, deoarece era un dușman al evazivelor, ocolurilor sau adaptărilor interesate. Obedient inconfundabilului său spirit de dreptate, s-ar fi poziționat împotriva familiei sale și în favoarea adversarului, dacă ar fi avut dreptate! Se atașa cu ușurință de toate ființele și creaturile și le slujea cu același spirit de fraternitate și iubire, indiferent de situația socială sau umană. Cu toate acestea, atitudinile sale sincere și curajoase au șocat chiar și spiritul înțelegător al părinților săi, pentru că a semănat indecizii printre rabinii din Sinagogă. Adesea, adulții rămâneau confuzi înaintea soluției neașteptate, la un nivel de dreptate deasupra înțelegerii comune, pe care pruncul Isus le-a expus în disertațiile sale vii și elocvente.

Astfel de situații a derutat rudele sale cele mai apropiate, încă imature și incapabile să înțeleagă graiul îngerului și al înțeleptului sideral, care nu se ascunde sub subtilitățile înșelătoare și proprii omului determinat în a lupta pentru interesele umane. Copilul Isus, genial și sincer, nu s-a putut încadra niciodată în schema prozaică a creaturii comune, ale cărei emoții și gânduri sunt o reflectare a obiceiurilor și preconcepțiilor timpului său. Evident, Maria și Iosif nu au putut întrezări în acel fiu singular splendoarea și temperamentul lui Mesia, când crea situații critice și stârnea cenzurii altor oameni pentru modurile lor excentrice sau ciudate. Ambii nu erau încă capabili să înțeleagă o conceptualizare morală atât de pură și impersonală a ființei umane, contrară tradițiilor seculare ale vieții poporului evreu.

Întrebare: Maria, a crezut vreodată în misiunea fiului său Isus sau a presimțit-o cu puțin timp înainte de a fi răstignit?

Ramatis: Datorită naturii sale mediumnice, Maria a primit numeroase semnale și avertismente de la ghidul său spiritual, care a insistat să o informeze despre descendența îngerească a fiului său. Dar, datorită obligațiilor sale zilnice alături de familia numeroasă, ea a uitat, puțin câte puțin, mesajele mediumnice care i-au fost transmise înainte de a se căsători, precum și înainte de nașterea lui Isus. Mai târziu, în anumite momente, se simțea dominată de acea reminiscență, când o voce ocultă i se părea că confabulează cu natura neobișnuită a fiului său.

Evident, că nu au existat motive plauzibile și justificări capabile să o convingă pe Maria cu privire la glorioasa misiune spirituală a remarcabilului său fiu, la fel cum s-a întâmplat cu familia Prințului Sáquia-Múni, care nu a prevăzut niciodată că descendentul său va fi Budha, Iluminatul Instructor Moral al Asiei. În fine, se presupunea că Isus nu v-a ajunge să fie decât un modest rabin din Galileea, entuziasmat de obstinarea de a salva oamenii și de a mântui păcatele lumii, conducându-i către o fantastică împărăție, asemănătoare patriei lui Israel. Între timp, când el, umil și docil ca un miel, și-a acceptat soarta sângeroasă fără să-și miște buzele și fără să pronunțe nici cea mai tăcută plângere. Atunci, Maria, l-a putut recunoaște acolo când se jertfea pe cruce pe Mesia – Mântuitorul oamenilor!

Carte: Sublimul Pelegrin, Ramatis
Tradus de Societatea Spiritistă Română