Spiritism

Organizarea spiritismului

1. Până în prezent, spiritiștii, deși foarte numeroși, au fost diseminați în toate țările, iar aceasta nu este una dintre cele mai puține notabile caracteristici ale Doctrinei. Ca o sămânță dusă de vânt, doctrina spiritistă, a prins rădăcini în toate punctele globului, probă evidentă că propagarea sa nu este efectul nici al unei coterii, nici al unei influențe locale și personale. La început izolați, astăzi, adepții sunt destul de surprinși să se găsească în număr mare; și întrucât similitudinea ideilor inspiră dorința de apropiere, caută să se reunească și să fondeze Societăți. De aceea, din toate părțile, ni se solicită instrucțiuni în acest sens, manifestând dorința de a se uni la Societatea Centrală din Paris. Așadar, a sosit momentul să ne ocupăm de ceea ce putem numi Organizarea spiritismului. Cartea Mediumurilor (ediția a II-a) conține asupra formării Societăților spiritiste, observații importante, la care ne referim și asupra cărora rugăm să se mediteze cu atenție. Experiența vine să confirme în fiecare zi acuratețea acestor observații; le vom aminti în mod succint, adăugând instrucțiuni mai detailate.
2. Să vorbim mai întâi despre adepții care încă se găsesc izolați în mijlocul unei populații ostile sau ignorantă cu privire la noile idei. Primim zilnic scrisori de la persoane care se află în această situație și care ne întreabă ce pot face în absența mediumurilor și a partizanilor spiritismului. Se află în situația în care s-au găsit, în urmă cu abia un an, primii spiritiști din cele mai numeroase centre astăzi; încetul cu încetul adepții s-au înmulțit; există un anumit oraș unde contau recent cu puține unități, iar acum sunt sute și mii; în curând va fi la fel peste tot: e o chestiune de răbdare. Cât despre ceea ce au de făcut, este foarte simplu. În primul rând, pot lucra pe cont propriu, să aprofundeze doctrina citind și meditând asupra operelor de specialitate; cu cât mai mult aprofundează în Doctrină cu atât vor descoperi adevăruri consolatoare confirmate de rațiune. În acea izolare, trebuie să se considere norocoși că au fost primii favorizați. Dar dacă se limitează în a extrage din Doctrină o satisfacție personală, acesta ar fi un fel de egoism. Datorită propriei lor poziții, au o frumoasă și importantă misiune de îndeplinit: aceea de a răspândi lumină în jurul lor. Cei care acceptă această misiune fără a fi opriți de dificultăți vor fi în mare măsură răsplătiți cu succesul și satisfacția de a fi făcut ceva util. Fără îndoială că vor întâlni opoziție. Vor fi expuși batjocorii și sarcasmului incredulilor, chiar și răutății oamenilor interesați să combată doctrina. Dar unde ar fi meritul dacă nu ar fi nici un obstacol de depășit? Acum, pentru cei care sunt opriți de o copilărească frică precum «ce vor spune», nu avem nimic de spus, nici un sfat de dat; dar celor care au curajul opiniei lor, care sunt mai presus de meschinele considerații mundane, le vom spune că ceea ce au de făcut se limitează în a vorbi deschis despre Spiritism, fără afectare, ca de un lucru foarte simplu și natural, fără al predica și, mai presus de toate, fără a încerca să forțezi convingeri, nici să faci prozeliți. Spiritismul nu trebuie să se impună; se vine la el pentru că ai nevoie de el și pentru că dă ceea ce alte filosofii nu dau. Convine chiar să nu dăm nicio explicație incredulilor obstinații: ar însemna a le da prea multă importanță și a-i face să creadă că depindem de ei. Eforturile pe care le facem pentru a-i atrage îi îndepărtează, din amor propriu, își întăresc opoziția lor; de aceea este inutil să-ți pierzi timpul cu ei; când va fi nevoie vor face simțiți, vor veni acolo singuri; între timp, trebuie să-i lăsăm în pace să se complacă în scepticismul lor, care, credeți-mă, îi copleșesc adesea decât vor să pară; pentru că, orice ar spune ei, ideea de neant după moarte are ceva mai înfricoșător, mai sfâșietor decât moartea însăși.

Dar, pe lângă batjocoritori, se vor găsi oameni care vor întreba: Ce este aceasta? Atunci grăbiți-vă în a-i satisface proporționând explicațiile voastre conform natura dispozițiilor pe care o găsiți în ei. Când se vorbește de Spiritism în general, trebuie luate în considerare cuvintele care se pronunță ca semințele lansate în aer: multe dintre semințe cad pe pietre și nu produc nimic; dar, dacă numai decât una singură cade pe pământ fertil, considerați-vă fericiți; cultivați-o și fiți siguri că acea plantă, fructificând va face lăstari. Pentru unii adepții, dificultatea este să răspundă la anumite obiecții; citirea atentă a operelor le va furniza mijloacele; dar mai presus de toate se vor putea ajuta, pentru acest efect, de broșura pe care o vom publica sub titlul de: Refutarea criticilor în contra Spiritismului din punct de vedere materialist, științific și religios.

3. Să vorbim acum despre organizarea Spiritismului în anumite centre deja numeroase. Incrementarea neîncetată a adepților demonstrează imposibilitatea materială de a constitui într-un oraș, și mai ales într-un oraș populat, o Societate unică. Pe lângă numărul adepților, mai există și dificultatea distanțelor, care este un obstacol pentru mulți. Pe de altă parte, se recunoaște că marile reuniuni sunt mai puțin favorabile unei bune comunicări și că cele mai bune se obțin în grupuri mici. Prin urmare, trebuie să ne concentrăm să multiplicăm grupurile particulare. Acum, după cum am spus, douăzeci de grupuri de cincisprezece până la douăzeci de persoane vor obține mai mult și vor face mai mult pentru propagandă decât o unică Societate de patru sute de membri. Grupurile se formează în mod natural prin afinitate de gusturi, sentimente, obiceiuri și poziție socială; toată lumea se cunoaște acolo și cum sunt reuniuni private, se are libertate în ceea ce privește numărul și selecția celor admiși în grup.
4. Sistemul de multiplicare a grupurilor are ca rezultat încă, așa cum am mai spus cu alte ocazii, împiedicarea conflictelor și rivalităților pentru supremație și președinție. Fiecare grup este naturalmente condus de stăpânul casei sau de oricine este desemnat în acest sens; nu există, propriu-zis vorbind, un președinte oficial, pentru că totul se întâmplă în familie. Stăpânul casei, fiind gazda propriei case, are deplină autoritate în a menține buna ordine. Cu o Societate propriu-zisă, ai nevoie de un local special, personal administrativ, un buget, într-un cuvânt, o complexitate de angrenaje pe care rea voința a unor disidenți rău intenționați le-ar putea compromite.
5. La aceste considerații, pe larg dezvoltate în Cartea Mediumurilor, vom adăuga una care este preponderentă. Spiritismul nu este încă văzut cu ochi buni de toată lumea. În curând, se va înțelege că se are tot interesul în a promova o credință care îi face pe oameni mai buni și care este o garanție a ordinii sociale; dar până când nu se este bine convins de buna sa influență asupra mentalității maselor și de efectele sale moralizatoare, adepții trebuie să se aștepte să le suscite piedici, fie pentru că ignoră adevăratul obiectiv al doctrinei, fie din interes personal; nu numai că vor fi ridiculizați, dar, când vom vedea anihilată arma ridicolului, îi vor calomnia. Vor fi acuzați de nebunie, șarlatanism, ateism, vrăjitorie, pentru a stârni fanatismul împotriva lor. O nebunie! Sublimă nebunie cea care face să se creadă în Dumnezeu și în posteritatea sufletului; pentru cei care nu cred în nimic, este, de fapt, o nebunie să creadă în comunicarea dintre morți și vii; nebunie care face înconjurul lumii și ajunge la cei mai eminenți oameni. Șarlatanism! Adepții au un răspuns peremptoriu: dezinteresul, pentru că șarlatanismul nu este niciodată dezinteresat. Ateism! Cei care după ce au devenit Spiritiști, sunt mai religioși decât erau înainte. Vrăjitorie și tra cu diavolul! Cei care neagă existența diavolului și nu îl recunosc pe Dumnezeu decât ca unic maestru atotputernic, în mod suveran drept și bun; singulari vrăjitori cei care ș-ar renega maestru și ar acționa în numele antagonistului său! De fapt, diavolul nu ar trebui să fie mulțumit de adepții săi. Dar motivele întemeiate sunt cea mai mică preocupare a celor care vor să caute certuri; când vor să-și omoare câinele, spun că este turbat. Din fericire, Evul Mediu își aruncă ultimele și palidele sale lumini asupra secolului nostru; cum Spiritismul vine să-i dea lovitura de grație, nu surprinde că se vede faptul că încearcă un ultim suprem efort; dar să fim liniștiți: lupta nu va fi lungă. Totuși, certitudinea victoriei să nu se transforme în imprudentă, pentru că imprudența ar putea, dacă nu compromite, cel puțin se întârzie succesul. Din aceste motive, constituirea numeroaselor Societăți ar întâmpina poate obstacole în anumite localități, în timp ce nu s-ar putea întâmplă la fel cu reuniunile de familie.
6. Adăugăm încă o considerație. Societățile propriu-zise sunt supuse numeroaselor vicisitudini. O mie de cauze dependente sau nu de voința societăților pot duce la disoluție. Așadar, presupunând că o Societate Spiritistă a reunit toți adepții aceluiași oraș și că, dintr-o circumstanță oarecare, încetează să mai existe; iată, membri dispersați și dezorientați. Acum, să presupunem că în loc de aceasta, există 50 de grupuri, dacă unele dintre ele dispar, unele vor rămâne mereu, iar altele se vor forma; sunt ca plantele vivace, în ciuda a tot, renasc. Nu aveți pe un câmp decât un singur copac mare pe care fulgerul îl poate doborî; aveți 100, aceeași lovitură nu le poate ajunge pe toate și cu cât mai mici sunt, cu atât vor fi mai puțin expuse.

Totul militează așadar în favoarea sistemului pe care îl propunem; când un prim grup fondat în orice parte devine prea numeros, să facă precum albinele: ca roiurile ieșită din stupul-mamă merg să fondeze noi stupi care, la rândul lor, vor forma alții. Vor fi tot atâtea centre de acțiune care iradiază în cercurile lor respective și vor fi mai puternice pentru propagandă decât o unică Societate.

7. Formarea grupurilor fiind așadar admisă în principiu, mai rămân câteva chestiuni importante de examinat. Prima dintre toate este uniformitatea în doctrină. Această uniformitate nu ar fi mai bine garantată de o Societate compactă, deoarece dizidenții ar avea întotdeauna facilitatea de a se retrage și de a face un grup aparte. Indiferent dacă Societatea este una sau fracționată, uniformitatea va fi consecința naturală a unității de bază pe care grupurile o adoptă. Va fi complet între toți cei care urmează linia trasată de Cartea Spiritelor și Cartea Mediumurilor: una conține principiile filozofiei științei, iar cealaltă regulile părții experimentale și practice. Aceste opere sunt scrise cu suficientă claritate pentru a nu da naștere interpretărilor divergente, condiție esențială a oricărei noi doctrine.

Până în prezent, aceste opere au servit ca regulator pentru imensa majoritate a spiritiștilor și pretutindeni sunt primite cu o simpatie fără echivoc; cei care voiau să se îndepărteze de ea au putut recunoaște, din cauza izolării lor și prin scăderea numărului de partidari, că nu aveau de partea lor opinia generală. Acest asentiment dat de marea majoritate are o mare greutate; este o judecată pe care nu o putem suspecta de influență personală, deoarece este spontană și este pronunțată de mii de persoane care ne sunt complet necunoscute. O dovadă a acestui asentiment este faptul că ni s-a cerut să ne le traducem în diverse limbi: în spaniolă, engleză, portugheză, germană, italiană, poloneză, rusă și chiar limba tătară. Se poate, așadar, fără prezumție, să se recomande studiul și practicarea acelor opere la diversele reuniuni spiritiste, şi aceasta cu atât mai mult, cu cât sunt unicele, care până în prezent, unde ştiinţa este tratată de un mod complet; toate cele care au fost publicate pe această temă nu au atins decât câteva puncte izolate ale chestiunii. În rest, nu avem pretenția de a ne impune ideile; le emitem, cum este dreptul nostru; cei cărora le convin le adoptă; alții le resping, cum de asemenea este dreptul lor; instrucțiunile pe care le oferim sunt așadar naturalmente pentru cei care merg alături de noi, pentru cei care ne onorează cu titlul de lider spiritist, iar noi, nu pretindem în niciun fel să reglementăm pe cei care urmează un alt drum. Oferim doctrina pe care o profesăm la aprecierea generală; acum, am întâlnit suficienți aderenți care să ne ofere încredere și să ne consolăm de unele disidențe izolate. Posteritatea, de altfel, va fi judecătorul în ultimă instanță; cum oamenii actuali vor dispărea, prin forța lucrurilor, susceptibilitățile amorului propriu rănit, cauzele geloziei, ambiției, speranței materiale dezamăgite; cum nu vom mai vedea persoanele, vom vedea nu mai doctrina, iar judecata va fi mai imparțială. Care sunt ideile noi care, atunci când au apărut, nu și-au avut adversarii mai mult sau mai puțin interesați? Care sunt propagatorii acestor idei care nu au fost expuși săgeților invidiei, mai ales dacă succesul le încununează eforturile? Dar să revenim la subiectul nostru.

8. Al doilea punct este constituirea grupurilor. Una dintre primele condiții este omogenitatea, fără de care nu poate exista comuniune de gânduri. O reuniune nu poate fi nici stabilă, nici serioasă dacă nu există simpatie între cei care o compun; și nu poate exista simpatie între oameni care au idei divergente și care fac o opoziție surdă, dacă nu este deschisă. Departe de noi în a spune, cu aceasta, că trebuie să înăbușim discuția, dimpotrivă, recomandăm examinarea scrupuloasă a tuturor comunicaților și a tuturor fenomenelor; prin urmare, se înțelege clar că fiecare poate și trebuie să-și exprime opinia sa, însă sunt oameni care discută pentru a-și impune opinia lor și nu pentru a se lumina. Este contra spiritului de opoziție sistematică să ne elevăm, contra ideilor preconcepute care nu cedează, nici chiar în fața evidenței. Astfel de oameni sunt, în mod incontestabil, o cauză de confuzie care trebuie evitată. Reuniunile spiritiste sunt, în această privință, în condiții excepționale; ceea ce necesită, mai presus de toate, este reculegere. Acum, cum să stai în reculegere dacă suntem în permanență distrași de o polemică acrimonioasă? Dacă domnește printre asistenți un sentiment de asprime și când simți, în jurul tău, ființe despre care știi că sunt ostile, pe fețele cărora poți citi sarcasm și dispreț față de tot ceea ce nu este complet în concordanță cu opinia ta?
9. Am trasat în Cartea Mediumurilor (nr. 28) caracterul principalelor varietăți de Spiritiști. Cum această discuție este importantă pentru subiectul care ne ocupă, credem că trebuie să-l reamintim.

Se poate pune pe primul loc pe cei care cred pur și simplu în manifestării. Pentru ei, Spiritismul nu este decât o știință de observație, o serie de fapte mai mult sau mai puțin curioase; filozofia și morala sunt accesorii pentru care se preocupă puțin sau nu le suspectează amploarea. Îi numim Spiritiști experimentali.

Apoi, vin cei care văd în Spiritism altceva decât fapte; înțeleg amploarea filosofică, admiră morala care derivă din Spiritism, dar nu o practică. Sunt extaziați în fața unor frumoase comunicații, ca în fața unei predici elocvente pe care o ascultă fără a profita. Influența asupra caracterului acestor persoane este nesemnificativă sau nulă; nu schimbă nimic în obiceiurile lor și nu s-ar priva de nici o plăcere: avarul este întotdeauna meschin, orgoliosul întotdeauna plin de sine, invidiosul și gelosul întotdeauna ostili; pentru ei caritatea creștină este doar o frumoasă maximă și în stima lor, bunurile acestei lumi prevalează asupra celor din posteritate; aceștia sunt spiritiști imperfecți.

Alături de aceștia mai sunt și alții, mai numeroși decât se crede, care nu se limitează doar a admira morala spiritistă, dar care o practică și acceptă pentru ei înșiși toate consecințele. Convinși că existența terestră este o probă pasageră, încearcă să profite de aceste scurte momente pentru a avansa pe calea progresului, străduindu-se să facă binele și să-și reprime înclinațiile lor rele: relațiile cu acele persoane sunt întotdeauna sigure, deoarece convingerea lor îi ține departe de orice gând rău. Caritatea este în toate lucrurile, regula lor de conduită; aceștia sunt adevărații spiritiști sau, mai bine spus, spiritiștii creștini.

10. Dacă s-a înțeles bine ceea ce precede, se va înțelege de asemenea că un grup în mod exclusiv format din elemente din această ultima clasă va fi în cele mai bune condiții, pentru că doar printre oamenii care practică legea iubirii și calității se poate stabili o legătură fraternă serioasă; între oameni pentru care morală nu este decât o teorie, uniunea nu poate fi durabil; cum nu își impun o frână orgoliului, ambiției, vanității, egoismului lor, nu o vor impune nici cuvintelor lor; vor dori să primeze când ar trebui să se umilească; se vor irita cu contradicțiile și nu vor avea nici un scrupul în a semăna confuzie și discordie. Între spiritiștii adevărați, dimpotrivă, domnește un sentiment de încredere și bunăvoință reciprocă; te simți în largul tău în acest mediu afin, în timp ce există constrângere și anxietate într-un mediu mixt.
11. Aceasta este în natura lucrurilor și nu inventăm nimic cu privire la acest subiect. Rezultă din aceasta că, în formarea grupurilor, trebuie cerută perfecțiunea? Ar fi simplamente absurd, pentru că ar însemna să dorești imposibilul, iar în acest caz, nimeni nu ar putea pretinde să facă parte din grupuri. Spiritismul, având ca obiectiv perfecționarea oamenilor, nu-i caută pe cei care sunt perfecți, ci pe cei care se străduiesc să devină, punând în practică învățătura Spiritelor. Adevăratul spiritist nu este cel care atins obiectivul, ci cel care dorește în mod serios să-l atingă. Așadar, oricare ar fi antecedentele sale, este un bun spiritist atâta timp cât își recunoaște imperfecțiunile sale și este sincer și perseverent în dorința de a se îndrepta. Spiritismul este pentru el o adevărată regenerare, pentru că se rupe de trecutul său; indulgent față de ceilalți, așa cum și-ar dori să fie alții față de el, nu v-a ieșit din gura lui nici un cuvânt răutăcios sau jignitor către nimeni. Cel care, într-o reuniune, se îndepărtează de regulile de conviețuire socială dovedește nu doar o lipsă educație și urbanism, ci și lipsă de caritate; cel care se va simții rănit cu contradicția și ar pretinde să-și impună persoana și ideile sale, ar dovedi orgoliu; acum, nici unul, nici celălalt nu s-ar afla pe calea adevăratului Spiritism, adică a Spiritismului creștin. Cel care crede că are o opinie mai justă decât alții, o va face acceptată mult mai bine prin blândețe și persuasiune; acrimonia ar fi, din partea sa, un calcul foarte greșit.
12. Simpla logică, așadar, demonstrează la oricine cunoaște legile spiritismului care sunt cele mai bune elemente pentru componența grupurilor cu adevărat serioase și nu ezităm să spunem că aceștia sunt cei care au cea mai mare influență asupra propagării doctrinei; prin considerația pe care o impun, prin exemplul pe care îl dau din consecințele sale morale, dovedesc seriozitatea doctrine și impun tăcere batjocoririi, care, atunci când atacă binele, este mai mult decât ridicolă, pentru că este odioasă. Dar ce doriți să gândească un critic incredul când asistă la experimente la care asistenții sunt primii care tratează un subiect serios cu lejeritate? Pleacă puțin mai incredul decât atunci când a intrat.
    

    Allan Kardec
    Tradus de Societatea Spiritistă Română