Cometele
Astrele eratice, chiar mai mult decât planetele care și-au conservat denumirea etimologică, cometele vor fi ghizii care ne vor ajuta să străbatem limitele sistemului căruia îi aparține pământului, pentru a ne duce spre regiunile îndepărtate ale extinderii siderale.
Dar înainte de a explora domeniile cerești cu ajutorul acestor călători a-i universului, va fi bine să le facem cunoscut, pe cât posibil, natura lor intrinsecă și rolul lor în economia planetară.
S-a văzut adesea în aceste astre păroase lumi în curs de formare, elaborând în haosul lor primitiv condițiile de viață și existență care sunt date în partajare pământurilor locuite; alții și-au imaginat că aceste corpuri extraordinare ar fi lumi în stare de distrugere, iar aspectul lor singular a fost pentru mulți subiectul unor aprecieri eronate ale naturii lor: astfel încât, nici astrologia judiciară nu a făcut din apariția lor prevestiri nefericite trimise, prin decretele providențiale, pământului uluit și tremurător.
Legea varietății este aplicată cu o atât de amplă escală în lucrările naturii, încât ne întrebăm cum naturaliștii, astronomii sau filozofii au creat atâtea sisteme pentru a asimila cometele cu astrele planetare și pentru a nu vedea în ele decât astre la un grad mai mare sau mai mic de dezvoltare sau caducitate. Imaginile naturii ar fi trebuit să fie mai mult decât suficiente, totuși, pentru a îndepărta de la observator grija de a căuta relații care nu există și pentru a lăsa cometelor rolul modest, dar util, de astre eratice care servesc drept cercetași pentru imperiile solare. Căci corpurile cerești în cauză sunt distincte de corpurile planetare, nu sunt ca ele, destinate să servească drept reședință umanității; trec în mod succesiv de la un soare la altul, îmbogățindu-se uneori pe parcurs cu fragmente planetare reduse la starea de vapori, atrăgând din focarele lor principiile revigorante și renovatoare pe care le revarsă în lumile terestre.
Dacă, atunci când una dintre aceste astre se apropie de micul nostru glob, pentru a-și traversa orbita și a reveni la apogeul său situat la o distanță incomensurabilă de Soare, o urmărim, cu gândul, pentru a vizita cu ea regiunile siderale, am străbate această extindere prodigioasă de materie eterică care separă soarele de cele mai apropiate stele, am observa mișcările combinate ale acestui astru care s-ar crede pierdut în deșertul infinitului și am găsi acolo din nou o dovadă elocventă a universalității legilor naturii, care se exercită la distanțe pe care imaginația cea mai activă abia le poate concepe.
Acolo, forma eliptică ia forma parabolică, iar marșul încetinește până în punctul de a nu parcurge decât câțiva metri în același timp în care perigeu său a parcurs câteva mii de leghe. Poate că un soare mai puternic, mai important decât cel pe care tocmai l-a părăsit, va avea o atracție preponderentă față de această cometă și o va primi printre propriii supuși, iar atunci locuitorii micului vostru pământ uimiți vor aștepta în van întoarcerea pe care o preziseseră prin observații incomplete. În acest caz, noi, ale căror gânduri au urmat cometa eratică în aceste regiuni necunoscute, vom întâlni apoi o nouă națiune negăsită de ochii pământești, de neimaginat pentru Spiritele care locuiesc pe pământ, de neconceput chiar și pentru gândurile lor, pentru că va fi teatrul minunilor neexplorate.
Am ajuns în lumea astrală, în această lume orbitoare a marilor sorii care radiază în spațiu infinit și care sunt florile strălucitoare ale magnificului parter al creației. Ajunși acolo, atunci vom ști doar ce este pământul.
