Tematică

Isus și Ponțiu Pilat

Întrebare: Ce referințe ne puteți oferi despre Ponțiu Pilat?

Ramatis: Ca toți proconsulii care au fost cu anterioritate în Israel, Ponțiu Pilat era detestat de evrei, deși era destul de tolerant cu chestiunile religioase. După ce a preluat conducerea Iudeii a acționat cu mare violență, reprimând orice încercare de răzvrătire sau conspirație cu privire la supliciul terifiant al crucificării. Însă, pe baza politicii adoptate de Tiberius de a nu debilita autoritatea religioasă a popoarelor învinse, a găsit mai potrivit să guverneze acele popoare prin astuție religioasă și bine organizată. Pilat era foarte convins că era aproape imposibil să-i domine pe acei oameni neliniștiți, fanatici și obstinați şi în același timp îndrăzneți. Pe de altă parte, Marele Preot se bucura de prestigiul de a-și da personal părerea despre proconsuli, care depindeau de relatările sale trimise la Roma. Ponțiu Pilat a trebuit de multe ori să se închine în fața preotului și să-și decline irascibilitatea împotriva evreilor pentru a nu discredita Roma.

Ponțiu Pilat avea vreo patruzeci și doi de ani, era robust, de înălțime medie, roșcat, a cărui fizionomie denota înclinația sa puternică la viața sexuală. Era chel și a încercat să disimuleze acel aspect cu părul pe care îl avea la nivelul urechilor, și cu aranjamentele, proprii vremii. În ciuda faptului că părea amabil și atent, a făcut-o pentru propria conveniență, deoarece obișnuia să vorbească mult timp despre prostia religioasă a evreilor. Un bun fizionomist ar observa trăsăturile dure proprii despotului și insensibilului. Nu era rigid, dar îi înspăimânta pe cei care aveau nevoie de favorurile lui, deoarece se înfuria ușor când era contrariat. Pilat, ca om ambițios, a fost foarte prudent în urmărirea intereselor sale și foarte atent la prestigiul său în ochii lui Tiberiu care i-a oferit funcția. În ciuda aroganței și repulsiunii sale împotriva evreilor, nu a îndrăznit să deschidă o luptă frontală cu Marele Preot, care era un dușman implacabil și periculos datorită astuției sale.

Întrebare: Ce s-a întâmplat cu Isus când a fost prezentat lui Ponțiu Pilat?

Ramatis: Pretoriul Roman a funcționat în vechiul palat al lui Irod, lângă Turnul Antonia, unde se aflau două legiuni romane sub comanda comandantului Quintus Cornelius, centurionul de încredere al Proconsulului. Ponțiu Pilat își începea audiența de obicei la nouă dimineața, în timp ce consilierii săi civili pregăteau tot ce ține de proces, inclusiv sentința lui Isus, pe care Pilat o completa în anticamera care se termina într-un fel de platformă, unde se obișnuia să informeze poporul despre edictele lui Cezar.

Iisus a fost dus în acea anticameră păzită de doi zbiri ai Sanhedrinului, în timp ce Pilat a fost informat că este un prizonier care a fost judecat și condamnat de Tribunalul Sacru, sub recomandarea specială a Marelui Preot, pentru a fi interogat imediat.

Se aștepta să se confrunte cu un om nepoliticos, brut și foarte temut, în loc de o persoană umilă, de aspect delicată și zguduită de slăbiciune, așa cum era starea personală a lui Isus. Probabil, sănătatea lui precară a rezultat din interogatorii excesive și insomnie; pentru că era greu de recunoscut galileanul fanatic și periculos al probelor criminale care se aflau în posesia sa, sub acea înfățișare inofensivă și tulburată.

ÎNTREBARE: — Ce ne puteți spune despre cum l-a judecat Pilat pe Isus?

Ramatis: -Din ce motiv a fost judecat acest om în fața Sanhedrinului?

Agentul religios i-a înmânat dovezile acuzatoare și a adăugat fără să-și ascundă aroganța:

– Iisus din Nazaret, rabinul Galilean a fost unanim găsit vinovat de către micul tribunal al judecătorilor din Sanhedrin; dar nu are nici o singură mărturie în favoarea sa care să-i permită să-și solicite apelul; mai mult, cazul nu poate fi discutat de Marele Consiliu deoarece a fost condamnat prin vot unanim.

-Ce sentință i-a dat Tribunalul Sacru? — întrebă Pílat, deși știa deja dinainte de toate acuzațiile aduse împotriva lui, inclusiv de declarația lui Iuda, care l-a convins și pe el de intențiile subversive ale mișcării creștine.

Având în vedere slăbiciunea și starea de suferință a rabinului Galilean, i-a poruncit să se așeze, în timp ce l-a întrebat:

Ce ai făcut, galilean, ca să aprinzi mânia judecătorilor Sinedriului și să ai atâtea mărturii de răzvrătire împotriva ta, încât sunt silit să te răstignesc?

-Nu trebuie să mă apăr de acuzațiile oamenilor, pentru că împlinesc voia Tatălui meu, care este în ceruri. Moartea va fi pentru mine cununa muncii mele și mântuirea operei mele pentru mântuirea oamenilor.

-Dar pot să-ți salvez viața, ce vrei tu?

– A respinge viața pe care mi-o oferi ar fi dezertare și lașitate;

-Cum îndrăznești să-mi respingi indultul?

-Nu încerci să mă salvezi! – A răspuns cu delicatețe Isus. Îți sunt recunoscător pentru clemența ta și știu că nu temi prizonieri tăi; dar trebuie să mor pentru forța operei mele; căci numai așa va trăi ea, Isus a răspuns cu atâta dulceață încât a dezarmat mânia lui Pilat, făcându-l să răspundă:

– Nu te înțeleg, galilean!

– Dacă îți dorești moartea, măcar spune-mi ce pot să fac pentru tine!

Isus l-a privit cu atenție în ochi, transmițându-i puterea magnetismului său sublim, puterea spiritului său și bunătatea inimii sale. Apoi, într-o cerere supremă, care a ajuns la fibrele întărite ale spiritului proconsulului, a spus:

– Dacă vrei cu adevărat să mă ajuți, nu-mi persecuta discipolii și vei fi plăcut Casei Tatălui Meu, pentru totdeauna.

– Îți promit, rabine! Cât voi fi aici, nu voi persecuta niciodată pe niciunul dintre discipolii tăi, atâta timp cât se întorc la casele lor și abandonează conspirația care apare ca mărturie și dovadă.

S-a întors pe călcâie, făcându-le semn să-l ducă pe Isus în anticameră unde

a convocat instanța de judecată pentru proces. În fața dovezilor acuzatoare, a mărturisirii lui Iuda, a condamnării Tribunalului Sacru și a interogatoriului care i se făcuse pentru infracțiunea de subversiune, Isus a rămas în tăcere. După o examinare atentă a mărturiilor trimise de Sanhedrin, judecătorii romani l-au condamnat pe Isus la răstignire.

Întrebare: Narațiunile evanghelice spun că Ponțiu Pilat a făcut tot posibilul pentru a-l salva pe Isus, ajungând la disperare când evreii înșiși au ales să-l răstignească. Totuși, spuneți că Pilat a încercat doar să se răzbune pe Marele Preot, încercând să-l absolve pe Isus?

Ramatis: Cert este că având în vedere severitatea dovezilor care i-au fost date, Ponțiu Pilat nu numai că l-a considerat pe rabinul galilean un lider al rebelilor periculoși, dar a recunoscut și nevoia eliminării sale imediate în favoarea securității guvernului său. El nu-l considera un om nevinovat sau inofensiv pe cel care se autointitula «Regele Israelului», căci  conducea o grămadă de galileeni războinici.

În consecință, Iisus din Nazaret nu a fost, de asemenea, altceva decât un evreu răzvrătit care merita atât biciuirea, cât și răstignirea, chiar dacă nu s-a confruntat cu vicleanul Cler Evreu. Dacă Pilat ar fi recunoscut nevinovăția lui Isus și ar fi fost sincer în cuvintele sale, cel puțin l-ar fi eliberat de flagelare și ar fi recomandat «băutura morții[1]», apoi l-ar fi răstignit.

[1] «Băutura morții» era oferită doar prin autorizație superioară anumitor persoane condamnate la răstignire, care atunci se bucurau de oarecare considerație în rândul romanilor, sau aveau prieteni care îi puteau influența să ceară această resursă a morții milostive. Era o băutură făcută din vin acru, smirnă și unele substanțe extrase dintr-un ciulin otrăvitor din India, care ucidea condamnatul în decurs de una-două ore de la răstignire, eliberându-l de suferințele atroce care puteau dura ore întregi, zile și nopți.

[1] «Băutura morții» era oferită doar prin autorizație superioară anumitor persoane condamnate la răstignire, care atunci se bucurau de oarecare considerație în rândul romanilor, sau aveau prieteni care îi puteau influența să ceară această resursă a morții milostive. Era o băutură făcută din vin acru, smirnă și unele substanțe extrase dintr-un ciulin otrăvitor din India, care ucidea condamnatul în decurs de una-două ore de la răstignire, eliberându-l de suferințele atroce care puteau dura ore întregi, zile și nopți.

Carte: Sublimul Peregrin, Ramatis
Tradus de Societatea Spiritistă Română