Spiritism

Rezumat al legii fenomenelor spiritiste

Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice,
Anul 7, nr. 4, aprilie 1864

Această instrucțiune este făcută mai ales în vederea persoanelor care nu posedă nicio noțiune despre spiritism și cărora dorim să le oferim o idee succintă în câteva cuvinte. În grupurile sau reuniunile spiritiste, unde se găsesc asistenți novice, acestea pot servi în mod util ca preambul la sesiuni, conform necesităților.

Persoanele străine de Spiritism, nu înțeleg nici obiectivul, nici mijloacele, își fac aproape întotdeauna o idee complet falsă. Ceea ce le lipsește mai presus de toate este cunoașterea principiului, prima cheie a fenomenelor; datorită acestei lipse, ceea ce văd și aud este fără niciun folos și interes pentru ele. Este un fapt dobândit prin experiență, căci doar vederea sau relatarea fenomenelor nu este suficientă pentru a convinge. Chiar și cel care este martor la fapte capabile să-l confunde este mai mult surprins decât convins; cu cât efectul i se pare mai extraordinar, cu atât mai mult suspectă. Un studiu preliminar serios este singurul mijloc de a aduce convingere; adesea, este suficient acel studiu pentru a schimba complet cursul ideilor. În toate cazurile este indispensabil pentru înțelegerea celor mai simple fenomene. În lipsa unei instrucțiuni complete, care nu poate fi dată în câteva cuvinte, un rezumat succint al legii care guvernează manifestările va fi suficient pentru a considera tema din adevăratul punct de vedere de persoanele care încă nu sunt inițiate. Acesta este primul reper pe care îl dăm în micile instrucțiuni de mai jos. Totuși, o observație prealabilă este necesară.

Propensiunea incredulilor este, în general, de a suspecta buna-credință a mediumurilor și de a presupune utilizarea unor mijloace frauduloase. În afară de faptul că această supoziție este jignitoare cu privire la anumite persoane, trebuie în primul rând să ne întrebăm ce interes ar putea avea aceștia să înșele și să joace sau să reprezinte un act de comedie. Cea mai bună garanție a sincerității este dezinteresul absolut, pentru că acolo unde nu este nimic de câștigat, șarlatanismul nu are niciun motiv să existe.

În ceea ce privește realitatea fenomenelor, oricine poate constata, dacă se plasează în condiții favorabile și dacă acordă observației faptelor răbdarea, perseverența și imparțialitatea necesară.

1. Spiritismul este în același timp o știință a observației și o doctrină filozofică. Ca știință practică, constă în relațiile care se pot stabili cu Spiritele; ca filozofie, cuprinde toate consecințele morale care decurg din aceste relații.
2. Spiritele nu sunt, așa cum ne imaginăm adesea, ființe aparte creației; acestea sunt sufletele celor care au trăit pe pământ sau în alte lumi. Sufletele sau Spiritele sunt așadar unul și același lucru; din care rezultă că oricine crede în existența sufletului, crede, chiar prin acest fapt, în cel al Spiritelor.
3. În general, avem o idee foarte falsă despre starea Spiritelor; nu sunt, așa cum cred unii, ființe vagi și indefinite, nici flăcări ca flăcările mistuitoare, nici fantome ca în poveștile despre apariții. Sunt ființe asemănătoare nouă, având un corp ca al nostru, dar fluidic și invizibil în stare normală.
4. Când sufletul este unit cu corpul în timpul vieții, are un înveliș dublu: unul greu, grosier și distructibil, care este corpul; celălalt fluidic, lejer și indestructibil numit perispirit. Perispiritul este legătura care unește sufletul și corpul; prin intermediul său sufletul face corpul să acționeze și să perceapă senzațiile experimentate de corp.
5. Moartea nu este decât distrugerea a învelișului grosier; sufletul abandonează acest înveliș precum se lasă o haină uzată sau precum fluturele își lasă crisalida; dar își conservă corpul fluidic sau perispiritul. Unirea sufletului, a perispiritului și a corpului material constituie omul; sufletul și perispiritul separat de corp constituie ființa numită Spirit.
6. Moartea corpului debarasează spiritul de învelișul care unea cu pământul și l-a făcut să sufere; odată eliberat de această povară, nu are decât corpul său eteric, care îi permite să parcurgă spațiul și să traverseze distanțele cu rapiditatea gândului.
7. Fluidul din care este compus perispiritul penetră toate corpurile și le traversează, așa cum lumină traversează corpurile transparente; nici o materie nu-i produce obstacol. Iată de ce Spiritele penetră peste tot, în locurile cele mai ermetic închise; este o idee ridicolă să crezi că se introduc printr-o mică deschizătură precum gaura cheii sau prin horn.
8. Spiritele populează spațiul; ele constituie lumea invizibilă care ne înconjoară, în mijlocul căreia trăim și cu care suntem fără încetare în contact.
9. Spiritele au toate percepțiile pe care le aveau pe pământ, dar într-un grad mai înalt, deoarece facultățile lor nu sunt amortizate de materie; au senzații care nouă ne sunt necunoscute; văd și aud lucruri pe care simțurile noastre limitate nu ne permit nici să vedem, nici să auzim. Pentru ele nu există obscuritate, cu excepția celor a căror puniție este să fie în mod temporar în tenebre. Toate gândurile noastre repercuta asupra lor și le citesc ca într-o carte deschisă; prin urmare, ceea ce s-ar fi putut ascunde de cineva cât a fost în viață, nu se mai poate face odată ce este Spirit.
10. Spiritele conservă afecțiunile serioase pe care le-au avut pe pământ; le place să revină mai ales când sunt atrase acolo de gândurile și sentimentele afectuoase care le sunt oferite, în timp ce sunt indiferente față de cei care nu au decât indiferență față de ele.
11. Spiritele se pot manifesta în multe moduri diferite: prin vedere, prin audiție, prin atingere, prin zgomote, prin mișcarea corpurilor, prin scriere, desen, muzică etc. Se manifestă prin intermediul persoanelor dotate cu o aptitudine specială pentru fiecare gen de manifestare și care se disting sub numele de mediumuri. Astfel se pot distinge mediumuri de vedere, de vorbire, de audiție, senzitivi, de efecte fizice, de desen, dactilografe, de scriere etc. Printre mediumurile de scriere există numeroase varietăți, conform naturii comunicaților pe care le pot primi.
12. Perispiritul, deși invizibil pentru noi în stare normală, nu este mai puțin o materie eterică. Spiritul poate, în anumite cazuri, să îl facă să sufere un fel de modificare moleculară care îl face vizibil, chiar tangibil; astfel se produc aparițiile; acest fenomen nu este mai extraordinar decât cel al vaporilor, care sunt invizibili când sunt foarte rarefiați și care devin vizibili când sunt condensați. Spiritele care se fac vizibile se prezintă aproape întotdeauna sub aparențele pe care le-a avut în viață și care le pot face recunoscute.
13. Este cu ajutorul perispiritului său cu care Spiritul acționează asupra corpului său viu; este încă cu acest fluid cu care se manifestă acționând asupra materiei inerte, care produce zgomotele, mișcările meselor şi ale altor obiecte pe care le ridică, le răstoarnă sau le transportă. Acest fenomen nu este surprinzător dacă se consideră că printre noi, se găsesc cele mai puternice motoare în fluidele cele mai rarefiate și chiar imponderabile, precum aerul, vaporul și electricitatea. De asemenea, cu ajutorul perispiritului său cu care Spiritul face mediumurile să scrie, să vorbească sau să deseneze; fiind că nu mai are un corp tangibil pentru a acționa în mod ostensibil atunci când vrea să se manifeste, se servește de corpul mediumului de la care împrumută organele pe care le face să acționeze ca și cum ar fi propriul său corp, iar aceasta prin efluviul fluidic pe care îl varsă asupra lui.
14. Prin aceleași mijloace Spiritul acționează asupra mesei, fie pentru a o face să se miște fără vreo semnificație determinată, fie pentru a o face să dea lovituri inteligente care indică literele din alfabet, pentru a forma cuvinte și fraze, fenomen desemnat cu numele de Masa nu este decât un instrument de care se servește, așa cum face cu creionul pentru a scrie; îi conferă o vitalitate momentană prin fluidul cu care îl penetră, dar cu masa nu se identifică. Persoanele care, în emoția lor văd pe cineva drag că se manifestă, îmbrățișând masa, fac un act ridicol, căci este absolut ca și cum ar îmbrățișa un baston de care un prieten se servește pentru a da lovituri. La fel este și cu cei care adresează cuvinte mesei, ca și cum Spiritul ar fi închis în lemn sau ca și cum lemnul ar fi devenit Spirit. Când comunicațiile au loc prin acest mijloc, trebuie să ne imaginăm Spiritul, nu în masă, ci lângă, așa cum ar fi dacă ar fi în viață și așa cum l-am vedea dacă, în acel moment, s-ar putea face vizibil. Același lucru se întâmplă și în comunicațiile prin scriere; am vedea Spiritul lângă medium, dirijându-i mâna sau transmițându-i gândurile sale printr-un curent fluidic. Când masa se detașează de sol și plutește în spațiu fără un punct de sprijin, Spiritul nu o ridică prin forța brațelor, ci o învăluie și o penetră cu un fel de atmosferă fluidică, care neutralizează efectul gravitației, așa cum face aerul pentru baloane și zmeie. Fluidul de care este penetrat îi conferă momentan o lejeritate specifică mai mare. Când este imobilizată la sol, este într-un caz analog cu cea a clopotului pneumatic sub care se creează un vid. Acestea, nu sunt decât comparații pentru a arăta analogia efectelor și nu asemănarea absolută a cauzelor. Se înțelege, de aici, că nu este mai dificil pentru Spirit să eleve o persoană decât o masă, să transporte un obiect dintr-un loc în altul sau să-l lanseze în orice parte; aceste fenomene se produc prin aceeași lege. Când masa urmărește pe cineva, nu Spiritul este cel care aleargă, pentru că poate rămâne calm în același loc, însă îi dă mesei un impuls printr-un curent fluidic cu ajutorul căruia o face să se miște după bunul plac. Când loviturile se fac auzite în masă sau în altă parte, Spiritul nu lovește nici cu mâna, niciun cu un obiect oarecare; dirijează asupra punctului de unde vine zgomotul un jet de fluid, care produce efectul unui șoc electric. Modifică zgomotul, cum se pot modifica sunetele produse de aer.
15. Se pot vedea, din aceste câteva cuvinte, că manifestările spiritiste, de orice natură ar fi ele, că nu au nimic de supranatural, nici de minunat. Acestea sunt fenomene care se produc în virtutea legii care guvernează relațiile dintre lumea vizibilă și lumea invizibilă, o lege la fel de naturală ca și cele ale electricității, gravitației etc. Spiritismul este știința care ne face să cunoaștem această lege, așa cum mecanica ne face să cunoaștem legea mișcării, optica cea a luminii. Manifestările spiritiste fiind în natură, s-au produs în toate epocile; fiind cunoscută legea care le guvernează, ne explică o sumedenie de probleme considerate insolubile; este cheia unei multitudini de fenomene exploatate și amplificate de superstiție.
16. Minunatul fiind completamente exclus, aceste fenomene nu mai au nimic repugnant pentru rațiune, căci vin să își iau locul lângă alte fenomene naturale. În timpuri de ignoranță, toate efectele a căror cauză nu era cunoscută au fost considerate supranaturale; descoperirile științei au restrâns în mod succesiv cercul minunatului; cunoașterea acestei noi legi vine să îl reducă la neant. Așadar, cei care acuză Spiritismul că a resuscitat minunatul, demonstrează, că vorbesc despre ceva ce nu cunosc.
17. O idee mai mult sau mai puțin generală printre persoanele care nu cunosc Spiritismul este să creadă că Spiritele, doar pentru că s-au eliberat de materie, trebuie să cunoască totul și să posede înțelepciune suverană. Este acolo o eroare gravă. Lăsându-și învelișul său corporal ele nu se despuie imediat de imperfecțiunile lor; nu se face decât pe termen lung purificarea și ameliorarea. Spiritele fiind sufletele oamenilor, așa cum există oameni de toate gradele de cunoaștere și ignoranță, bunătate și răutate, se întâmplă la fel printre Spirite. Există unele care nu sunt decât lejere și poznașe, altele sunt mincinoase, impostoare, ipocrite, rele, răzbunătoare; altele, dimpotrivă, posedă cele mai sublime virtuți și cunoștințe într-un grad necunoscut pe pământ. Această diversitate în calitatea Spiritelor este unul dintre cele mai importante puncte de luat în considerare, deoarece arată caracterul bun sau rău al comunicaților care se primesc; mai presus de toate, trebuie distins la ce se consacră. Rezultă că nu este suficient să te adresezi unui Spirit oarecare pentru a avea un răspuns corect la orice întrebare; pentru că Spiritul va răspunde conform la ce știe și adesea își va da doar opinia personală, care poate fi corectă sau falsă. Dacă este înțelept, își va recunoaște ignoranța cu privire la ceea ce nu știe; dacă este lejer sau mincinos, va răspunde la toate fără să-și facă griji pentru adevăr; dacă este orgolios, își va da idea sa ca pe un adevăr absolut. De aceea Sfântul Ioan Evanghelistul a spus: «Nu credeți în orice Spirit, însă probați dacă Spiritele sunt de la Dumnezeu.» Experiența dovedește înțelepciunea acestui sfat. Așadar, ar fi imprudent și neglijent să se accepte fără control tot ceea ce vine de la Spirite. Spiritele nu pot răspunde decât la ceea ce știu și, mai mult, asupra a ceea ce li se permite să spună, căci sunt lucruri pe care nu trebuie să le reveleze, pentru că încă nu le este dat oamenilor să cunoască totul.
18. Se recunoaște calitatea Spiritelor după limbajul lor; cel al Spiritelor cu adevărat bune și superioare este întotdeauna demn, nobil, logic, liber de orice trivialitate, puerilitate sau contradicție; respiră înțelepciune, bunăvoință și modestie; este concis și fără cuvinte inutile. La cel al Spiritelor inferioare, ignorante sau orgolioase le lipsește aceste calități; vidul ideilor este aproape întotdeauna compensat de abundența cuvintelor.
19. Un alt punct la fel de esențial de luat în considerare este că Spiritele sunt libere; se comunică atunci când vor, cui le convine și, de asemenea, când pot, pentru că au ocupațiile lor. Nu sunt la ordinele sau la capriciile nimănui și nu este dat nimănui să-i facă să vină contra voinței lor, nici să-i facă să spună ce vor să tacă; astfel încât nimeni să nu poată afirma că vreun Spirit va veni la chemarea lui la un moment dat sau că va răspunde la o întrebare sau alta. A spune contrariul înseamnă a dovedi o ignoranță absolută a principiilor cele mai elementare ale Spiritismului; numai șarlatanismul are surse infailibile.
20. Spiritele sunt atrase prin simpatie, similitudinea gusturilor și caractere, și prin intenția cu care se face dorită prezența lor. Spiritele superioare nu merg la reuniunile futile, precum un savant de pe pământ, care nu ar merge la o adunare de tineri amețiți. Simplul bun simț spune că nu poate fi altfel; sau, dacă se duc uneori acolo, este pentru a da sfaturi salutare, pentru a combate viciile, pentru a încerca să-i întoarcă pe calea cea bună; dacă nu sunt ascultați, se retrag. Ar însemna să ai o idee completamente falsă, să crezi că Spiritele serioase se pot complace în a răspunde la futilități, la întrebări oțioase care nu dovedesc nici atașament, nici respect pentru ele, nici dorință reală de a se instrui și cu atât mai puțin să vină să facă spectacol pentru amuzamentul curioșilor. Dacă nu am făcut-o în timpul vieți lor, nu o pot face nici după moartea lor.
21. Din cele de mai sus, rezultă că orice reuniune spiritistă, pentru a fi profitabilă, trebuie, ca primă condiție să fie seriozitate și reculegere; că totul trebuie să se întâmple în mod respectos, religios și cu demnitate, dacă vrem să obținem concursul obișnuit al Spiritelor bune. Nu trebuie să uităm că dacă aceleași Spirite s-ar fi prezentat acolo în timpul vieții lor, s-ar fi avut respect față de ele și mai mult chiar după moartea lor. Degeaba alegăm utilitatea anumitor experimente curioase, frivole și amuzante pentru a-i convinge pe increduli: ajungem la un rezultat complet opus. Incredulul, deja înclinat să se râdă de credințele cele mai sacre, nu poate vedea un lucru serios în ceea ce este făcut în glumă; nu poate fi înclinat să respecte ceea ce nu i se prezintă într-o manieră respectabilă; de asemenea, din reuniunile futile și lejere, cele în care nu există nici ordine, nici seriozitate și nici reculegere, lasă întotdeauna o impresie proastă. Mai presus de toate, ceea ce-i poate convinge este prezența unor ființe a căror amintire le este dragă; este înaintea cuvintelor lor grave și solemne, este înaintea revelărilor intime când îl vedem emoționat și palid. Dar, din această cauză, deși are mai mult respect, venerație, atașament față de persoana al cărei suflet i se prezintă, este șocat, scandalizat să o vadă venind într-o adunare lipsită de respect, în mijlocul meselor care dansează și în batjocora Spiritelor lejere; incredul cum este, conștiința lui respinge această alianță a seriosului și a frivolului, a religiosului și a profanului, motiv pentru care el consideră totul o jonglerie și de multe ori pleacă mai puțin convins decât a intrat. Reuniunile de această natură fac întotdeauna mai mult rău decât bine, pentru că îndepărtează de doctrină mai multe persoane decât să le atragă, fără a conta că oferă ocazia criticii detractorilor, care găsesc în aceasta, motive întemeiate de batjocură.​
22. Cu manifestările fizice nu există nici un motiv în a se juca; dacă nu au importanța învățăturii filozofice, au utilitatea lor, din punct de vedere al fenomenelor, pentru că sunt alfabetul științei, căruia i-au dat cheia. Deși mai puțin necesare astăzi, ele totuși ajută la convingerea unora. Dar nu exclud în niciun caz ordinea și buna purtare în reuniunile în care se fac experimente cu ele; dacă ar fi întotdeauna practicate într-un mod convenabil, ar convinge mai ușor și ar produce, din toate punctele de vedere, mult mai bune rezultate.
23. Aceste explicații sunt, fără îndoială, foarte incomplete și pot provoca necesarmente multe întrebări, dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că acesta nu este un curs de Spiritism. Așa cum sunt, sunt suficiente pentru a arăta baza pe care se sprijină, caracterul manifestărilor și gradul de încredere pe care îl pot inspira conform circumstanțelor. Cât privește utilitatea manifestațiilor, aceasta este imensă, în ceea ce privește consecințele lor; dar dacă singurul lor rezultat ar fi să facă o nouă lege a naturii cunoscută, să demonstreze material existența sufletului și imortalitatea sa, ar fi deja mult, pentru că ar fi o cale largă deschisă filosofiei.

Allan Kardec
Tradus de Societatea Spiritistă Română