Plecăm și venim
Ne naștem și murim,
E procesul existenței
E drumul fără final
Al moralei și științei
E mersul necesar
În șederea terestră
Pentru a învăța comportamente
Care întotdeauna merită.
E a da loc progresului
E iluminarea inteligenței
E căutarea plenitudini
Sprijinindu-ne pe răbdare.
Pentru că probele apar puternice
Iar în mijlocul drumului
Cu toată dragostea
Să se poată depăși.
Demonstrând că răbdarea
E necesară în știință
Și dacă se dorește sunt urgențe
A învăța să se progreseze.
Sufletul este ca un focar
Care este ascuns
Și se dezvăluie încetul cu încetul
În fiecare viață de muritor.
Până când reușește să ilumineze
Drumul care duce
Către un obiectiv frumos
Care e posibil de atins.
Poezie psihografiată de mediumul Manuel de Paz
Tradusă de Societatea Spiritistă Română
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Related