(Societatea Spiritistă din Sens)
Dacă oamenii s-ar iubi cu o iubire reciprocă, caritatea ar fi mai bine practicată. Dar, pentru aceasta, ar trebui să vă străduiți să vă debarasați de acea cuirasă care vă acoperă inimile, pentru a fi mai sensibili față de inimile care suferă. Rigiditatea ucide sentimentele bune. Hristos nu repudia pe nimeni; cel care i se adresa, oricine ar fi fost, nu era respins: ajuta atât femeia adulteră, cât și criminalul. Nu se temea niciodată că propria sa considerație ar avea de suferit. Atunci, când îl veți lua ca model pentru toate acțiunile voastre?
Dacă caritatea ar domni pe pământ, răul nu ar mai avea imperiu; ar fugi rușinat și s-ar ascunde, căci s-ar găsi deplasat pretutindeni. Atunci, răul ar dispărea de pe fața pământului; fiți bine pătrunși de acest lucru. Începeți prin a da voi înșivă exemplul; fiți caritabili față de toți, fără deosebire. Străduiți-vă să dobândiți obiceiul de a nu mai remarca pe cei care vă privesc cu dispreț. Credeți întotdeauna că merită simpatia voastră și lăsați în grija lui Dumnezeu toată justiția, căci în fiecare zi, în împărăția Sa, El separă grâul de neghină. Egoismul este negarea carității, iar fără caritate nu există liniște în societate. Spun mai mult: nici siguranță. Cum egoismul și orgoliul își dau mâna, viața va fi întotdeauna o cursă a celor mai abili, lupta de interese unde cele mai sfinte afecțiuni sunt călcate în picioare și unde legăturile sacre ale familiei nici măcar nu sunt respectate.
Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice,1861
Tradus de Societatea Spiritistă Română
