Nu speriați sufletele voastre Cu suferințele lumi Lăsați-le să-și deschidă aripile Ca să înțeleagă realitatea viitorului. Căci, dacă duce o povară Care transportă nenorocire Trebuie să alerge să o arunce Pentru a urma o altă direcție. Când se întețește furtuna Și, în înaltul cerului e întunecat Nu trebuie să se tremure de frică Pentru că viitorul se augură Curat, luminos și clar, Plin de acel aer pur Ce reînnoiește forțele noastre Fără durere inoportună, Mulțumindu-i cerului Acel aer pur și curat. Iar, dacă se simte un infern În sufletul îndurerat Trebuie gândit mai întâi Dacă a-i fost cel care a cauzat, acele răni Căci, efectele care se suferă Au origini anterioare Așa că, dacă suntem îndurerați E pentru că înainte ne-am îndatorat, Pentru că legea nu greșește Nu dictează o sentință injustă Cel care rău a provocat Trebuie să extragă acel ghimpe Căci, nu există o altă formă De a șterge acele erori Mai mult decât de a trece prin aflicțiune Și să cunoască acele durerile.
Poezie psihografiată de mediumul Manuel de Paz Tradusă de Societatea Spiritistă Română
