Știință

Integrarea spiritului cu corpul

Originea la tot ce există este Dumnezeu, izvor de infinită putere, care în actul creației face să apară Spiritul (principiul generator al individualităților inteligente, incorporale, care populează Universul) și fluidul universal, sursă de unde se organizează toate lucrurile, în gradații potențial descrescătoare până la materie. Aceste două expresii ale creației divine (Spiritul și materia) niciodată nu se revelă separat, decât prin gândire, deoarece în Dumnezeu totul este unificat.

Dumnezeu, Spirit și materie – trinitatea universală.

Allan Kardec a scris în Cartea spiritelor:  

27. Ar exista astfel două elemente generale în univers: materia și spiritul?

«Da, și mai presus de toate Dumnezeu, creatorul, Tatăl tuturor lucrurilor; aceste trei lucruri sunt principiu la tot ce există, trinitatea universală…..

În mod similar, omul este trinitar în constituirea sa ca spirit, perispirit și corp fizic, perfectamente integrat și articulat în slujba ființei imortale, în rolul pe care îi revine lui să execute în opera creației.

În Cartea mediumurilor, Allan Kardec ne-a spus că:

54. Numeroase observații și fapte incontestabile au condus la această concluzie, că există trei componente în om:

1) Sufletul sau Spiritul, principiu inteligent în care rezidă simțul moral;
2) Corpul, învelișul grosier, material, care îl acoperă temporar pentru a îndeplini anumite planuri providențiale;
3) Perispirit, învelișul fluidic, semimaterial, care servește drept legătură între suflet și corp.

SPIRITUL FĂRĂ CORP- Spiritul este o materie chintesențiată, adică esența cea mai pură și mai concentrată a unei substanțe.

Știm cu toții că principiul spiritual « are propria existență». Individualizat, elementul spiritual constituie ființe numite spirite. Spiritele sunt, deci, individualității inteligente, incorporale, care populează universul creat de Dumnezeu, independente de materie.

În Cartea Spiritelor, Allan Kardec ne spune următoarele:

23. Ce este spiritul?

«Principiul inteligent al universului.»

La următoarea întrebare Allan Kardec întreabă:

23a. Care este natura intimă a spiritului?

«Spiritul nu este ușor de analizat cu limbajul vostru. Pentru voi, nu este nimic, pentru că spiritul nu este un lucru palpabil; dar pentru noi este ceva. Să știți bine: nimicul nu este neant, iar nimicul nu există.»

Principiul spiritual este corolarul existenței lui Dumnezeu.

Este că toate Spiritele au același punct de plecare; că toate sunt create simple și ignorante, cu o identică aptitudine pentru a progresa prin activitatea lor individuală; că toate vor atinge gradul de perfecțiune compatibil prin eforturile lor personale de creaturi umane; că toate, fiind copiii aceluiași  Tată, sunt obiectul unei egale considerații; că nu există niciunul mai favorizat sau mai înzestrat ca altele, nici dispensat de munca care ar fi impusă altora pentru aș atinge obiectivul.

În același timp în care a creat dintotdeauna lumi materiale, Dumnezeu de asemenea a creat ființe spirituale din eternitate.

Pentru a defini într-un fel corpul spiritual, este necesar să avem în vedere, în primul rând, că acesta nu este o reflectare a corpului fizic, întrucât, în realitate, corpul fizic este cel care îl reflectă, în același fel în care el însuși, corpul spiritual, este la rândul său imaginea corpului mental, care prezidează formarea lui.

Din punct de vedere al constituției și funcției, corpul spiritual este vehiculul fizic prin excelență, cu structura sa electromagnetică, oarecum modificată în raport cu fenomenele genetice și nutriționale, dar în concordanță totuși cu achizițiile minții care-l conduce.

Corespunde minții, care constituie reflectarea sa în planurile fenomenelor și unde se proiectă conștiința către personalitatea temporară în fiecare fază evolutivă a ființei integrale. În acea ființă în dezvoltare se manifestă două nivele mentale, acționând unul asupra celuilalt, neîncetat, conștientul și inconștientul.

Conștiința e mult mai amplă și mai complexă fiind depozitul tuturor experiențelor individuale. Conștientul este pentru inconștient. Ca forțe care acționează în Spiritul încarnat avem gândirea, sentimentul și voința, care, împreună, joacă un rol foarte important în formarea curentului mental care, sub comanda voinței, va acționa asupra materiei și fluidelor pentru a le transforma. 

Prin acest curent mental vibrează structurile energetice ale perispiritului, acționând, la rândul lor, sistemul nervos, în câmpul fizic, astfel încât Spiritul devine conștient de ceea ce se întâmplă în corpul somatic și dincolo de acesta, trimițându-i ordine și stimuli pentru a-i regla acțiunea. 

Se întâmplă că Spiritul are instrumente mai perfecte decât ale voastre: voința și permisiunea lui Dumnezeu.

82. Este corect să spunem că spiritele sunt imateriale? 

«Cum se poate defini un lucru când lipsesc termeni de comparație și cu un limbaj insuficient? Poate un orb din naștere să definească lumina? Imaterial nu este cuvântul; incorporal ar fi mai exact, pentru că trebuie să înțelegi că spiritul fiind o creație trebuie să fie ceva; este o materie chintesențiată, dar fără analogie pentru voi și atât de eterică, încât nu poate impresiona simțurile voastre.»

Și Allan Kardec spune: Noi spunem că spiritele sunt imateriale pentru că esența lor diferă de tot ceea ce cunoaștem cu numele de materie. …. Le putem defini doar prin comparații care sunt întotdeauna imperfecte sau printr-un efort al imaginației noastre.

22. Materia este generalmente definită ca: ceea ce are extindere, ceea ce poate lăsa o impresie asupra simțurilor noastre, ceea ce este impenetrabil. Sunt corecte aceste definiții?

«Din punctul vostru de vedere, definițiile sunt exacte pentru că voi nu vorbiți decât despre ceea ce cunoașteți; dar materia există în stări care nu vă sunt cunoscute; materia poate fi, de exemplu, atât de eterică și subtilă, că nu lasă nici o impresie asupra simțurilor voastre; cu toate acestea, este întotdeauna materie, chiar dacă pentru voi nu ar fi.»

Centre de forță sau Chakre

În limitele exterioare ale aurei se poate percepe prezența vortexurilor energetice, însărcinate cu canalizarea către corpul fizic a energiilor care trec prin perispirit, provenite din elaborări, sinteze sau absorbții la nivelul Spiritului.

Sunt centrii de forță sau chakrele. Aceste vortexuri sunt definite ca structuri sub formă de clopote cu gura îndreptată spre planul energiei superioare (cel astral sau spiritual) și se estompează spre planul energiei inferioare (cel fizic), unde aceste energii apar prin intermediul ramificațiilor nervoase, pentru a conduce către diferitele departamente ale activității organice curenții de vitalitate, energiile cosmice de diferite feluri, unde-gânduri și propria manifestare a Divinității, convertită în lumina iubirii care animă toate ființele universului.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI

  1. Atribute esențiale:
  • copiii ai aceluiași Tată
  • o egală considerație
  • au același punct de plecare
  • create simple și ignorante
  • toate vor atinge gradul de perfecțiune
  1. Spiritele sunt:
  • individualității inteligente
  • incorporale
  • ființă gânditoare
  • populează universul
  • independente de materie
  1. Constituție și funcție
  • corpul spiritual este vehiculul fizic prin excelență
  • structură electromagnetică
  • oarecum modificată în raport cu fenomenele genetice și nutriționale
  • mintea constituie reflectarea sa în planurile fenomenelor
  • gândirea, sentimentul și voința, joacă un rol foarte important în formarea curentului mental care, sub comanda voinței, va acționa asupra materiei și fluidelor
  • prin acest curent mental vibrează structurile energetice ale perispiritului, acționând, la rândul lor, sistemul nervos, în câmpul fizic
  • este întotdeauna materie, chiar dacă pentru voi nu ar fi.
  • vortexurile energetice sunt însărcinate cu canalizarea către corpul fizic a energiilor care trec prin perispirit

SUFLETUL

Atâta timp cât spiritul este încarnat, îl numim suflet, după ce se dezîncarnează, revine la starea sa naturală de Spirit. Acest fapt este evidențiat în Cartea Spiritelor.

134. Ce este sufletul?

«Un spirit încarnat.»

134a. Ce a fost sufletul înainte de a se uni corpului?  

«Spirit.»

134b. Sufletele și Spiritele sunt, deci, același lucru?

«Da, sufletele nu sunt decât Spirite. Înainte de a se unii cu corpul, sufletul este una dintre ființele inteligente care populează lumea invizibilă și care revestește temporal un înveliș carnal pentru a se purifica și a se lumina.»

PERISPIRITUL- Corpul fluidic al Spiritului

Natura intimă a Spiritului însuși, adică a ființei gânditoare, ne este complet necunoscută. El ni se revelă prin acțiunile sale, iar acele acțiuni doar pot impresiona simțurile noastre materiale printr-un intermediar material numit perispirit.

93. Spiritul, propriu-zis, este descoperit sau este, așa cum pretind unii, înconjurat de o anumită substanță?

«Spiritul este învăluit de o substanță vaporoasă pentru tine, dar încă foarte grosieră pentru noi; totuși, destul de vaporoasă pentru a putea să se eleve în atmosferă și să se transporte acolo unde dorește.»

Prin esența sa spirituală, Spiritul este o ființă nedefinită, abstractă, care nu poate exercita o acțiune directă asupra materiei, ci mai degrabă necesită un intermediar. Acest intermediar este învelișul fluidic, care într-un anumit fel este parte integrantă din Spirit. Este un înveliș semimaterial, adică aparține materiei prin origine și spiritualității datorită naturii sale eterice.

Cum toată materia, este extrasă din fluidul cosmic universal, care în această circumstanță experimentează o modificare specială.  Acest înveliș, numit perispirit, face dintr-o ființă abstractă, Spiritul, o ființă concretă, definită, care poate fi sesizată prin gândire. Îl face apt să acționeze asupra materiei tangibile, așa cum se întâmplă cu toate fluidele imponderabile, care sunt, după cum se știe, cele mai puternice motoare.

Fluidul perispiritual constituie, așadar, legătura care unește Spiritul și materia. Perispiritul este forma la care se adaptează corpul, posedând, ca și în cel fizic, deși mai perfecționat, celule, organe, circuite electronice cu o funcționare armonioasă și independentă. În timpul unirii sale cu corpul servește ca vehicul pentru gândul Spiritului, pentru a transmite mișcare diferitelor părți ale organismului, care acționează prin impulsul voinței și pentru a repercuta în Spirit senzațiile produse de agenții externi. Nervii sunt firele sale conductoare, așa cum fluidul electric în telegraf are ca conductor firul metalic.

94.De unde își extrage Spiritul învelișul său semi-material?

«Din fluidul universal al fiecărui glob. Prin urmare, nu este la fel în toate lumile; trecând dintr-o lume în alta, Spiritul își schimbă învelișul, așa cum voi schimbați vestimentația.»

Spiritele își extrag perispiritul din mediul în care se află, adică acest înveliș este format din fluidele mediului înconjurător. Rezultă că elementele constitutive ale perispiritului trebuie să varieze conform lumilor. Schimbarea se face foarte rapid ca un fulger.

Pe măsură ce Spiritul este mai mult sau mai puțin purificat, perispiritul său va trebui să fie constituit din cele mai pure sau mai dense părți ale fluidului caracteristic lumii în care se încarnează. Spiritul produce acolo, întotdeauna prin comparație și nu prin echivalență, efectul unui reactiv chimic care atrage spre sine moleculele pe care natura sa le poate asimila.

Rezultă  din aceasta un fapt fundamental: constituția intimă a perispiritului nu este aceeași în toate Spiritele încarnate sau dezîncarnate care populează Pământul sau spațiul care le înconjoară. Nu se întâmplă același lucru cu corpul carnal care, după cum s-a demonstrat, se formează din aceleași elemente, indiferent de superioritatea sau inferioritatea Spiritului. Așadar, efectele produse de corp sunt aceleași la toți, nevoile sunt asemănătoare, în timp ce diferă în tot ceea ce privește perispiritul.

De asemenea, rezultă că învelișul perispiritual al unui Spirit se modifică cu progresul moral pe care acesta îl face în fiecare încarnare, chiar dacă încarnează în același mediu; că Spiritele superioare, care încarnează în mod excepțional pentru a îndeplini o misiune într-o lume inferioară, au un perispirit mai puțin dens decât cel al nativilor din acea lume.

Mediul are întotdeauna legătură cu natura ființelor în care trebuie să trăiască: ca peștele în apă; ființele terestre cu aerul; ființe spirituale cu fluidul spiritual sau eteric, chiar și atunci când sunt pe Pământ. Fluidul eteric este pentru necesitățile Spiritului, precum atmosfera este pentru necesitățile celor încarnați.

95. Învelișul semi-material al Spiritului prezintă forme determinate și poate fi perceptibil?

«Da, o formă conform voinței Spiritului și este astfel cum vă apare uneori, fie în vise, fie în stare de veghe și poate lua o forma vizibilă și chiar palpabilă.»

Prin natura sa și în starea sa normală, perispiritul este invizibil. Împărtășește această stare cu o serie de fluide despre care știm că există, deși nu le-am văzut niciodată. Totuși, poate la fel ca anumite fluide, experimenta modificării care îl fac perceptibil vederii, fie printr-un fel de condensare, fie datorită unei schimb în dispunerea moleculară. În acest caz ni se prezintă de o formă vaporoasă. Condensarea poate atinge un asemenea grad, încât perispiritul dobândește proprietățile unui corp solid și tangibil, deși este capabil să-și recupereze instantaneu starea eterică și invizibilă. Putem înțelege acest efect dacă îl comparăm cu cel al aburului, care trece de la invizibilitate la o stare brumoasă, apoi la o stare lichidă, apoi la o stare solidă și viceversa.

Aceste diferite stări ale perispiritului sunt rezultatul voinței Spiritului și nu al unei cauze fizice exterioare, ca în cazul gazelor noastre. Spiritul ne apare atunci când și-a pus perispiritul în starea necesară pentru a-l face vizibil.

În cazul aparițiilor:  Însă, nu este suficient pentru aceasta cu voința lui, întrucât modificarea perispiritului se operă prin combinarea lui cu un fluid propriu mediumului.

O altă proprietate a perispiritului, inerentă naturii sale eterice, este penetrabilitatea. Nu există materie care să fie un obstacol pentru perispirit: el străbate prin toate, precum  lumina străbate corpurile transparente. De aceea nu există un singur loc închis care să fie capabil să împiedice intrarea Spiritelor. Ele vizitează prizonierul în celula lui cu aceiași ușurință precum vizitează un bărbat în plin câmp.

Întrebarea este: Face perispiritul parte din Spirit sau se crează din fluidul Universal?

Allan Kardec ne-a spus în Cartea Mediumurilor:

Chiar dacă aparține unei persoane în viață sau a uneia care a murit, Spiritul are întotdeauna învelișul său semimaterial, care, din aceleași motive pe care le-am menționat, poate dobândi vizibilitate și tangibilitate.

Perispiritul este o parte integrantă a Spiritului. Este un înveliș semimaterial, adică aparține materiei prin origine și spiritualității datorită naturii sale eterice.

Allan Kardec ne-a spus în Geneza:

Fluidul eteric este pentru necesitățile Spiritului, precum atmosfera este pentru necesitățile celor încarnați.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI

  • perispiritul este invizibil, dar poate deveni vizibil
  • de o formă vaporoasă
  • înveliș fluidic
  • Este legătura care unește Spiritul și materia
  • servește ca vehicul pentru gândul Spiritului, pentru a transmite mișcare diferitelor părți ale organismului
  • constituția intimă a perispiritului nu este aceeași în toate Spiritele încarnate sau dezîncarnate
  • aparține materiei prin origine și spiritualității datorită naturii sale eterice
  • Perispiritul, în potrivirea sa cu corpul fizic, magnetizează și pătrunde dublul eteric fără a se confunda cu acesta, deoarece constituie un câmp potențial mai activ
  • Proprietățile perispiritului: apariții, tangibilitate, transfigurare, bicorporeitate, penetrabilitate, emancipare, expansiune, etc…

FLUIDUL VITAL

Între perispirit și corp: este ceea ce numim fluidul vital. Această structură a fost prezentată de Allan Kardec ca un principiu vital, o modificare provenită din fluidul universal, care determină fenomenul vieții atunci când acționează în asociere cu materia. Acest principiu este încă materie, deși organizat în expresii vibratorii care depășesc limitele percepției folosite până acum de ființa umană. Principiul vital este obiectivat în ființele vii printr-un câmp numit dublu eteric sau corp vital, care, așa cum spune André Luiz, este constituit din efluvii de natură neuropsihică, emanate din ansamblul celulelor, cu funcția de a asigura echilibrul între suflet și corp.

27. Ar exista astfel două elemente generale în univers: materia și spiritul?

…….. Dar la elementul material, trebuie să-i adăugăm fluidul universal care joacă rol de intermediar între spirit și materia propriu-zisă, prea grosieră pentru ca spiritul să poată avea o acțiune asupra ei. Chiar dacă, dintr-un anumit punct de vedere putem să-l clasificăm ca element material, el se distinge prin proprietăți speciale; dacă ar fi fost materie pozitivamente, nu ar exista niciun motiv pentru ca Spiritul să nu fi fost de asemenea. El este plasat între spirit și materie; el este fluid, la fel cum materia este materie, susceptibil de nenumărate combinații cu aceasta, iar sub acțiunea spiritului produce o infinită varietate de lucruri din care noi nu cunoaștem decât o mică parte. Acest fluid universal sau primitiv, sau elementar, fiind agentul utilizat de spirit, constituie principiul fără de care materia ar fi în perpetuă diviziune și nu ar dobândi niciodată proprietățile pe care i le dă gravitația.»

Fluidul cosmic universal este materia elementară primitivă, ale cărei modificări și transformări constituie ampla varietate a corpurilor naturii. Ca principiu elementar al universului, acesta adoptă două stări diferite: cea de eterizare sau imponderabilitate, care poate fi considerată starea normală primitive și cea de materializare sau penetrabilitate, care într-un anumit fel este consecutivă primei.

Punctul de plecare a fluidului universal este gradul de puritate absolută, despre care nimic nu ne poate da o idee; punctul opus este transformarea lui în materie tangibilă. Între ambele extreme se produc numeroase transformări, mai mult sau mai puțin aproximative una de cealaltă. Fluidele cele mai apropiate de materialitate și, prin urmare, cele mai puțin pure, constituie ceea ce putem numi atmosfera spirituală terestră. În acest mediu, unde sunt mai multe grade de puritate, Spiritele încarnate și dezîncarnate de pe Pământ absorb elementele necesare pentru economia existenței lor. Oricât de subtile și impalpabile ni s-ar părea, aceste fluide nu din acest motiv încetează să fie de natură densă, în comparație cu fluidele eterice din regiunile superioare.

Același lucru se întâmplă pe suprafața tuturor lumilor, cu excepția diferențelor de constituție și de condiții de vitalitate proprii fiecăreia. Cu cât viața în ele este mai puțin materială, cu atât mai puțină este afinitatea fluidelor spirituale cu materia propriu-zisă.

FLUIDUL VITAL ȘI AURA

Considerând fiecare celulă în acțiune ca o unitate vie, ca un motor microscopic în legătură cu instalația mentală, este clar de înțeles că toate agregările celulare emit radiații și că aceste radiații sunt articulate prin sinergii funcționale care trebuie să constituie resurse pe care le putem numi țesuturi de forță, în jurul corpurilor care le exteriorizează.

La om, însă, o asemenea proiecție apare profund îmbogățită și modificată de factorii gândirii continue care, ajustându-și propriile emanații cu cele ale câmpului celular, modelează în jurul personalității sale, cunoscutul corp vital sau dublu eteric, duplicând mai mult sau mai puțin radianta persoană umană.

La om, aceste radiații sunt modelate de forța de modelare a Spiritului, reflectând asupra viziunii psihice ca aură, o formațiune ovoidă, de tonalități colorate, care suferă influențe marcate din partea stărilor organice (corpul somatic) și a gândurilor elaborate de suflet. Aura, prin culorile, texturile și formatul ei, reprezintă cartea de identificare a fiecărei ființe, deoarece acolo se înregistrează starea morală, emoțională, de sănătate și de boală, marcându-ne victoriile sau dezvăluind mizeriile noastre, care sunt arătate altor ființe.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI

  • Face parte din fluidul cosmic universal
  • El este plasat între spirit și materie
  • fără el, spiritele nu se pot uni corpului
  • numit dublu eteric sau corp vital
  • determină fenomenul vieții atunci când acționează în asociere cu materia
  • materie organizată în expresii vibratorii
  • pătrunde în corp și organe și menține viața în corp
  • combinat cu perispiritul, ajută spiritul să colecteze informații din corp
  • cu ajutorul organelor menține vitalitatea
  • fluidul vital nu este același în fiecare persoană sau specie
  • aura, sunt emanații ale stărilor organice (corp somatic) și ale gândurilor elaborate de suflet, duplicând mai mult sau mai puțin radianta persoană umană.

CORPUL UMAN

Poate fi considerat, datorită complexității funcțiilor sale și a finalității pentru care este destinat, drept cea mai perfectă mașină cunoscută.

22a– Ce definiție puteți da materiei?

«Materia este legătura care înlănțuie spiritul; este instrumentul de care se servește și asupra căruia, în același timp, exercită acțiunea sa.»

Întrucât materia trebuia să fie obiectul muncii Spiritului pentru dezvoltarea facultăților sale, era necesar ca el să poată acționa asupra ei, motiv pentru care trebuia să o locuiască, precum tăietorul de lemne locuiește în pădure. Cum materia trebuia să fie în același timp obiectivul și instrumentul muncii, Dumnezeu, în loc să unească Spiritul la o piatră rigidă, a creat, pentru a fi utilizate, corpuri organizate, flexibile și capabile să primească toate impulsurile voinței sale, precum și să se preteze tuturor mișcărilor sale.

Prin urmare, corpul este în același timp învelișul și instrumentul Spiritului. Pe măsură ce dobândește noi aptitudini, se revestește cu un înveliș adecvat noului tip de muncă care îi corespunde să realizeze, așa cum se face cu operatorul căruia i se încredințează un instrument mai puțin simplu pe măsură ce demonstrează capacitatea sa pentru a realiza o sarcină mai delicată.

Pentru a fi mai exacți, este necesar să exprimăm că Spiritul însuși este cel care își modelează învelișul și îl adaptează la noile sale nevoi; perfecționează, dezvoltă și completează organismul său pe măsură ce experimentează nevoia de a reliefa noi facultăți; într-un cuvânt, îl adaptează după inteligența sa. Dumnezeu îi dispune materialele și de el depinde să facă un uz corespunzător de ele.

Când un Spirit trebuie să încarneze într-un corp uman în proces de formare, o legătură fluidică, care nu este altceva decât o expansiune a perispiritului său, se leagă de zigot care îl atrage cu o forță irezistibilă din momentul concepției. Pe măsură ce embrionul se dezvoltă, legătura se scurtează. Sub influența principiului material vital al embrionului, perispiritul, care posedă anumite proprietăți ale materiei, se unește moleculă cu moleculă cu corpul care se formează. De aceea este posibil să  spune că Spiritul, prin intermediul perispiritul său, se înrădăcinează într-un anumit fel în acel germen, precum o plantă în pământ. Când embrionul ajunge la deplinătatea dezvoltării sale, uniunea este completă și apoi se naște la viața exterioară.

Totuși, în același timp în care Spiritul își recapătă conștiința de sine,  își pierde amintirea trecutului său, dar nu-și pierde facultățile, calitățile sau aptitudinile dobândite cu anterioritate, rămase temporar în stare latentă și care, atunci când își reia activitatea, îl vor ajuta să se dezvolte mai mult și mai bine decât înainte.

Obligația pe care o are Spiritul încarnat este de a se ocupa de hrana corpului, de siguranța și de bunăstarea lui, îl impulsa să-și folosească facultățile în investigații, să le exercite și să le dezvolte. Astfel, unirea lui cu materia este utilă pentru progresul său și, de aceia, încarnarea este o necesitate. În plus, prin activitatea inteligentă pe care o realizează în beneficiul său asupra materiei, contribuie la transformarea și progresul material al globului în care locuiește. Astfel, pe măsură ce progresează, colaborează cu opera Creatorului, convertindu-se într-un agent inconștient a acesteia.

Cu toate acestea, încarnarea Spiritului nu este constantă sau perpetuă, ci tranzitorie. Când abandonează un corp nu reia imediat  altul.

În general, încarnarea nu este o pedeapsă pentru Spirit, așa cum cred unii, ci o condiție inerentă a inferiorității Spiritului, precum și un mijloc de progres.

În intervalul dintre încarnările sale, Spiritul de asemenea progresează, în sensul că aplică pentru a avansa cunoștințele și experiența pe care a dobândit-o în timpul vieții corporale; analizează ce a făcut în timp ce a trăit pe Pământ, verifică ce a învățat, își recunoaște greșelile, face planuri și ia hotărâri, care pretind să-l ghideze într-o nouă existență, cu intenția de a acționa mai bine. În felul acesta, fiecare existență reprezintă un pas înainte pe calea progresului, un fel de școală de aplicare.

Printr-un un efect contrar, acea unire a perispiritului și a materiei carnale, care se efectuează sub influența principiului vital al embrionului, încetează atunci când acel principiu încetează să acționeze, ca o consecință a dezorganizării corpului. Unirea, menținută până în acel moment de forța care acționa, încetează în momentul în care acea forță încetează să mai acționeze. Atunci perispiritul se desprinde, moleculă cu moleculă, în același mod în care a fost unit, iar Spiritului îi este redată libertatea. Prin urmare, nu este plecarea Spiritului cea care provoacă moartea corpului, ci corpul este cel care provoacă plecarea Spiritului.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI

Viața

  • când un Spirit trebuie să încarneze într-un corp uman în proces de formare, o legătură fluidică, care nu este altceva decât o expansiune a perispiritului său, se leagă de zigot
  • pe măsură ce embrionul se dezvoltă, legătura se scurtează
  • perispiritul se unește moleculă cu moleculă cu corpul care se formează
  • când embrionul ajunge la deplinătatea dezvoltării sale, uniunea este completă și apoi se naște la viața externă.
  • pierde amintirea trecutului său, dar nu-și pierde facultățile, calitățile sau aptitudinile dobândite cu anterioritate, care au rămas temporar în stare latentă
  • unirea lui cu materia este utilă pentru progresul lui
  • încarnarea Spiritului nu este constantă sau perpetuă, ci tranzitorie.

Doar atunci când copilul se naște spiritul se integrează cu corpul

Moartea

  • în intervalul dintre încarnările sale, Spiritul de asemenea progresează
  • acea unire a perispiritului și a materiei carnale, care se efectuează sub influența principiului vital al embrionului, încetează atunci când acel principiu încetează să mai acționeze, ca o consecință a dezorganizării corpului
  • perispiritul se desprinde, moleculă cu moleculă, în același mod în care a fost unit, iar Spiritului îi este redată libertatea

25. Spiritul este independent de materie sau nu este decât o proprietate, precum culorile sunt proprietăți ale luminii și sunetul o proprietate a aerului?

«Ambele sunt distincte; dar este necesară unirea spiritului și a materiei pentru a face inteligentă materia.»

Integrarea Spirit-corp este procesată prin acțiunea reciprocă dintre energia organică și cea mentală. Perispiritul,  în integrarea sa cu corpul fizic, magnetizează și pătrunde dublul eteric fără a se confunda cu acesta, deoarece constituie un câmp potențial mai activ.

În univers totul este conectat, totul este concatenat; totul este supus măreței și armonioasei legii a unității, de la cea mai compactă materialitate până la cea mai pură spiritualitate.

Tăban E. Bianca
Societatea Spiritistă Română