Eseu teoretic despre vindecarea instantanee
Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice, anul 11, nr. 3, martie 1868
Dintre toate fenomenele spiritiste, unul dintre cele cu totul extraordinare este, fără îndoială, cel al vindecărilor instantanee. Înțelegem vindecările produse prin acțiunea susținută a unui bun fluid; dar se întreabă, cum acest fluid poate opera o transformare subită în organism și mai ales, de ce individul care posedă această facultate nu are acces la toți cei care sunt afectați de aceeași maladie, admițând faptul că există specialități. Simpatia fluidelor este un motiv, fără îndoială, dar care nu satisface în totalitate, pentru că nu are nimic pozitiv și nici științific. Cu toate acestea, vindecările instantanee sunt un fapt care nu poate fi pus la îndoială. Dacă nu am avea ca sprijin decât exemplele vremurilor îndepărtate, s-ar putea, cu o oarecare aparență de fundament, să fie considerate legendare sau cel puțin amplificate de credulitate; dar când aceleași fenomene se reproduc sub ochii noștri, în secolul cel mai sceptic cu privire la lucrurile supranaturale, negarea nu mai este posibilă, iar omul este forțat să vadă, nu un efect miraculos, ci un fenomen care trebuie să-și aibă cauza în legile naturii încă necunoscute.
Următoarea explicație, dedusă din indicațiile furnizate de un medium aflat în stare de somnambulism spontan, se bazează pe considerații fiziologice care ni se pare că aruncă o nouă lumină asupra chestiuni. Această explicație a fost dată cu ocazia unei întrebări, făcută de o persoană afectată de infirmități foarte grave și care a întrebat dacă un tratament fluidic îi poate fi salutar.
Oricât de rațională ni s-ar părea această explicație, nu o considerăm ca absolută, ci ca ipoteză și ca subiect de studiu, până când ea va primi dubla sancțiune a logicii și a opiniei generale a Spiritelor, singurul control valabil al doctrinelor spiritiste, și care le poate asigura perpetuitatea.
În medicația terapeutică sunt necesare remedii adecvate pentru a contracara răul. Același remediu nu poate avea în același timp virtuți contrare: să stimuleze și să calmeze, să încălzească și să revigoreze, nu poate fi adecvat în toate cazurile. De aceea nu există un remediu universal.
La fel se întâmplă cu fluidul curativ, un veritabil agent terapeutic, ale cărui calități variază conform temperamentului fizic și moral al indivizilor care îl transmit. Există fluide care supraexcită și altele care calmează, fluide dure și altele blânde, și multe alte nuanțe. Conform calităților sale, același fluid, dar și același remediu, poate fi salutar în anumite cazuri, ineficient și chiar dăunător în altele; de unde reiese că vindecarea depinde, în principiu, de apropierea calităților fluidului la natura și cauza răului. Iată, ceea ce multe persoane nu înțeleg și de ce sunt surprinși că un vindecător nu vindecă toate relele. În ceea ce privește circumstanțele care influențează asupra calităților intrinseci ale fluidelor, acestea au fost suficient de dezvoltate în capitolul XIV al Genezei, de acea e superfluu să le amintim aici.
La această cauză cu totul fizică de non-vindecare, trebuie adăugată una cu totul morală pe care Spiritismul o face cunoscută: este că majoritatea maladiilor, ca toate mizeriile umane, sunt ispășiri ale prezentului sau trecutului, sau probe pentru viitor; sunt datorii contractate ale căror consecințe trebuie suferite până ce vor fi achitate. Așadar, nu poate fi vindecat dacă trebuie să sufere proba sa până la capăt. . Acest principiu este un motiv de resemnare pentru bolnav, dar nu trebuie să fie o scuză pentru medicul pe care l-ar căuta în necesitatea probei, ci un mijloc convenabil de a-și pune ignoranța la adăpost.
Maladiile, considerate doar din punct de vedere fiziologic, au două cauze care nu s-au distins până în prezent și care nu puteau fi apreciate înainte de noile cunoștințe aduse de Spiritism; este din diferența acestor două cauze, de unde rezultă posibilitatea vindecărilor instantanee în cazuri speciale și nu în toate.
Anumite maladii își au cauza originală chiar în alterarea țesuturilor organice; este singura cauză pe care știința a admis-o până în prezent și întrucât nu cunoaște ca remediu decât substanțe medicamentoase tangibile, nu înțelege acțiunea unui fluid impalpabil având ca propulsor voința. Cu toate acestea, vindecătorii magnetici sunt acolo pentru a dovedi că aceasta nu este o iluzie.
În vindecarea maladiilor de această natură prin influxul fluidic, există înlocuirea moleculelor organice morbide cu molecule sănătoase; este povestea unei case vechi ale cărei pietre mâncate de viermi sunt înlocuite cu pietre bune; mai avem încă aceeași casa, dar restaurată și consolidată. Turnul Saint-Jacques și Notre-Dame de Paris tocmai au suferit un tratament de genul acesta
Substanța fluidică produce un efect analog cu cel al substanței medicamentoase, cu această diferență că penetrarea sa fiind mai mare, datorită tenuității principiilor sale constitutive acționează mai direct asupra moleculelor primare ale organismului, ceea ce nu poate face moleculele mai grosiere ale substanțelor materiale. În al doilea rând, eficacitatea sa este de o manieră generală, fără a fi universală, deoarece calitățile sale sunt modificabile prin gândire, în timp ce cele ale materiei sunt fixe și invariabile și nu pot fi aplicate decât în cazuri determinate.
Acesta este, în termeni generali, principiul pe care se sprijină tratamentele magnetice. Adăugăm în mod sumar și pentru a consemna, pentru că nu putem aprofunda subiectul aici, că acțiunea remediilor homeopatice în doze infinitezimale se bazează pe același principiu; substanța medicamentoasă fiind dusă, prin diviziune, în starea atomică, dobândește până la un anumit punct proprietățile fluidelor, exceptând, totuși, principiul animic care există în fluidele animalizate și le conferă calități speciale.
Rezumând, este vorba de repararea unei dezordini organice, prin introducerea în organism a materialelor sănătoase pentru substituirea materialelor deteriorate. Aceste materiale sănătoase pot fi furnizate de medicamentele ordinare în stare naturală; prin aceleași medicamente în stare de diviziune homeopatică; în fine, prin fluidul magnetic, care nu este altceva decât materie spiritualizată. Sunt trei moduri de reparare, sau mai bine spus, de introducere și asimilare a elementelor reparatorii; toate trei sunt egalmente în natură și au utilitatea lor în conformitate cu cazurile lor specifice, ceea ce explică de ce unul reușește acolo unde altul eșuează, căci ar exista părtinire dacă s-ar negă serviciile prestate de medicina ordinară. După părerea noastră, acestea sunt cele trei ramuri ale artei vindecării destinate să suplinească și să completeze conform circumstanțelor, dar niciuna nu are motive să se creadă panaceul universal al rasei umane.
Fiecare dintre aceste mijloace poate fi, așadar, eficient dacă este folosit în mod corespunzător și adecvat pentru specificitatea răului; dar, oricare ar fi ea, se înțelege că substituția moleculară, necesară restabilirii echilibrului, nu se poate opera decât în mod gradual și nu ca prin magie sau ca prin farmec; vindecarea, dacă este posibilă, nu poate fi decât rezultatul unei acțiuni susținute și perseverente, mai mult sau mai puțin îndelungată potrivit gravității cazului.
Cu toate acestea, vindecările instantanee sunt un fapt, și cum nu pot fi mai miraculoase decât celelalte, trebuie să fie realizate în circumstanțe speciale; ceea ce o dovedește, este că nu apar indistinct pentru toate bolile și nici pentru toți indivizii. Deci, este un fenomen natural a cărui lege trebuie căutată. Acum, iată explicația dată. Pentru a o înțelege, a fost necesar să avem punctul de comparație pe care tocmai l-am stabilit.
Anumite afecțiuni, chiar cele foarte grave și care au trecut în stare cronică, nu au drept cauză primară alterarea moleculelor organice, ci prezența unui fluid rău care le dezagregă, ca să spunem așa, și care perturbă organismul.
Se întâmplă la fel cu un ceas în care toate piesele sunt în bună stare, dar a cărui mișcare este oprită sau dereglată de praf; nicio piesă nu trebuie înlocuită și totuși nu funcționează; pentru a restabili regularitatea mișcării, e suficient să se curețe ceasul de obstacolul care-i împiedică funcționarea.
Acesta este cazul unui mare număr de maladii a căror origine se datorează fluidelor pernicioase de care organismul este penetrat. Pentru a obține vindecarea, nu sunt moleculele deteriorate care trebuie înlocuite, ci un corp străin trebuie expulzat; dispărută cauza răului, echilibrul se restabilește și funcțiile își reiau cursul.
Se concepe că, într-un asemenea caz, medicamentele terapeutice, destinate prin natura lor să acționeze asupra materiei, să fie ineficiente asupra unui agent fluidic; de aceea, medicina ordinară este neputincioasă în toate maladiile cauzate de fluidele viciate, și sunt numeroase. Materiei i se poate opune materia, dar unui fluid rău trebuie să i se opună un fluid mai bun și mai puternic. Medicina terapeutică eșuează naturalmente contra agenților fluidici; din același motiv, medicina fluidică eșuează acolo unde ar fi necesar ca materia să se opună materiei; medicina homeopatică ni se pare a fi intermediarul, elementul care unește aceste două extreme și trebuie în special să reușească în afecțiunile care s-ar putea numi mixte.
Oricare ar fi pretenția fiecăruia dintre aceste sisteme la supremație, ce este pozitiv, este că, fiecare din partea sa obține incontestabile succese, dar că, până în prezent, niciunul nu a justificat pretenția de a fi în posesia exclusivă a adevărului; de unde trebuie concluzionat că toate au utilitatea lor și că esențial este să se aplice în mod corespunzător.
Nu trebuie să ne ocupăm aici de cazurile în care tratamentul fluidic este aplicabil, ci de cauza pentru care acest tratament poate fi uneori instantaneu, în timp ce în alte cazuri exige o acțiune susținută.
Această diferență ține de propria natură și de prima cauză a răului. Două afecțiuni care prezintă aparent simptome identice, pot avea cauze diferite; una poate fi determinată de alterarea moleculelor organice, iar în acest caz, după cum mi s-a spus, este necesară repararea, înlocuirea moleculelor deteriorate cu molecule sănătoase, operație care nu se poate face decât în mod gradual; în alt caz, poate fi determinată de infiltrarea în organele sănătoase a unui fluid rău care le perturbă funcțiile. În acest caz, nu este vorba de reparare, ci de expulzare. Aceste două cazuri necesită, în fluidul curativ, calități diferite; în primul, trebuie un fluid mai blând decât violent, bogat mai ales în principii reparatorii; în al doilea, un fluid energetic, mai adecvat pentru expulzare decât pentru reparare; potrivit calității acelui fluid, expulzarea poate fi rapidă și ca prin efectul unei descărcări electrice. Bolnavul, subitamente eliberat de cauza străină care l-a făcut să sufere, se simte imediat ușurat, așa cum se întâmplă la extirparea unui dinte stricat. Deoarece organul, nu mai este obliterat, revine la starea sa normală și își reia funcțiile.
Astfel pot fi explicate vindecările instantanee, care nu sunt, în realitate, decât o varietate a acțiuni magnetice. Se bazează, după cum se vede, pe un principiu esențialmente fiziologic și nu au nimic mai miraculos decât celelalte fenomene spiritiste. Așadar, se înțelege, de ce aceste tipuri de vindecării nu sunt aplicabile tuturor maladiilor. Obținerea lor se datorează atât primei cauze a răului, care nu este aceeași la toți indivizii, cât și a calităților speciale ale fluidului care i se opune. Rezultă că o persoană care produce efecte rapide nu este întotdeauna potrivită pentru un tratament magnetic regulat și că magnetizatorii excelenți sunt improprii pentru vindecările instantanee.
Această teorie se poate rezuma astfel: «Când răul exige repararea organelor alterate, vindecarea este în mod necesar lentă și necesită o acțiune susținută și un fluid de o calitate specială; când vine vorba de expulzarea unui fluid rău, aceasta poate fi rapidă și chiar instantanee.»
Pentru a simplifica chestiunea, nu am luat în considerare decât cele două puncte extreme; dar între cele două puncte există nuanțe infinite; adică o multitudine de cazuri în care cele două cauze există în mod simultan în diferite grade și cu o mai multă sau mai puțină preponderență a fiecăreia; în consecință, unde este necesară în același timp expulzarea și repararea. Conform cauzei care predomină, vindecarea este mai mult sau mai puțin lentă; dacă fluidul rău este cauza, după expulzare este necesară repararea; dacă este dezordinea organică, după reparare este necesară expulzarea. Vindecarea nu este completă numai după distrugerea ambelor cauze. Acesta este cazul cel mai ordinar; iată, de ce tratamentele terapeutice au deseori nevoie să fie completate cu un tratament fluidic și reciprocamente; de aceea, vindecările instantanee, care au loc în cazurile în care predominanța fluidică este, ca să spunem așa, exclusivă, nu pot deveni niciodată un mijloc curativ universal; nu sunt destinate, în consecință, să suplanteze nici medicina, nici homeopatia, nici magnetismul ordinar.
Vindecarea instantanee radicală și definitivă poate fi considerată ca un caz excepțional. Întrucât este rar: 1. ca expulzarea fluidului rău să fie completă de prima dată; 2.ca alterarea organică să nu fie însoțită de nicio cauza fluidică, ceea ce obligă, atât într-un caz cât și în altul, să se revină asupra magnetizări de mai multe ori.
În fine, cum fluidele rele nu pot proveni decât de la Spiritele rele, introducerea lor în organism este legată deseori de obsesie. Rezultă că, pentru a obține vindecarea, este necesar să se trateze atât bolnavul, cât și Spiritul obsesor.
Aceste considerații arată câte lucruri trebuie luate în considerare în tratamentul bolilor și câte mai rămân de învățat în acest sens. În plus, ele vin să confirme un fapt capital, care reiese din opera despre Geneză, cel al alianței dintre Spiritism și Știință. Spiritismul merge pe același drum ca și știința, până la limitele materiei tangibile; dar în timp ce știința se oprește în acest punct, Spiritismul, nu își întrerupe investigațiile despre fenomenele naturii, își continuă ruta cu ajutorul elementelor pe care le extrage din lumea extramaterială. Numai acolo se află soluția dificultăților contra cărora se ciocnește știința.
Notă. Persoana a cărei cerere a motivat această explicație este în cazul bolilor cu cauză complexă. Organismul său este profund alterat, în același timp este saturat de cele mai pernicioase fluide care îl fac incurabil numai dacă se aplică terapia ordinară. O magnetizare violentă și prea energică nu ar produce decât o supraexcitare momentană, urmată curând de o prostrație mai mare, activând munca de descompunere. Ar avea nevoie de o magnetizare blândă, îndelung susținută de un fluid reparator penetrant, nu de un fluid care agită și care nu repară nimic. Prin urmare, este inaccesibil pentru vindecarea instantanee.
