Revista Spiritistă – Revista de Studii Psihologice, Anul 6, nr. 3, martie 1863
O adevărată cruciadă are loc, în acest moment, în contra spiritismului, așa cum ne-a fost anunțat; din diverse părți suntem informați despre scrieri, discursuri și chiar acte de violență și intoleranță; toți spiritiștii trebuie să se bucure, pentru că este o probă evidentă că spiritismul nu este o himeră. S-ar face atâta scandal pentru o muscă zburătoare?
Ceea ce incită, mai ales, această mare coleră, este prodigioasa rapiditate cu care noua idee se propagă în ciuda a tot ceea ce au făcut pentru a o opri. De asemenea, adversarii noștri, forțați de evidența de a recunoaște că acest progres invadează rangurile cele mai luminate ale societății și chiar oamenii de știință, sunt reduși să deplore acest impuls fatal care conduce întreaga societatea la Petites-Maisons[1]. Batjocora și-a epuizat arsenalul de huiduieli și sarcasm, iar această armă despre care se spune că este atât de teribilă, care nu a putut să aibă aprobarea majorității, dovedește ca nu există nici un motiv în a se râde. Nu este mai puțin evident că batjocora nu a îndepărtat nici un partizan al doctrinei, nici pe departe, partizani au augmentat văzând cu ochi. Motivul pentru aceasta este foarte simplu: s-a recunoscut cu promptitudine tot ce este profund religios în această doctrină, care atinge fibrele cele mai sensibile ale inimii, care elevă sufletul spre infinit, ceea ce face să-l recunoască pe Dumnezeu pe cei care L-au ignorat. Această Doctrină a smuls atâți oameni din disperare, calmând atâtea dureri, cicatrizând atâtea răni morale, încât ridiculele și mediocrele glume revărsate asupra ei au inspirat mai mult dezgust decât simpatie. În van s-au străduit batjocoritorii să-i facă pe oameni în a se râde pe seama doctrinei: sunt lucruri de care în mod instinctiv simțim că nu putem râde fără a profana.
Totuși, dacă anumite persoane, nu cunosc doctrina decât prin glumele celor care fac glume de prost gust, s-ar fi putut crede că a fost doar un vis fără sens, o elucubrație a unui creier deteriorat, că ce se întâmplă este bine conceput pentru a-i dezamăgi. Auzind atâtea declamații furibunde, acele persoane trebuie să-și spună că este mai serios decât credeau.
Populația se poate partaja în trei clase: credincioși, increduli și indiferenți. Dacă numărul credincioșilor se centuplă de câțiva ani, nu poate fi decât în detrimentul celorlalte două categorii. Însă Spiritelor care dirijează mișcarea li s-a părut că lucrurile nu merg încă suficient de repede. Spiritele și-au spus că există încă multe persoane care nu au auzit de Spiritism, mai ales în zonele rurale; deja este timpul ca Doctrina să penetreze acolo; de asemenea, trebuie treziți indiferenții amorțiți. Batjocura și-a făcut oficiu de propagandă involuntară, dar a tras toate săgețile din tolba sa, iar săgețile pe care le trage încă sunt tocite; acum este un foc prea palid.
Este necesar de ceva mai viguros, care să facă mai mult zgomot decât pălăvrăgeala din foiletoane, să răsune chiar și în singurătate; este necesar să se audă vorbindu-se de Spiritism până și în ultimul sat. Când artileria răsună, toată lumea va întreba: «Ce este?» și va dori să vadă.
Când am făcut mica publicație: Spiritismul în cea mai simplă expresie, i-am întrebat pe ghizii noștri spirituali ce efect va produce. Ni s-a răspuns: «Va produce un efect la care nu vă așteptați, adică, adversarii voștri vor fi furioși să vadă o publicație destinată, la un preț extrem de scăzut, să fie distribuită în masă și să penetreze peste tot. Ți-a fost anunțată o mare mobilizare de ostilități, publicația ta va fi semnalul. Nu te preocupa, cunoști finalitatea. Se vor înfuria din cauza dificultății în a-ți refuta argumentele.» «Astfel -am spus- această publicație, care ar trebui vândută cu 25 de cenți, va fi oferită cu 2. » Ce s-a întâmplat a justificat aceste predicții și ne felicităm pentru aceasta.
Tot ce se întâmplă, pe de altă parte, a fost prevăzut și trebuia să fie spre binele cauzei. Când veți vedea vreo mare manifestare ostilă, departe de a vă speria, bucurați-vă, căci s-a spus: «Tunetul fulgerului va fi semnalul apropierii timpurilor prezise.» Rugați-vă atunci, frații mei; rugați-vă, mai ales, pentru dușmanii voștri, căci vor fi luați de un adevărat vârtej.
Dar nu este încă totul consumat; flacăra rugului din Barcelona nu s-a ridicat suficient de sus. Dacă ea se reînnoiește în vreo parte, aveți grija să o stingeți, căci cu cât se elevă mai sus, cu atât mai mult se va vedea cât mai departe, ca un far, și va rămâne în amintirea generaților. Lăsa-ți, așadar, să o facă și nicăieri nu opuneți violența cu violență; amintiți-vă că Hristos i-a spus lui Petru să-și pună spada înapoi în teacă. Nu imitați sectele care s-au sfâșiat reciprocamente în numele unui Dumnezeu al păcii, pe care fiecare cheamă în ajutor în furiile lor. Adevărul nu se demonstrează prin persecuție, ci prin raționament; în toate timpurile, persecuțiile au fost arma cauzelor rele și a celor care preferă triumful forței brute în loc de cel al rațiunii. Persecuția este un mod rău de persuasiune; îl poate momentan abate pe cel slab, să-l convingă, niciodată; pentru că, chiar și în angoasa în care a fost cufundat, va exclama, așa cum a făcut Galileo în închisoarea sa:« e pur si move ![2]» A recurge la persecuție, este o probă care se bazează puțin pe puterea logicii. Nu utilizați, așadar, niciodată represalii: opuneți-vă violenței cu blândețe și cu o inalterabilă liniște; dați înapoi dușmanilor voștri bine pentru rău; prin aceasta veți dezminți calomniile lor și îi veți forța să recunoască, că ale voastre convingeri sunt mai bune decât spun.
Calomnia! Veți spune; se poate vedea cu sânge rece doctrina noastră în mod nedemn denaturată de minciuni? Acuzată că spune ceea ce nu spune, că învață contrariu a ceea ce învață, că produce rău, în timp ce, nu produce decât bine? Propria autoritate a celor care folosesc un astfel de limbaj, nu pot să denatureze opinia publică, să retardeze progresul Spiritismului?
Fără îndoială, acesta este obiectivul lor; îl vor atinge? Aceasta este o altă chestiune și nu ezităm să spunem că vor ajunge la un rezultat complet opus: aceea a discreditării lor și a cauzei lor. Calomnia este, fără îndoială, o armă periculoasă și perfidă, dar are două tăișuri și îi rănește întotdeauna pe cei care o folosesc. A recurge la minciuni pentru a se apăra, este cea mai puternică dovadă că nu există motive întemeiate în a oferi, pentru că dacă le-ar avea, nu le-ar lipsi să le pună în valoare. A spune că un lucru este rău, dacă aceasta este opinia voastră; spuneți-l la toată lumea, dacă așa doriți, corespunde publicului se judece dacă aveți dreptate sau ați greșit. Însă a falsifica pentru a susține sentimentul vostru, a denatura, este nedemn de orice om care se respectă. În relatările operelor dramatice și literare, vom vedea adesea aprecieri foarte opuse; un critic laudă în exces ceea ce altul ridiculiza: este dreptul lor. Dar ce s-ar gândi despre cineva care, pentru a-și susține opinia sa defavorabilă, l-ar face pe autor să spună ceea ce nu spune, i-ar atribui versuri rele pentru a dovedi că poezia lui este detestabilă?
Astfel, se întâmplă cu detractorii Spiritismului: prin calomniile lor ei arată slăbiciunea propriei cauze și discreditează făcând să se vadă că au fost obligații să recurgă la acele jalnice extreme pentru a le susține. Câtă pondere poate avea o opinie bazată pe erori evidente? Unul din două lucruri: ori una din aceste erori sunt voluntare și atunci, se vede ca rea-credință; ori sunt involuntare, iar autorul dovedește inconsecvența sa vorbind despre ceea ce nu știe; în ambele cazuri pierde tot dreptul la încredere.
Spiritismul nu este o doctrină care merge în umbră; este cunoscut, principiile sale sunt formulate de o manieră clară, precisă și fără ambiguitate. Așadar, calomnia nu îl poate atinge; pentru a convinge de impostură este suficient să spui: Citește și vezi. Fără îndoială, este util să fie demascată; dar trebuie făcută cu calm, fără acrimonie nici recriminare, limitându-se în a se opune, fără discursuri superflui, ce este pentru ceea ce nu este; lăsați adversarilor voștri furia și insultele, păstrați pentru voi rolul adevăratei forțe: cel al demnității și al moderației.
Mai mult, nu ar trebui să exagerăm consecințele acestor calomnii, care poartă cu ele antidotul veninului lor și sunt în definitiv mai avantajoase decât dăunătoare. Provocând, forțamente, examinarea oamenilor serioși care vor să judece lucrurile singuri și sunt incitați din cauza importanței care i se acordă; acum, Spiritismul, departe de a se teme de examinare, o provoacă și doar se plâng de un singur lucru: că mulți oameni vorbesc despre acesta precum orbi vorbesc de culori; dar datorită grijii pe care o au adversarii noștri pentru a-l face cunoscut, acest inconvenient în curând nu va mai exista și este tot ce solicităm. Calomnia care reiese din această examinare exaltă Spiritismul în loc să-l înjosească.
Așadar, Spiritiști nu vă plângeți de aceste denaturalizări; nu vor înlătura nici una dintre calitățile Spiritismului; dimpotrivă, le vor face să iasă în evidență cu mai multă strălucire prin contrast și se vor întoarce contra calomniatorilor în dezonoarea lor. Aceste minciuni pot avea, cu siguranță, efectul imediat de a abuza de unele persoane și chiar a-i descuraja. Dar ce înseamnă aceasta? Ce sunt câțiva indivizi în comparație cu masele? Voi înșivă știți, cât de puțin considerabil este numărul acestor indivizi. Ce influență poate avea acest lucru asupra viitorului? Acest viitor vă este asigurat: faptele consumate răspund și în fiecare zi vă aduc dovada inutilității atacurilor adversarilor noștri. Doctrina lui Hristos nu a fost calomniată, calificată de subversivă și impietate? El însuși nu a fost tratat ca ticălos și impostor? S-a neliniști pentru aceasta? Nu, pentru că știa că dușmanii Săi vor muri și Doctrina Lui va rămâne. Așa va fi și cu spiritismul. Singulară coincidență! Spiritismul nu este altceva decât chemarea la legea pură a lui Hristos și cu aceleași arme o atacă! Dar detractorii lui vor trece; este o necesitate de la care nimeni nu se poate sustrage; generația actuală se extinde în fiecare zi și, odată cu ea, se duc oamenii plini de prejudecăți din alte timpuri; cei care se elevă se nutresc cu idei noi și știți, de asemenea, că este compusă din Spirite mai avansate care trebuie să facă să domnească, în fine, legea lui Dumnezeu pe pământ. Priviți, așadar, lucrurile din înalt. Nu le priviți din punctul de vedere limitat al prezentului, ci extinde-ți privirile voastre către viitor și spune-ți: «Viitorul este al nostru; Ce contează pentru noi prezentul! Ce contează pentru noi chestiunile personale! Persoanele trec, instituțiile rămân.» Considerați că suntem într-un moment de tranziție; că asistăm la lupta dintre trecut, care dezbate și trage înapoi, și viitor care se naște și merge înainte. Care va prevala? Trecutul este vechi și caducă – vorbim despre idei – în timp ce viitorul este tânăr și merge spre cucerirea progresului care se află în legile lui Dumnezeu. Oamenii din trecut pleacă; cei din viitor vin; să știm, așadar, să așteptăm cu încredere și să ne felicităm pentru că suntem primii pionieri însărcinați cu defrișarea terenului. Dacă avem de lucru, vom primi salariul. Să lucrăm, deci, nu cu propagandă furibundă și ireflexivă, cu răbdarea și perseverența labradorului care știe timpul de care are nevoie pentru a ajunge la seceriș. Să semănăm ideea, dar să nu compromitem recolta prin semănatul intempestiv și prin nerăbdarea noastră, anticipând sezonul propriu pentru fiecare lucru. Să cultivăm mai ales plante fertile care vor doar să producă; sunt suficient de numeroase pentru a ocupa toate momentele noastre, fără a utiliza forța noastră contra rocilor imobile de care Dumnezeu se va ocupa să scuture sau să dezrădăcineze când vine momentul, pentru că dacă El are puterea de a ridica munți, are puterea de a-i coborî. Să vorbim fără a disimula și să spunem clar că există rezistențe, că ar fi superfluu să încercăm să le învingem și că se obstină mai mult din amor propriu sau din interes decât din convingere; ar fi o pierdere de timp în a căuta sa-i aducem către noi; nu vor ceda decât în fața forței opiniei publice. Să recrutăm adepți printre oamenii de bunăvoință, care nu lipsesc; să augmentăm falanga tuturor celor care, obosiți de îndoială și speriați de neantul materialist, nu cer decât să creadă, iar în curând numărul lor va fi astfel încât ceilalți vor ajunge să renunțe în fața evidenței. Deja, acest rezultat se manifestă și așteptați să vedeți, în curând, în rândurile voastre pe cei care doar așteptați să fie ultimii.
[1] N. al T.: Spital pentru bolnavii mintali din Paris.
[2] N. de T.: fraza se traduce astfel: «și totuși se mișcă» și ar fi fost murmurată de Galileo Galilei după ce a abjurat de viziunea heliocentrică în fața instanței inchiziției.
