Orice ideal și compromis afectiv trebuie să fie susținut de fidelitate. Calitatea de a fi fidel determinărilor vieții constituie o trăsătură relevantă a demnității morale.
Cu cât ființa umană se ilustrează și depășește ignoranța, cu atât percepe mai mult măreția loialității în ceea ce își propune, precum și în cei care fac parte din obiectivele sale umane.
Adesea, individul nu are idee de contribuția pe care o poate oferi și, din nefericire, este rară în conviețuirea socială.
În timp ce idealurile sunt noi și încă, nu au fost înfruntate dificultățile firești în realizarea proiectului, pare ușoară afinitatea între persoanele care fac parte din proiect. Pe măsură, însă, ce timpul trece, apar conflicte în relații, suspiciuni nefondate, iar atunci când se produce ulterior o ruptură, apar stânjenitoarele situații de dușmănie cu toate consecințele lor răuvoitoare.
Conversațiile și comentariile pe care înainte le susținea prietenia devin arme care se utilizează cu obiectivul de-a defăima, de-a face acuzații nejustificate și injurii perverse, care se transformă adesea în calomnii nefericite.
Există o zicală populară care spune: «Urechile care astăzi ascultă, vor fi mai târziu gura care acuză.»
Astfel, devine necesar să fii prudent în prietenie, evitând efuziunile de confidențe și narațiunile necuvenite, deoarece chiar și cenzura distructivă este o otravă letală în activitățile umane.
Este curios de observat cum pasiunile josnice învăluite în sentimentul uman sunt sensibile și sunt mereu de veghe, debordând la orice semn de disconfort, neîncredere sau neplăcere.
Cuplurile care s-au înțeles înainte datorită unei afecțiuni legitime nu pot suporta nicio ocurență neplăcută, culminând cu crime odioase, când sunt contrazise.
Afecțiunile filiale și paterne din copilărie și/sau adolescență se transformă în ură acerbă atunci când se simt afectate de idei legitime sau false, iar prieteni ajung să ucidă pentru lucruri mărunte și ridicole, care înainte ar fi fost un motiv de batjocură…
Companii care se distrug deoarece câștigul unuia e mai mare decât a celuilalt, iar partenerul său se transformă încet-încet în competitor….
Indivizii trăiesc în competiție, când ideal ar fi să trăiască în cooperare, ajutându-se reciproc. Problema cuiva ar deveni problema grupului în care trăiește, împărțind responsabilitățile, având încredere că nimeni nu îi va lua locul sau nu-l va împovăra cu obiectivul de a-l distruge.
La această fidelitate s-a referit Isus, când a divulgat mesajul de iubire și a propus: «Fii credincios până la sfârșit».
Înseamnă să fii alături, mai ales în situațiile cele mai deplorabile și nefericite, când cu adevărat e nevoie de un prieten.
Divaldo Franco
Articol publicat în ziarul A Tarde (Bahia), Rubrica de Opinie, 2 iunie 2022
Tradus de Societatea Spiritistă Română
