Transcomunicație instrumentală
Ernst Senkowski, profesor de fizică din Mainz, Germania, este creatorul termenului de transcomunicație instrumentală, care prin definiție este tehnica electronică de comunicare cu spiritele. Este ceva pe care Thomas Alva Edison încercase deja, căci el credea cu fermitate în viața de după moarte și spera să găsească o invenție care se permite comunicarea directă cu spiritele.
El a spus într-un interviu, pentru respectata publicație Scientific American:
Dacă personalitatea noastră supraviețuiește este strict logic și științific să gândești că deține memoria și cunoștințele pe care le-a dobândit în această lume. Drept urmare, dacă personalitatea continuă să existe după ceea ce numim moarte, rezultă rezonabil să deducem că vor să se comunice cu persoanele pe care le-au lăsat aici. Sunt înclinat să cred că, dacă am putea inventa un instrument atât de sensibil, încât să fie afectat de personalitatea noastră, acel instrument ar trebui să înregistreze ceva.
Edison credea că poate exista o frecvență între unda scurtă și unda lungă care ar face posibilă într-o anumită formă contactul cu cealaltă lume. Conform propriilor sale cuvinte, voia să ofere spiritelor un mediu de comunicare mai eficient, decât cele realizate până în acel moment cu spiritismul. În această activitate pare să fie, după cum arată propriile psihofonii, interesate alte 200 de spirite, printre care se numără și Guglielmo Marconi, Graham Bell și Nikola Tesla. În viață, acești patru mari inventatori au încercat să creeze dorita invenție care să permită comunicarea spirituală.
Cu aceeași intenție de a crea un aparat destinat posibilității dialogului cu dezîncarnații, inginerul George Meek, împreună cu alți inginer electroniști, matematicieni și inventatori, au creat spiricom. Acest proiect s-a născut ca urmare a unei comunicări, printr-un medium, a spiritului unui om de știință britanic care a fost fizician la Yale. A manifestat dorința de a lucra cu grupul de ingineri serios interesați în dezvoltarea unui sistem de comunicare între cele două planuri. Astfel, au creat diverse prototipuri și toate au dat rezultate, dar întotdeauna prin colaborarea fluidului unui medium.
Transcomunicarea instrumentală va fi cunoscută mulțumită lui Frederich Jürgenson, realizator de documentare, care după ce a înregistrat cântecul unei cinteze, a auzit zgomote ciudate pe bandă. Se auzea un solo a unei goarne. Uimit a continuat să asculte și, dintr-o dată, o voce de bărbat a început să vorbească în norvegiană despre cântecul păsărilor norvegiene; sunetele păsărilor se auzeau amestecate printre care a recunoscut unele specii de păsări nocturne norvegiene.
După ce a realizat noii înregistrări, incursiunile psihofonice s-au succedat constant, ajungând să înregistreze saluturi, indicații și mesaje de diverse tipuri și în diverse limbi. Printre aceste voci Jürgenson a recunoscut vocea mamei sale decedată, care repeta numele său în mod insistent. O altă comunicare a mamei a putut-o înțelege doar după patru ani. În ea mama spunea Malnbo, drumul principal, 12 ore 12. După primul său interviu în presă, a început să vină numeroși vizitatori la casa sa din Malnbo prin Stockholm, utilizând trenul de dimineață care ajungea la Malnbo la ora 12 și 12 minute.
În acele psihofonii se pot găsi informații despre realitatea spirituală care nu diferă de cele ale lui Allan Kardec, Andre Luiz etc. Ne vorbesc despre tulburare, de somnul profund prin care trec anumite spirite în funcție de modul lor de viață. Și cum se poate ajuta acele spirite pentru a fi trezite, atât cele încarnate cât și dezîncarnate.
Jürgenson moare în 1987 și în aceea zi, mediumul Claude Thorlin, care nu cunoștea faptul că Jürgenson a decedat, s-a pregătit să se uită la televizor și când a pornit dispozitivul la văzut pe Jürgenson cu o expresie ciudată. A alergat să-și ia Polaroid-ul și a înregistrat imaginea. Este demn de remarcat faptul că nu există nicio fotografie vie a lui Jürgenson ca cea care a apărut pe televizorul lui Thorlin. Există înregistrări audio, în care Jürgenson a continuat să comunice de dincolo cu alți cercetători.
Dr. Konstantin Raudive era un renumit filolog și filozof leton, care într-o zi a fost surprins în mod neașteptat de misterul psihofoniilor. Raudive realiza câteva înregistrări cu magnetofonul său și, în mod neașteptat, a trebuit să-l lase și să iese din casă, uitând să deconecteze dispozitivul care a continuat să înregistreze tăcerea. Când s-a întors și a ascultat înregistrarea a rămas consternat. Pe înregistrarea părea vocea mamei sale, care a murit cu câțiva ani în urmă și care îl striga (la fel cum i s-a întâmplat lui Jürgenson) cu un diminutiv afectuos pe care și-l amintea foarte bine. Cunoscând cercetările lui Jürgenson, a luat legătura cu el și a aflat tot ce știa cineastul despre psihofonii.
Din acel moment, Raudive și-a dedicat viața studiului vocilor și la moartea sa în 1974, se spune că a reușit să înregistreze peste 120.000 de incluziuni perfect audibile și inteligibile. Contribuția sa în cercetare a fost considerabilă, încât în parapsihologie fenomenul psihofoniilor este cunoscut astăzi drept «vocile lui Raudive», în ciuda faptului că a fost descoperitorul său oficial Jürgenson. Raudive a lucrat, de asemenea, cu mari oameni de știință și ingineri de la prestigioasa firmă Telefunken, dezvoltând diverse dispozitive pentru îmbunătățirea înregistrărilor, printre ele fiind faimosul psihofon sau «Raudive tuner».
În mod tradițional, psihofonia se înțelegea ca „înregistrare pe bandă magnetofonică”, dar avansul tehnologic a deschis noi posibilități în ceea ce privește mijloacele și formele. În prezent, de exemplu, s-au obținut incluziuni în format digital pe hard diskul unui computer.
Metoda «clasică» constă în plasarea unui microfon normal conectat la un magnetofon într-un loc liniștit, controlând absența zgomotelor și înregistrând tăcerea ambientală. Dar există o altă metodă interesantă sugerată de propriile psihofonii lui Jürgenson, care constă în conectarea unui receptor radio la intrarea semnalului de înregistrare al magnetofonului. Apoi, se sintonizează în aparatul receptor o frecvență în care să nu se capteze nici un semnal, trebuind să se audă doar așa-numitul zgomot în cascadă sau zgomot alb.
Vocile apar de obicei pe acel zgomot atunci când se ascultă înregistrarea. Concluziile la majoritatea cercetătorilor sunt că trebuie să contribuim cu o energie suplimentară pentru a obține înregistrările, o energie pe care ei o descriu ca fiind psihică, recunoscând că există oameni care sunt în mod special înzestrați și fără a căror prezență nu s-ar produce psihofonia.
Marcello Bacci, italian, prin intermediul unui vechi radio tub aduce speranță și dovezi că există o altă viață. Este unul dintre cele mai remarcabile fenomene de astăzi. Începe în 1949, când participă la o sesiune mediumnică la Londraa. Îl cunoaște pe Jürgenson, începe să realizeze psihofonii și experiențe cu voci directe, printr-un radio dezacordat, transmițând mesaje foarte lungi și chiar cu un schimb de întrebări și răspunsuri.
În Grosseto, unde locuia, din când în când realiza sesiuni la care participau persoane care au pierdut pe cineva drag, mai ales părinți care și-au pierdut copiii și printre ei mulți atei. Cu o ocazie, când niște reporteri germani investigau cazul, vocile s-au adresat lor în limba germană. Cei prezenți au recunoscut vocile membrilor lor de familie.
Un investigator care lucra pentru justiția italiană și Interpol, a început să-l intereseze și a participat la unele sesiuni, în care a înregistrat acele manifestări. Mai târziu, s-a pus în contact cu rudele și a obținut înregistrările acelor persoane când erau în viață și le-a comparat, la fel cum a făcut ca expert judiciar în instanță. În Italia este considerată probă judiciară dacă depășește 95%. În majoritatea cazurilor, asemănarea vocilor a fost mai mare de 95%.
Există o serie întreagă de investigații științifice cu o mulțime de controale care au fost efectuate în casa lui Bacci. Nu l-a deranjat faptul că investigatorii veneau la el acasă și efectuau investigațiile pe care le considerau adecvate. Într-una dintre ele, Mario Salvatore Festa, profesor de fizică nucleară la Universitatea din Napoli, și Franco Santi, tehnician de sunet, pe lângă o întreagă serie de comenzi, au reușit să scoată toate supapele de la radio și chiar să deconecteze radioul. Deși din punct de vedere tehnic și fizic părea imposibil să se obțină rezultate, totuși vocile au continuat să vorbească. Într-o altă investigație cu investigatori din diferite țări, vocile s-au comunicat în engleză, italiană, portugheză și spaniolă și au existat chiar fraze în alte limbi, spunându-le lucruri de genul: bucură-te David, aici este Johan. Johan era bunicul unuia dintre acei oameni de știință.
Există sute de mii de psihofonii care au fost înregistrate de cercetători serioși și milioane care au fost colectate de mulți oameni din anonimat, de câteva decenii încoace. Există multe asociații în întreaga lume și putem afirma că este relativ ușor să dispui de o psihofonie, la fel cum e ușor să obții o comunicare mediumnică, atâta timp cât există un medium.
Fenomenele electronice de voce (EVP), psihoimagini, comunicații prin intermediul calculatorului și telefonului vor avea întotdeauna nevoie de un medium, de o persoană sau de mai multe care să furnizeze fluide care permit spiritelor să afecteze materia. Charles Richet, laureat al Premiului Nobel de fiziologie, studiind mediumurile și acest tip de fluid, l-a numit ectoplasmă. Datorită acestui fluid, spiritele pot astăzi să intervină prin radio, așa cum ar putea și pot provoca astăzi un fenomen de voce directă. Datorită acestui fluid, un spirit poate crea o imagine într-un circuit de televiziune, la fel cum poate da lovituri sau să rotească mesele. În spiritism numim această abilitate, donare fluidică și este cuprinsă în mediumnitatea de efecte fizice.
Am văzut că unele spirite investighează și caută calea de a găsi mijloacele directe de comunicare, instrumentul mult așteptat. De asemenea, oameni de peste 100 de ani caută să găsească marea invenție a tuturor timpurilor. Este necesar să continuăm cu investigațiile noastre, însă soluția finală va veni atunci când umanitatea nu numai că o merită, ci este pregătită pentru ea.
Spiritele au adus deja ghidul practic pentru schimbul mediumnic, pe care îl găsim în Cartea mediumurilor. În această carte avem baza și atâta timp cât nu aplicăm aceste recomandări, în special din punct de vedere moral, cu greu vom putea atinge mai mari realizări.
Întrebarea 934 din Cartea Spiritelor ne spune:
934. Pierderea persoanelor care ne sunt dragi, nu este una din acele situații care ne cauzează o durere legitimă, întrucât această pierdere este ireparabilă și independentă de voința noastră?
«Această cauză a durerii afectează atât pe cei bogați cât și pe cei săraci: este o probă sau expiere și constituie legea comună; dar este o consolare să poți comunica cu prietenii tăi prin mijloacele de care dispui, în timp ce aștepți să ai pe alții mai direcți și mai accesibil simțurilor tale.»
În spatele acelor voci există mesaje de speranță și încă, o evidență în plus asupra imortalității. Este rolul lor și prin care spiritele, nu se limită a demonstra omului prin toate mijloacele posibile că se pot întoarce să ne spună ce este în cealaltă lume.
Spiritismul ca știință de observație, de asemenea are rolul de a investiga, fără să omită aceste noi sisteme, care colaborează și contribuie în acest sens. Această afirmație poate surprinde pe unii sau să nu fie împărtășită de alții, dar Allan Kardec ne amintește acest lucru de nenumărate ori. Astfel, în Cartea Mediumurilor spune:
Instrucțiunea spiritistă, nu înglobă doar învățătura morală oferită de spirite, ci și studiul faptelor; se referă la teoria tuturor fenomenelor, investigarea cauzelor și în consecință, confirmarea la ceea ce este posibil și ceea ce nu este. Într-un cuvânt, observarea a tot ceea ce poate face ca știința să avanseze.
În domeniul transcomunicației instrumentale, vedem că anumiți investigatori erau dotați de profunde cunoștințe despre electronică, fizică, de aspecte privind materia, dar nu am găsit niciunul care să ducă la bun sfârșit experimentele sale cu recomandările pe care deja ni le-au oferit spiritele în Cartea Spiritelor.
Mulți dintre acești experimentatori, prin intermediul investigațiilor își dau seama de anumite detalii pentru ei, cum ar fi, de exemplu, că fenomenele apare atunci când există persoane dotate, fără de care nu se produc. Fenomen pe care Cartea mediumurilor îl explică foarte bine în conținutul ei.
Dar atunci, spiritiștii vor trebui să devină parapsihologi sau parapsihologii spiritiști? Nici una nici alta, dar e posibil ca în viitor, când spiritismul este mai divulgat, ca știința însăși să investigheze fără rezerve viața după moarte și să folosească metodologia spiritelor, care deja au revelat-o și se găsește în doctrina spiritistă, în special în Cartea mediumurilor.
Să ne amintim de unele dintre marile spirite spaniole Torres Solanot sau Jose Maria Fernandez Colavida. Ambii au dedicat toate eforturile lor în a divulga doctrina spiritistă, în a forma nuclee de studiu, în a organiza congrese, dar și-au rezervat de asemenea timp pentru a investiga și a experimenta. Torres Solanot a efectuat sesiuni zilnice în câmpul materializărilor, studiind minunatele și spectaculoasele fenomene ale contribuțiilor produse de așa numita medium al florilor, făcând corespondență încrucișată cu grupul lui Colavida. Manuel Ausó și Monzó care aparțineau Societății Spiritiste din Alicante, în secolul al XIX-lea, la aflarea noii cercetări privind fotografia spiritistă din Boston, au proporționat experimentarea, centrului din Alicante, iar cu ajutorul spiritelor care le ofereau indicații prin intermediul mediumurilor experimentau ca să obțină rezultate mai bune. Fernández Colavida ar fi, de exemplu, inițiatorul regresiilor la alte existențe, acum atât de divulgate. Deci, Allan Kardec a avut dreptate când a spus că trebuie să studiem și faptele și că acest lucru ar ajuta la avansarea științei. Fenomenele, deși importante, nu ar trebui să fie niciodată esențialul. Ele sunt mesajele din spatele comunicărilor, care caută regenerarea morală a acestei umanități și care au venit de o formă organizată prin intermediul revelației spiritiste. Astăzi, nici unul dintre noi nu face probe asupra interesantei și minunatei comunicării telefonice, pur și simplu folosim telefonul pentru a ne comunica. Ceea ce importă este informația care se interschimbă, nu firul telefonic sau undele electromagnetice prin care circulă.
Cel mai bun sistem de comunicare va fi unul care să permită un mod mai bun și mai confortabil de transmitere a informațiilor și, desigur, psihofoniile sau EVP-urile sunt departe de a fi echivalate cu psihografia sau psihofonia printr-un medium care permite mesaje mai amplii. Dar nu pentru aceasta să ne conformăm și să continuăm îndeaproape această căutare a sfântului gral al comunicării directe cu spiritele.
Trăim în era tehnologiei și avem o idee foarte liniară și lentă despre ceea ce va veni, iar descoperirile se întâmplă de o formă exponențială. Tehnologia va face parte din corpul nostru și din sănătatea noastră, așa cum se întâmplă deja cu anumite implanturi. De exemplu, Universitatea din Navarra a efectuat o intervenție chirurgicală, care a constat în plasarea unui implant auditiv de electrozi în trunchiul cerebral al unei fete de 13 luni.
Cu toate acestea, umanitatea nu are urechi de auzit, nici ochi de văzut. Dar să nu ne temem să privim prin telescopul spiritual și să studiem acest firmament, care ne arată adevăratul univers și să spunem ca Galileo Galilei…. și totuși se mișcă. Lentilele noastră de astăzi sunt mediumurile, astronomia noastră este spiritismul și soarele care ne luminează cel mai mult e Isus Hristos cu adevărul și iubirea sa.
