Răbdarea
Durerea, lupta și experiența constituie o oportunitate sacră acordată de Dumnezeu creaturilor sale în orice moment. Totuși, virtutea este întotdeauna o sublimă și nepieritoare dobândire a spiritului pe cărările vieții, încorporată etern în valorile sale, cucerită prin munca efortului propriu.
Cartea Mângâietorul de Spiritul lui Emmanuel, Francisco Cándido Xavier
Virtutea răbdării, ca celelalte virtuți, este o facultate care trebuie să depunem efortul în a îmbunătății. Răbdarea este, de asemenea, un gen de caritate și trebuie practicată legea carității învățată de Hristos, mesagerul lui Dumnezeu. Caritatea care constă în pomana dată săracilor, este cea mai ușoară dintre toate. Dar există una mult mai dureroasă și, în consecință, mult mai meritorie: aceea de a-i ierta pe cei pe care Dumnezeu i-a pus în calea noastră să fie instrumentele suferințelor noastre și să ne pună răbdarea la încercare.
Emanuel, în cartea Mângâietorul, ne spune că: Adevărata răbdare este întotdeauna o exteriorizare a sufletului care a realizat multă iubire în sine, pentru a o dărui altuia, prin exemplificare.
Într-o lume de probe și ispășiri toți luptăm în a perfecționa facultățile, chiar dacă atunci când o părăsim continuăm evoluția în alte lumi. Viața este dificilă și se compune din multe momente grele, care au tot atât de mulți spini și care în final sfârșesc în a răni. Dar, dacă suntem atenți la îndatoririle care ni se impun, consolările și compensările pe care le primim, atunci vom recunoaște că binecuvântările depășesc cu mult durerile. Povara pare mai puțin grea când ridicăm privirea la Dumnezeu, ca atunci când băgăm capul în pământ.
Durerea este o binecuvântare pe care Dumnezeu o trimite aleșilor Săi. Nu-l blasfemați pe Dumnezeu, dimpotrivă, binecuvântați-L căci prin durerea acestei lumii vă pregătește pentru gloria din Cer. Aveți răbdare cu imperfecțiunile și probele voastre.
Pentru a realiza o edificare atât de sublimă, e nevoie să începem prin a ne disciplina și a ne reține impulsurile considerând libertatea lumii interioare, de unde omul trebuie să-și domine curentele vieții sale.
Unde ne este răbdarea?
Unde ne este răbdarea?
Pe care nu reușim să o găsim
Fiind răul caracter
Cu care o înlocuim.
Răbdarea e necesară
Dacă dorim să progresăm
Pentru că evităm ca supărarea
Să ne facă rău să judecăm.
Nimeni nu poate….
Eleva judecata către cineva
Pentru că nimic nu se știe
De povestea sa.
Toți avem un trecut
Și anumite erori de corectat
Nu e nevoie să arunci cu piatra
Că va putea ricoșa.
Progresul e o carte
În care e scrisă viața
Și drumul pe care fiecare ființă
Zi de zi, îl clădește cu străduință.
Astfel, a fost din momentul
De când s-a inițiat drumul
În fiecare nou scenariu
Pe care viață de viață toți l-am avut,
Înconjurați de piedici
Care destul de grea a făcut
Acea cale îngustă
Care ne permite a progresa.
Răbdarea e alimentul
Care reînnoiește orice forță
Iar folosită cu înțelepciune
Te apără de suferință
Făcând mult mai ușoară
Acea problemă care întristează.
Răbdarea nu e semn de slăbiciune
Nici nu ia din valoare
E greu să o poți obține
Căci, necesită multă stăruință
Dar odată dobândită
Binecuvântate sunt ale sale rezultate
Căci iluminează calea
Care spre progres conduce.
Bianca E. Taban – Doctrina Spiritistă
Tradus de Societatea Spiritistă Română
