Timpuri Noi
Totul se transformă și nimic nu rămâne, doar în acest fel ființa umană reușește să evolueze, nu se cucerește fără suferință, nu se reformează fără a învăța să iubească, iar loviturile vieții îl predispun doar la eliberare și învățare.
Diferitele stări ale vieții materiale sunt cuceriri momentane ale succesului sau eșecului, dar stările spiritului sunt adevărul ființei care dăinuie în ea.
Nimeni nu avansează fără plata pe care trebuie s-o răscumpere, fără căință pentru conflictele pe care le-a cauzat și fără rectificarea necesară.
Arborele vieții își scutură ramurile sale pentru ca fructul care a putrezit să cadă și să lase loc unei noi forme de viață când cade și se descompune. Totuși, fructul deja este pregătit pentru a fi cules și poate oferi savoarea cu mirosurile sale caracteristice, iar astfel poate fi util în momentul adevăratei sale maturități, putând alimenta lumea cu fructul său prețios.
Nimeni nu culege de unde nu există nici un fruct, nimeni nu seamănă pe pământ infertil, de aceea este necesar ca ființa umană să învețe să fie utilă și necesară pentru restul semenilor.
Astăzi, lumea cere fructele savuroase ale maturității zguduind scoarța terestră pentru a târî în acest moment masele nepregătite.
Cei care nu au reușit să atingă momentul maturității, vor fi nevoiți să meargă pe un alt pământ pentru a fi compusul fertil al altei lumi, suferind durerea renașterii pe meleaguri diferite.
Astăzi, coronavirusul zguduie lumea cu o pandemie fără precedent în noul statut al omului, nu este comparabilă cu cea când știința nu a atins apogeul și nu era conștientă de lumea globală în care trăia.
Lumea ia noi direcții pentru propria creștere, nu ajută scuzele finale, nu ajută minciunile create de fiecare în intimitatea sa. Acțiunile reprezintă realitatea adevăratei sale ființe.
Virusul și cei care pot veni, fac parte din realitatea cu care va trebui să învățați să trăiți, cu o conștiință deschisă lumii vii care vă înconjoară. Nu este simplamente un virus care colcăie, este o entitate creată de viața psihică a ființei umane legată de pământul viu, care formează o entitate la cererea conștientă a nevoilor umane.
Nimeni nu poate opri acea realitate, doar omul construind «împreună» o lume nouă pentru a putea continua. Numai așa acest virus va fi controlat, nu învins, deoarece va rămâne latent în fiecare din actele comune sau solidare ale oamenilor. Nimeni nu va câștiga, doar împreună vor fi mănunchiul de vergele necesar pentru a cucerii noua etapă evolutivă.
Vor fi și sunt timpuri dificile, pentru că nu va fi doar boala, ci și consecințele ei fizice și psihologice care vor emana din aceste situații cu care se confruntă ființa umană.
Înfruntarea acestor momente cu curaj nu este doar necesară, ci este și un răspuns al iubirii față de ceilalți. Vor fi cei puternici care vor duce lumea psihologică cu bucuria și generozitatea lor.
Nu pierdeți ritmul iubirii de frica de-a pierde, nu pierdeți simțul loialității față de Hristos cu durerile pământești, nu vă lăsați învinși de obscuritățile personale care vă pot înconjura sau inunda sufletul.
Răbdarea, respectul și camaraderia vor fi soluția înaintea noii provocări globale. Nu doar medicii sau știință vor fi cei care vor învinge virusul, ci fiecare dintre voi cu zâmbetul și efortul vostru, ducând lumea așa cum a făcut Isus cu noi, imaginându-și o lume în pace și echilibru, care vă va cauza multă durere, dar vă va face mari.
Frați de pe pământ, copii ai inimii să nu vă fie teamă înaintea provocări, aveți respect pentru cucerire, căutați forța în interiorul vostru și nu disperați cu nebunia lumii care se convulsionează în jurul vostru. Să nu credeți că lupta va fi ușoară, de asemenea, să nu credeți că nu puteți învinge, pentru că Hristos este puternic înrădăcinat în inima voastră pentru a putea suporta tot ce se întâmplă și ce va veni.
Binecuvântați virusul care vă propune schimbarea, binecuvântați mâinile care vă vindecă, persoanele care vă sprijină și binele care vi se face, nu vă revoltați împotriva sprijinului lumii și nu vă înfuriați pentru realizările pe care nu le puteți cuceri; iubiți mai presus de toate și fiți răbdători înaintea propriei vieți.
Boala vă aduce noi provocări dar și noi cuceriri intime, este un moment decisiv pentru fiecare și nu puteți renunța la cucerirea intimă și grupală.
Oboseala psihologică va fi inamicul care trebuie învins, împreună cu descurajarea și lipsa iubiri. Nu vă lăsați copleșiți de frică, de pesimism sau de neloialitate, pentru că forța este cu Hristos și cu Tatăl mai presus de toate și cu legile sale imuabile, care doar servesc pentru a crește și niciodată pentru a suferii, fiind suferința însuși creația omului ca cocreator de provocări pentru a învăța.
Iubirea care asistă, care ascultă, care dăruiește și are răbdare va fi «obligatorie» în inimile voastre. Pacea, calmul și echilibrul mental vor fi instrumentul pentru înfruntarea acestor noi provocări.
Nu uitați că Tatăl susține această lume cu lumina Sa nepieritoare și cu iubirea Sa constantă, iar cu scânteia Sa vă cheamă în mod constant la iubire și la efortul prin muncă.
Mai presus de toate, să-i cerem Tatălui construirea rapidă a acestei noi ere pentru ca astfel boala să poată fi învinsă și să nu se mai întâmple niciodată.
