Dragi frații
Ai imensei creații
Nu există durere, fără motiv iei
Dacă,… întrebăm copacul
Dacă sămânța lui a suferit?
Sau acea floare strălucitoare
De unde frumusețea i-a încolțit?
Suferința este cheia
Care deschide poarta inimi
Unde se arhivează și se păstrează
Toate învățăturile
Pe care în viața noastră, am făurit.
Nu critica acele probe
Ale necesarei lecții
Pe care ființă necesită
Pentru dificila evoluție
Care va face ca în altă încarnare
Să ne purtăm mai bine
Și să avansăm pe drumul
Care duce la perfecțiune.
Perfecțiune care necesită
Ca poarta inimii
Niciodată să nu se închidă.
Și, să știe întotdeauna să ofere iubire.