Cunoscut în Brazilia drept omul «multiplu» și «Apostolul lui Kardec», s-a remarcat prin lupta constantă în a păstra cu fidelitate opera codificatorului, fiind curajos în fața marilor instituții spiritiste când era necesară apărarea purității Spiritismului. Inteligența sa superioară a strălucit cu o mare amploare în cultura umanistă ca filosof, jurnalist, educator, scriitor, critic literar, teozof și om politic. Autor a peste 81 de lucrări, incluzând eseuri, povestiri, filozofie, istorie, psihologie, parapsihologie și spiritism. Unele dintre aceste cărți în asociere cu mediumul Francisco Cándido Xavier, pe care îl considera unul dintre cei mai importanți autori din cadrul mișcării spiritiste.
El a apărat conceptul de puritate doctrinară și susținea necesitatea de a se proteja doctrina de orice tip de influență mistică și ezoterică. În lucrările filozofice pe care le-a scris, clarifică faptul că aportul spiritismului, în ceea ce privește sensul existenței umane, este în mod frontal opusă nihilismului și existențialismului materialist.
A fost unul dintre fondatorii Școlii de Filosofie Araraquara, unde a predat ca Master of Philosophy (USP) și membru al Societății Braziliene de Filosofie. A fost de asemenea președinte al Uniunii Jurnaliștilor din San Paulo. Timp de 20 de ani a menținut o rubrica zilnică în «El Espiritismo Associados» sub pseudonimul Fratele Saulo. A tradus cu atenție și fidelitate lucrările lui Kardec, îmbogățindu-le cu comentariile și notele sale explicative în subsolul pagini. Spiritist încă de la vârsta de 22 de ani, a depus în permanență eforturi în difuzarea orală și scrisă a Doctrinei căreia i-a dedicat cea mai mare parte a vieții sale. Un adevărat exemplu pentru spiritiști și o adevărată onoare pentru noi în a ne aminti și evidenția viața sa.
În anul 1914, în vechea provincie Rio Novo, astăzi frumosul oraș Avaré din interiorul Sao Paulo (Brazilia), s-a născut José Herculano Pires pe 25 septembrie, având ca mamă pe pianista Bonina Amaral Simonetti Pires și tatăl său José Pires Correa, farmacist.
După studiile sale la Avarée, Itaí și Cerqueira César, vocația sa literară a început să se dezvăluie și la vârsta de nouă ani a compus primul său sonet. Mai târziu, la vârsta de șaisprezece ani, a publicat prima sa carte de povestiri Sonhos azuis
(Vise albastre) iar doi ani mai târziu Coração (Inima) de poezii și sonete. Colaborează cu ziarele și revistele vremii din Sao Paulo și Rio de Janeiro.
S-a mutat la Marilia în 1940 unde a condus ziarul Daily Paulista timp de șase ani, iar în 1946, deja în Sao Paulo, a publicat primul său roman O Caminho do Meio ( Calea de Mijloc) , primind critici foarte bune. După ce s-a Licențiat în Filosofie la Universitatea din Sao Paulo, a publicat o teză existențială «Ființa și serenitatea». A fost recunoscut de critici drept unul dintre inovatorii romanului brazilian. Timp de treizeci de ani, pe strada 7 Aprilie, a fost reporter, redactor, secretar, cronicar parlamentar și critic literar pentru Diarios Associados. Și dintre ei, patru ani menține o rubrică în colaborare cu Francisco Cándido Xavier cu titlul «Chico Xavier cere licență».
A declarat că suferă de grafomanie, adică de mania de a scrie zi și noapte. Nu avea vocație academică și nu a urmat nicio școală literară. Singurul său obiectiv personal a fost să comunice ceea ce credea că este necesar și în cel mai bun mod posibil. Dezbaterile sale la televiziune l-au făcut celebru pentru controversele sale, în special pentru confruntările purtate cu dușmanul său și al Spiritismului, agresivul iezuit Oscar Gonzales Quevedo, căruia îi răspundea cu seninătatea și fermitatea sa uluitoare. Nu s-a irita niciodată și i-a ascultat cu răbdare pe adversarii săi. Soț iubitor și tată a patru copii.
A fost directorul fondator al revistei spiritiste Educație, publicată de Edicel. S-a remarcat ca fiind un idealist care a luptat pentru cauza spiritistă, fiind unul dintre cei mai activi și consecvenți adepți ai spiritismului din Brazilia. Cea mai importantă caracteristică a tuturor lucrărilor sale este lupta pentru a demonstra consistența gândirii spiritiste și a apăra valoarea aspectelor critice și a cercetării sistematice propuse de Allan Kardec.
Este considerat unul dintre cei mai mari apărători ai integrității și purității codificării lui Allan Kardec. A fost admirat și respectat de toți intelectualii vremii și cărțile sale continuă să fie foarte vândute și consultate pe teme importante ale doctrinei spiritiste.
În 1970 a înființat «Fundația Mary Virginia și J. Herculano Pires» pentru a-și publica propriile cărți, unde încă se publică cea mai mare parte a lucrărilor sale. Traducerea cărților sale a fost publicată de diverse edituri.
A murit pe 3 septembrie în 1979 în statul São Paulo (Brazilia).
Gândul său:
A fi fidel Adevărului, a ști să-l respecți și a deveni umil în fața lui sunt cele trei pietre de poticnire ale omului pe Pământ. Putem cunoaște Adevărul și să-l proclamăm, să încercăm să-l trăim și să-l comunicăm altora, dar a avea curajul să-l susținem în momentele de criză este aproape un privilegiu în lumea deșertăciunilor și minciunilor pământești. De aceea, marii Maeștri tind să guste mereu din potirul abandonului, ca Iisus în grădină, înfruntând singur trezirea trădării, sau pe Calvar, suportând abandonarea răstignirii.
