Principiul Inteligent
Spiritul este principiul inteligent, individual și imortal; creat simplu și ignorant, conține în germen toate facultățile superioare și este destinat să le dezvolte prin intermediul muncii și a efortului.
Putem citi la întrebarea 540 din Cartea Spiritelor:
«Totul se înlănțuie în natură, de la atom până la arhanghel, care, la rândul său, a început în atom.»
Spiritul a lăsat în urmă în tărâmurile inferioare nenumărate experiențe, ca timp de incubație în așa numitul principiu spiritual. Ca o crisalidă a viitoarei conștiințe, străbate lentamente cercurile elementare ale naturii ajutat de interferența indirectă a inteligențelor superioare.
Principiul spiritual este germenul spiritului, adică protoconștiință. Odată ce se naște, niciodată nu se va destrăma și nici nu va murii. Fiul lui Dumnezeu, începe atunci lenta sa evoluție în spațiu și în timp, îndreptându-se către principatul ceresc.
Suferă în regnul animal materializării succesive necesare pentru pregătirea sa. Se exercită în acest regn, dezvoltând forțe de atracție și coeziune, și experimentând noi caracteristici prin combinația chimică a elementelor bazice. Astfel, organizarea minerală ar fi consecința unei puteri intime în unitățile sale atomice, pentru a conduce în mod ordonat procesul de agregație. Potrivit celor spuse de Emanuel, principiul inteligent se găsește în cristale, completând faza lor de individualizare. Timp de multe milenii va rezida în ele, într-un proces foarte îndelungat de auto-fixare, repetând primele mișcări interne de organizare și creștere volumetrică, până când va apărea, în marele ceas al existenței, momentul sublim în care se va elibera pentru gloria vieții organice.
În regnul vegetal continuă dezvoltarea sa. Existența materială este atunci mai scurtă, însă mai progresivă. Nu există suferință. Astfel că, arborele din care se îndepărtează o ramură experimentează un fel de ecou al acelei secțiuni, dar nu suferință.
Este ca o repercusiune care merge de la un punct la altul, întâmplându-se la fel când planta este în mod violent smulsă din pământ înainte de-a se maturiza. Odată moartă planta, principiul spiritual este transportat în altă parte, mereu în sens progresiv.
În acest regn se dezvoltă sensibilitatea celulară. Elementele din regnul vegetal sunt înzestrate cu vitalitate, au instinctul de conservare bazic, viață organică, dar nu gândesc, nu au voință, nici conștiință de sine. Caracteristica sa bazică este senzația.
Între regnul vegetal și animal, nu există o delimitare clar marcată, chiar par că se confundă în profunditățiile oceanice. Nu există forme definite sau expresii individuale în aceste societăți ciliofore; dar din aceste ansambluri singulare, se formează probe pentru viață care prezintă deja caracteristici și rudimente de organisme superioare. La limitele celor două regnuri se află zoofitele sau animalele-plante, a căror nume indică că participă din ambele regnuri: servesc, ca să spunem așa, ca punte de legătură.
Timp de mii de ani a realizat o lungă călătorie în burete, urmând să domine celulele autonome și impunându-le spiritul de supunere și de colectivitate în organizarea primordială a mușchilor.
Principiul spiritual incorporează toate semințele care urmează să strălucească în viitor, prin așa-numitele activități reflexe. Astfel dezvoltăm diferite automatisme.
În regnul animal instinctul se trezește, se dezvoltă, într-un cuvânt, evoluează. Avansând prin diferite specii, apar primele scântei de gândire discontinuă, fragmentară și dezvoltarea a unui fel de inteligență rudimentară, orientată spre conservare, reproducere și distrugere. Puțin câte puțin se pregătesc pentru viață: mama-tigru când își linge puii nou-născuți, învață rudimentele iubiri; maimuța prin țipăt se pregătește pentru viitoarea facultate a cuvântului.
Detectăm în noi acțiuni instinctive ca: mișcări spontane pentru a evita un risc, pentru a evita un pericol, clipirea, deschiderea gurii pentru a respira, etc…
Ulterior, există zone în care principiile spirituale se pregătesc pentru viața conștientă, Andrei Luis ne oferă detalii în cartea sa Eliberare, în care ne descrie un oraș spiritual situat în domeniul umbrelor:
Mii de creaturi, utilizate în serviciile cele mai rudimentare ale naturii, se mișcă în aceste locuri într-o poziție infra terestră. Ignoranța, deocamdată, nu le conferă gloria responsabilității. În dezvoltarea tendințelor demne, sunt candidați pentru umanitatea pe care o cunoaștem în crustă. Se situează între raționamentul fragmentar al maimuței și ideea simplă a omului primitiv în pădure. Se atașează de personalității încarnate sau se supun orbește spiritelor prepotente care domină peisaje ca acestea. Păstrează, în fine, ingeniozitatea sălbaticului și fidelitatea câinelui. Contactul cu anumiți indivizi îi înclină spre bine sau spre rău și suntem trași la răspundere de către Forțele Superioare care ne guvernează, cu privire la tipul de influență pe care o exercitam asupra minții de copil a unor astfel de creaturi.
Fiecare existență este o probă care îl apropie de obiectiv. Numărul existențelor este nedeterminat. Depinde de voința spiritului abrevierea, prin efortul activ pentru perfecționarea sa morală.
În regnul uman suntem deja creaturi cu gândire continuă, cu liber arbitru, cu responsabilitate morală și conștiință. Prima carte din Cartea Spiritelor în Capitolul 4, învață că instinctul este o inteligență rudimentară care niciodată nu se abate și că este rațiunea cea care permite alegerea și dă omului liberul arbitru.
Dar, încă ne este destul de greu să iubim, să înțelegem iubirea divină și felul în care Dumnezeu ne ajută să învățăm să iubim. Încă, predomină mult orgoliul și egoismul în sufletele noastre. Când vom fi mai evoluați, iubirea va răsare de-o formă naturală, fără a fi nevoie de vreun efort.
În fiecare existență corporală spiritul trebuie să ducă la bun sfârșit o atribuție care este proporțională cu gradul său de evoluție; cu cât este mai dură și mai laborioasă, cu atât mai mare va fi meritul său, dacă o îndeplinește.
Prin trecerea succesivă după formare prin regnul mineral, vegetal, animal și uman, spiritul dobândește în fiecare etapă anumite cunoștințe care îl ajută să se apropie tot mai mult de perfecțiune. Cunoștințe dobândite în celelalte etape există în fiecare spirit care, acum, ca om este destinat a face parte din umanitate. Evident că această evoluție îl face superior celorlalte specii prin deosebita sa inteligență și prin rațiune. Orice Spirit creat de Dumnezeu, este creat impur dar legat de divinitate prin conștiință, cu tendința de-a avansa către puritate, adică către perfecțiune.
Suntem copii lui Dumnezeu, iar din experiență în experiență, cucerim noi valori. Cucerirea progresivă a cunoașterii ne va permite să înțelegem mai bine modesta noastră condiție evolutivă de acum și extensia la ceea ce încă ignorăm, făcându-ne a fi mai umili în fața înțelepciunii și puterii lui Dumnezeu.
Leon Denis ne spune următoarele în cartea Problema ființei, a destinului și a dureri:
«Spiritul doarme în mineral, visează în vegetal, se agită în animal și se trezește în om»
Haideți să ne trezim! Să profităm de această mare oportunitate. Suntem în trecere pe pământ, în situația și locul necesar pentru a continua drumul nostru evolutiv. Să acceptăm durerile noastre cu resemnare, căci sunt învățături și adevărate binecuvântări pentru spiritul nostru. Să continuăm cu speranță progresul neîncetat, urcând către planurile din ce în ce mai înalte până la perfecțiune, la care toate ființele sunt predestinate.
