Allan Kardec
La 3 octombrie 1804 se năștea, la Lyon, în Franța, Hippolyte Léon Denizard Rivail. Studiile sale cu Johann Heinrich Pestalozzi, între 1814 și 1827, au contribuit la formarea lui ca remarcabil profesor, lingvist și pedagog. Rivail a exercitat o influență considerabilă asupra reformei educaționale din Franța și Germania.
La mijlocul secolului al XIX-lea, în 1854, fenomenul meselor rotative a incitat Europa. Acest fenomen a atras atenția remarcabilului profesor, care a început să îl investigheze aplicând metoda experimentală. El nu a enunțat niciodată teorii preconcepute: a observat, a comparat și a dedus, căutând întotdeauna rațiunea și logica faptelor. A interogat, a notat și a ordonat datele, motiv pentru care a fost numit Codificatorul Spiritismului. Când studiile sale au atins dimensiunile unei doctrine, a decis să publice Cartea Spiritelor, care a apărut la 18 aprilie 1857, adoptând pseudonimul Allan Kardec.
În prolegomene din Cartea Spiritelor, ediția franceză, putem citi:
«Spiritele anunță că au sosit vremurile marcate de Providență pentru o manifestare universală și că, fiind miniștrii lui Dumnezeu și agenții voinței sale, misiunea lor este de a instrui și a ilustra oamenii deschizând o nouă eră pentru regenerarea umanității. Această carte este o compilație a învățăturilor lor.»
Allan Kardec
A doua ediție, considerată de Allan Kardec ca fiind definitivă, a apărut pe 18 martie 1860. Prima ediție conținea 501 întrebări și răspunsuri corespunzătoare învățăturii directe a Spiritelor. A doua ediție stă la baza noii ediții a Consiliului Internațional Spiritist, care include contribuția extinsă a lui Allan Kardec și care, cu ajutorul diverselor mediumuri și urmând metoda experimentală, a extins lucrarea până la 1019 întrebări, așa cum este cunoscută astăzi.
Cartea Spiritelor rezumă cu măiestrie conținutul profund al acestei lucrări:
«Conține principiile Doctrinei Spiritiste despre imortalitatea sufletului, natura spiritelor și relațiile cu oamenii; Legile Morale, viața prezentă, viața viitoare și posteritatea umanității, conform învățăturilor împărtășite de Spiritele Superioare cu ajutorul diverselor mediumuri.»
Succesul Cărții Spiritelor a favorizat, pentru prima oară, publicarea în ianuarie 1858, a Revistei Spiritiste (Revue Spirite), iar în luna aprilie a aceluiași an, fondarea Societății Pariziene de Studii Spiritiste. Allan Kardec a condus ambele inițiative până în momentul morții sale, în 31 Martie 1869, contribuind astfel în mod semnificativ la divulgarea Spiritismului.
Cele mai remarcabile cărți ale sale sunt:
Cartea Spiritelor în 1857, prima carte;
Ce este Spiritismul? în 1859;
Cartea Spiritelor în 1860, ediție definitivă;
Cartea Mediumurilor în 1861;
Spiritismul în cea mai simplă expresie în 1862;
Evanghelia după Spiritism în 1864;
Cerul și Infernul în 1865;
Geneza în 1868.
Iar în 1890, prietenii săi au adunat texte inedite și note personale, pe care le-au publicat în cartea Lucrări Postume.
În cartea Ce este Spiritismul?, Allan Kardec afirmă despre Spiritism următoarele:
«Spiritismul este dovada clară a existenței sufletului, a individualității sale după moarte, a imortalității și a soartei sale adevărate. Este, așadar, distrugerea materialismului nu prin raționament, ci prin fapte.»
Allan Kardec
Tăban E. Bianca
Societatea Spiritistă Română
