Lăudat să fie Dumnezeu
Bătrânul André era un sclav resemnat și suferind. Într-o zi, el a aflat că Isus ne învățase să sanctificăm numele lui Dumnezeu și el însuși și-a promis că nu va mai face niciodată rău.
Însă vătaful fermei îl persecuta, iar André îl ierta și spunea din toată inima:
- Lăudat să fie Dumnezeu
Dacă vreun tovarăș încerca să scape de obligațiile zilnice, considerând nedreptățile care îi înconjurau, spunea că se bazează pe Bunătatea Divină, arăta către cer și repeta:
- Lăudat să fie Dumnezeu
Când a venit eliberarea captivilor, proprietarul fermei l-a chemat și i-a spus că sărăcia și boala îi bat la ușă și i-a cerut să nu-l abandoneze. Toți tovarășii au plecat, beți de bucurie, dar André a avut compasiune de Domnul, acum umilit, și a rămas să-l slujească, imaginându-și că Dumnezeu va fi mulțumit de cum a procedat.
Proprietarul fermei, încetul cu încetul, a pierdut ce avea, distrus de boală, dar generosul slujitor a avut grijă de el până la moarte, afirmând mereu:
- Lăudat să fie Dumnezeu
André era obosit și îmbătrânit când bătrânul său șef a murit. Voia să lucreze, dar corpul său cocoșat era aplecat până la pământ cu multe dureri.
Cerșea, atunci, cu umilință și răbdare și, de fiecare dată când primea niște pâine pentru a-și potoli foamea sau vreo cârpă care să-i acopere corpul, exclama bucuros:
- Lăudat să fie Dumnezeu
Într-o noapte, foarte singur, însetat și cu febră, a observat că cineva a intrat în coliba lui de paie. Cine ar putea fii?
În câteva clipe, un înger stătea în fața sa.
Timid și tulburat, a vrut să spună ceva, dar nu a putut. Îngerul însă, zâmbind, l-a îmbrățișat și a exclamat:
– André, numele Tatălui Nostru Ceresc a fost exaltat de inima ta și am venit să te caut pentru ca vocea ta să-L poată lăuda acum în ceruri.
A doua zi, corpul bătrânului sclav a apărut mort în colibă și pe acoperișul rustic stăteau păsările cântând, iar multă lume a afirmat că păsările par să repete:
- Lăudat să fie Dumnezeu
