Intervenția Științei în Spiritism
Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice, anul 2, nr. 6, Iunie 1859
Opoziția asociaților de înțelepți este unul din argumentele pe care le evocă neîncetat adversarii Spiritismului. De ce nu s-au apropiat oamenii înțelepți de fenomenul meselor rotative? Se spune: “că dacă înțelepți ar fi văzut ceva serios în acest fenomen, ar fi departe de a ignora evenimente atât de extraordinare, cu atât mai puțin le-ar trata cu dispreț și nu ar fi toți în contra noastră. Nu sunt înțelepții torța națiunilor, iar datoria lor nu este să răspândească lumină? Cum ați putea gândi că au stins-o, când o ocazie atât de frumoasă li s-a prezentat pentru a revela lumi o nouă forță?
În primul rând, este o gravă eroare să spunem că toți înțelepți sunt în contra noastră, deoarece, Spiritismul se propagă tocmai printre clasa luminată. Nu există înțelepți numai în știința oficială sau în asociațiile constituite. Faptul că Spiritismul încă nu a fost acceptat de știința oficială, judecă dinainte chestiunea? Se cunoaște circumspecția ei cu privire la noile idei. Dacă știința nu s-ar fi înșelat niciodată, aici părerea ei ar fi putut să cântărească în balanță; din nefericire, experiența dovedește contrariul. Știința, nu a respins ca și cum ar fi himere o multitudine de descoperiri, care mai târziu, au făcut ilustră memoria autorilor săi? Acest fapt, vrea să spună că înțelepți sunt ignoranți ? Sunt justificate epitetele grosolane pe care, cu forța unei rele intenții, anumite persoane se complac să le prodigă? Cu siguranță, nu; nu există nicio persoană sensibilă care să nu facă dreptate cunoștințelor înțelepților, dar, în același timp, se recunoaște că ei nu sunt infailibili și că, prin urmare, judecata lor nu este ultima sentință. Vina înțelepților este în a decide anumite chestiuni cu puțină lejeritate, încrezându-se prea mult în lumina lor, înainte ca timpul să își fi spus cuvântul, expunându-se așa, să primească dezmințirea experienței.
Fiecare este un bun judecător numai în ceea ce este de competența sa. Dacă doriți să construiți o casă, veți lua un muzician? Dacă aveți o boală, vă veți lăsa îngrijit de un arhitect? Dacă aveți un proces, veți cere părerea unui dansator? În cele din urmă, dacă este vorba de o chestiune teologică, o veți lăsa să o rezolve un chimist sau astronaut? Nu, fiecare cu meseria sa. Științele comune se bazează pe proprietățile materiei care pot fi manipulate după voință. Fenomenele pe care materia le produce au ca agenți forțele materiale. Cei ai Spiritismului au, ca agenți, inteligențe care posedă propria independență, liberul lor arbitru și nu sunt supuse capriciilor noastre; scapă, prin urmare, procedurilor noastre anatomice sau de laborator și a calculelor noastre, de aceea numai sunt de competența științei propriu-zise. Prin urmare, știința a greșit atunci când a dorit să experimenteze cu Spiritele ca și cum ar fi o baterie. A pornit de la o ideea fixă, preconcepută, de care se agăța și pe care voia în mod necesar să o relaționeze cu idea nouă. A eșuat și acest fapt a trebuit să se întâmple, deoarece a operat bazându-se pe o analogie care nu există. Mai mult de atât, fără a merge mai departe, a conclus negând fenomenele Spiritismului: judecată temerară, de care timpul se ocupă, în fiecare zi, să reformeze, cum a reformat mulți alții, iar cei care s-au pronunțat, vor eșua în efortul lor de a nega atât de ușor, puterea infinită a Creatorului.
Asociațiile de înțelepți nu au și nu vor avea niciodată motiv pentru a se pronunța asupra chestiunii. Acest fapt, nu mai este de competența înțelepților decât cel de a decreta, dacă Dumnezeu există; este, deci, o eroare să faci din asociațiile de înțelepți, judecători. Dar, atunci cine va fi judecător? Spiritiștii cred în dreptul de a-și impune ideile? Nu, marele judecător, judecătorul suveran este opinia publică.
Atunci, când acea opinie va fi formată din consimțământul maselor și a persoanelor luminate, înțelepți oficiali o vor accepta în condiția lor de indivizii şi vor experimenta necesitatea ei.
Lăsați să treacă o generație, și cu aceasta, prejudecățile amorului propriu care se încăpățânează și veți vedea că Spiritismul, va fi la fel ca multe alte adevăruri care s-au combătut și de care acum ar fi ridicol să ne îndoim. Astăzi, sunt credincioșii tratați ca nebuni; mâine, va fi rândul celor care nu cred, așa cum au fost tratați, în trecut, ca nebuni cei care credeau că Pământul se rotește, ceea ce nu la împiedicat să se rotească.
Dar, nu toți înțelepți au judecat la fel; sunt care au făcut următorul raționament:
Nu există efect fără cauză, iar efectele cele mai comune pot ajuta să se găsească problemele cele mai mari. Dacă Newton ar fi disprețuit căderea unui măr, dacă Galvani ar fi reacţionat cu repulsie către angajata sa, tratând-o ca nebună și vizionară, când i-a vorbit de broaștele care dansau pe farfurie, poate am fi fost încă în căutarea admirabilei legi de gravitație și fecundele proprietăți ale bateriei. Fenomenul care se desemnează cu batjocoritorul nume de dansul meselor nu este mai ridicol ca dansul broaștelor și poate conține, de asemenea, unele din acele secrete ale naturii care revoluționează umanitatea, când se va deține cheia lor. S-a spus de asemenea : “Deoarece atât de mulți oameni se ocupă de aceasta, deoarece oamenii serioși o studiază, trebuie să existe ceva; o manie, un capriciu dacă doriți, căci nu poate avea acea caracteristică a generalității; poate seduce un cerc, un grup specific, dar nu înconjoară lumea.”
Aici este, ceea ce ne a spus un medic înțelept în Medicină, până nu de mult incredul, iar astăzi un fervent adept:
“ Se spune că ființele invizibile se comunică și de ce nu? Înainte de inventarea microscopului, se suspecta existența acelor milioane de animăluțe care provoacă atâta dezordine în organism? De unde acea imposibilitate materială să existe, în spațiu, ființe care să scape simțurilor noastre? Avem, din întâmplare, ridicula pretenție de a știi totul și să îi spunem lui Dumnezeu că El nu ne mai poate învăța nimic mai mult? Dacă acele ființe invizibile care ne înconjoară sunt inteligente, de ce nu s-ar comunica cu noi? Dacă se relaționează cu persoanele, trebuie să joace un rol în destin, în evenimente; Cine știe? Este, probabil, una din potențele naturii, una din acele forţe oculte pe care noi nu le suspectăm. Ce orizont nou deschide gândirii! Ce vast câmp de observație! Descoperirea lumii invizibilului ar fi foarte diferită de cea infinit de mică; ar fi mai mult decât o descoperire: o întreagă revoluție printre idei. Ce lumină poate apărea din acest fapt! Câte lucruri misterioase au fost explicate! Acei care cred sunt puși în ridicol; dar, ce dovedește acest fapt? Nu s-a întâmplat la fel cu toate marile descoperiri? Cristofor Columb nu a fost respins, curmat de neplăceri, tratat ca un nesăbuit? Aceste idei, se spune, sunt atât de ciudate încât rațiunea le neagă; dar oamenii s-ar fi râs în fața celui care ar fi spus, cu o jumătate de secol în urmă, că în câteva minute s-ar putea menține corespondența dintr-un colţ în altul al lumi; că în câteva ore se traversează toată Franța; că, cu fumul aburilor unei ape fierte, o navă va avansa cu vântul pe verticală; că se vor scoate din apă mijloacele de iluminare și încălzire.
Dacă un om ar fi venit să propună un mijloc de iluminarea a întregului Paris într-un minut, cu un singur rezervor de substanță invizibilă, l-ar fi trimis la Charenton. Este, prin urmare, un lucru mai prodigios ca spațiul să fie populat de ființe gânditoare care, după ce au trăit pe Pământ, și-au lăsat învelișul material? Nu se găsește, în acest fapt, explicația a multor credințe care se remontă la vechea Antichitate? Nu este confirmarea existenței sufletului, a individualității sale după moarte?
Nu este dovada fundamentului religiei? Numai religia se limitează să vorbească vag despre ceea ce se întâmplă cu sufletele; Spiritismul le definește. Ce pot spune despre acest fapt materialiștii și atei? Merită foarte mult să se aprofundeze în astfel de lucruri.”
Aici sunt reflecțiile unui înțelept; dar, a unui înțelept fără pretenții. Sunt, de asemenea, reflecțiile la o mulțime de persoane luminate, care au reflectat, au studiat serios fără prejudecăți. Au avut modestia de a nu spune: “Nu înțeleg; prin urmare, nu există.”
Convingerile sale au fost formulate prin intermediul observațiilor și reculegerii. Dacă aceste idei ar fi fost himere, cum se explică atunci, că atât de mulți oameni de elită le-au adoptat? Se poate crede, probabil, că ar fi putut fi victimele unei iluzii pentru mult timp? Prin urmare, nu există imposibilitatea materială ca să existe ființe invizibile nouă care populează spațiul și numai această considerație ar trebui luată cu o mai multă circumscripție. Recent, cine ar fi gândit vreodată că o picătură de apă curată ar putea conține milioane de ființe vii, de o micime care confundă imaginația noastră? Acum bine, îi era mai dificil rațiuni să conceapă ființe de asemenea tenuitate, prevăzute cu toate organele noastre și funcționând ca noi, decât să admită pe aceia pe care îi numim Spirite.
“ Religia se limitează să vorbească vag despre ceea ce se întâmplă cu sufletele; Spiritismul le definește.”
Adversarii întreabă de ce Spiritele, care trebuie să se străduiască să facă prozeliți, nu se pun de acord, mai bine decât o fac cu mijloacele de a convinge anumite persoane a căror opinie ar avea o mai mare influență. Adaugă că li se obiectă lipsa de credință; în legătură cu aceasta, răspund, pe bună dreptate, că ei nu pot avea o credință anticipată.
Este o eroare să crezi că credința este necesară, iar buna credință este altceva. Există sceptici care neagă până și evidența și, nici măcar miracolele nu i-ar putea convinge. Există, chiar cei care s-ar enerva foarte mult, forțați să creadă, fiind că amorul propriu ar suferi admițând că s-au înșelat. Ce să răspundem persoanelor care doar văd, în toate părțile, iluzie și șarlatanie? Nimic; Trebuie lăsate în pace și lăsate să spună, atât cât doresc, că nu au văzut nimic și chiar că, nimic nu le-a putut face să vadă.
Alături de acei sceptici inflexibili, sunt cei care doresc să vadă în felul lor; căci după ce și-au format o opinie, doresc să asocieze totul cu ea, nu înțeleg că fenomenele nu le pot respecta voința; nu pot sau nu vor să se pună în condițiile necesare. Dacă Spiritele nu se grăbesc să-i convingă cu prodigii, este pentru că aparent sunt puțin interesați, de moment, să convingă anumite persoane pe care importanța nu le măsoară, așa cum ele însăși o fac. Este puțin lingușitor, trebuie recunoscut, dar nu ordonăm în opinia Spiritelor.
Ele au o formă de a judeca lucrurile care nu întotdeauna este ca a noastră; văd, gândesc și acționează conform altor elemente. În timp ce viziunea noastră este circumscrisă de materie, limitată de cercul restrâns al mediului în care ne aflăm, ele înglobează ansamblul. Timpul care ni se pare atât de larg este, pentru ele, un moment; distanța este doar un pas. Anumite detalii care ni se par de o importanță extremă sunt în ochi lor, infantilități și din contră, judecă ca importante lucruri a cărui înțelegere, nu atingem. Pentru a le înțelege este necesară elevarea, prin intermediul gândului, deasupra orizontului nostru material și moral, ca să vedem punctul lor de vedere.
Nu le corespunde lor să coboare către noi, ne corespunde nouă să urcăm către ei și este acest fapt care ne conduce către studiu și observare.
Spiritelor le plac observatorii constanți și conștiincioși. Pentru ei, multiplică sursele de lumină. Ceea ce le îndepărtează nu este îndoiala ignoranței: este fatuitatea acelor presupuși observatori, care nu observă nimic, care doresc să îi pună în banca acuzațiilor și să-i manevreze ca pe marionete. Este, mai presus de toate, sentimentul de ostilitate și denigrare pe care acești presupuși observatori aduc, sentiment care este în gândirea lor, dacă nu este în cuvinte, în ciuda protestelor pe care le fac în contră. Pentru acei presupuși observatori, Spiritele nu fac nimic și se neliniștesc foarte puțin de ceea ce pot spune sau gândi, pentru că rândul lor va veni. De aceea am spus că nu este necesară credința, ci buna credință.
Acum bine, întrebăm dacă adversari noștri înțelepți sunt întotdeauna în acele condiții. Doresc ca fenomenele să fie întotdeauna sub comanda lor, dar Spiritele nu se supun comenzii: trebuie așteptată buna lor voință. Nu este suficient să spui: “Arătați-mi acest fapt și eu voi crede. ” Este necesar să avem voința perseverenței, lăsând ca faptele să se producă spontan fără a pretinde a le forța sau dirija. Acel fenomen pe care îl doriți va fi în mod precis cel pe care nu îl veți obține, dar se vor prezenta altele, iar acel fenomen pe care îl doriți va veni, probabil, în momentul în care vă așteptați cel mai puțin. În ochi observatorului atent și constant, apar mase de fenomene care se coroborează unele pe altele. Dar, cel care crede că este îndeajuns să învârtești o manivelă pentru a face să funcționeze mașina este extrem de înșelat. Ce face naturalistul care dorește să studieze obiceiurile unui animal? Îi ordonă să facă un lucru sau altul pentru a avea toată libertatea de a-l observa conform voinței și convenienței sale? Nu ; căci se știe bine că animalul nu i se va supune. Observă manifestările spontane ale instinctului său; le așteaptă și le captează în momentul în care se întâmplă. Simplul bun simț ne arată, cu mult mai multe motive, că trebuie să fie la fel cu Spiritele, care sunt inteligențe mult mai independente ca cele ale animalelor.
N. de la T .: spital pentru bolnavii psihici din Charenton-Saint-Maurice, Franța.
