Instrucțiunile lui Allan Kardec
La 5 februarie 1889, Allan Kardec s-a manifesta prin intermediul mediumului Federico Pereira da Silva Junior, mai bine cunoscut sub numele de Federico Junior, spunând:« Iată, că se apropie pentru mine momentul să îmi îndeplinesc promisiunea, venind să fac cu voi în particular și pentru spiritiști în general, un studiu rapid și concis, asupra marșului Doctrinei noastre în această parte a planetei. E natural ca bunătatea voastră să-mi proporționeze pentru această ocazie, în următoarea sesiune practică, să mă servesc de medium cu aceeași pasivitate cu care am făcut-o în alte dăți. Îl rog, în mod particular, să nu mediteze asupra formei noastre de comunicare, nu numai pentru că din această contribuție pot apărea alterări ale gândurilor exteriorizate, ci și pentru că cred că este nevoie, fără a ofensa capacitățile sale intelectuale, să se supună unor noi matrițe, în ceea ce privește forma, la ceea ce am spus și voi spune în legătură cu subiectul.»
Realmente, în următoarea sesiune, la sediul «Societății Spiritiste Fraternitatea» din Rio de Janeiro, s-a manifestat Spiritul Codificatorului, dând următoarele Instrucțiuni spiritiștilor brazilieni, care în acea epocă trăiau în constante disensiuni și rivalități:
INSTRUCȚIUNILE LUI ALLAN KARDEC PENTRU SPIRITIȘTII DIN BRAZILIA, ÎN CADRUL SOCIETĂȚII SPIRITISTE FRATERNITATEA, PRIN MEDIUMUL FEDERICO JUNIOR
Fie ca pacea și iubirea să fie cu voi.
Fie ca încă odată, uniți prin legăturile fraternității, să studiem această Doctrină a păcii și a iubirii, a justiției și a speranțelor, mulțumită căreia vom găsi îngusta poartă a salvării viitoare – o bucurie indefinită și imortală pentru sufletele noastre umile.
Înainte de a atinge punctele care fac obiectivul manifestării mele, trebuie să vă rog, pe toți cei care mă ascultați -pe voi toți spiritiștii la care vă vorbesc în acest moment – să mă iertați dacă întâmplător, în exprimarea gândurilor mele, găsiți ceva care să vă lezeze, vreun spin care să vă rănească sensibilitatea inimii.
Îndeplinirea datoriei ne impune să folosim un limbaj franc, chiar nepoliticos, de aceea fiecare dintre noi are o responsabilitate individuală și colectivă, iar pentru a o salva, recurgem la toate mijloacele care ni se oferă, fără a conta de multe ori cu sărăcia inteligenței noastre, ceea ce nu ne permite să spunem ce simțim fără a leza, nu rareori, inimile prietenilor, pentru care doar le dorim pace, iubire și dulceața carității.
Sigur de că veți auzii suplica mea; sigur că, vorbind spiritiștilor vorbesc cu un gremiu de oameni plini de bunăvoință. Am început mica mea muncă, al cărei unic obiectiv era să mă eliberez de gravele compromisuri, pe care le-am luat față de Creator și Tatăl nostru.
Întotdeauna plin de compasiune și bun, mi-am întors pios ochii către Umanitatea sclavă a erorilor sale și a pasiunilor lumii. Dumnezeu aduce adevărul cuvintelor iubitului său Fiu, Domnului Nostru Isus Hristos și trimite Mângâietorul- Spiritul Adevărului- care vine să vorbească în mod deschis despre revelația mesianică, la aceeași Umanitate care la uitat pe Fiul său imaculat, cel care a fost ridicat de pe drumurile amărăciunii, sub greutatea inechității și ingratitudinii oamenilor!
De-a lungul secolelor, spiritul uman s-a dezvoltat intelectualmente, iar Dumnezeu, în înțelepciunea sa, a crezut că a venit momentul să invite oamenii să mediteze asupra Evangheliei, o prețioasă carte a adevărurilor divine- până atunci umbrită de literă, datorită deficienței inteligenței umane pentru a-l înțelege ca Spirit.
În toate părțile s-a făcut lumină; s-a revelat Umanității Mângâietorul promis, primind popoarele – de acord cu pregătirea lor morală și intelectuală-misiuni importante, menite să accelereze marșul triumfător al Bunei Vestiri.
Toți au fost chemați, nici un colț al Pământului nu a încetat să prezinte Mângâietorul în numele acelui Dumnezeu al mizericordiei care nu vrea moartea păcătosului – care nu vrea exterminarea celor ingrați- care mai întâi vrea să îi vadă izbăviți de delirurile cărni, de obsesia instinctelor.
Prin urmare, acelei bucăți de pământ pe care o numiți Brazilia, i-a fost dată, de asemenea, revelația revelației, semnând Spiritele sale, înainte de-a încarna, compromisuri de care încă nu v-ați exonerat. Și, iertați-mă că o spun: tindeți chiar, la întârzierea îndepliniri lor și a gravelor sarcini, purtați de sentimente pe care nu convine acum să le scrutăm.
Ismail, ghidul vostru, asumându-și responsabilitatea de a vă conduce către marele templu al iubirii și al fraternității umane și-a înălțat steagul său, după ce a scris pe el – DUMNEZEU, HRISTOS ȘI CARITATE. Puternic în dăruirea sa, animat de mizericordia lui Dumnezeu, care niciodată nu lipsește lucrătorilor săi, vocea sa sfântă și evanghelică ecou în toate inimile, procurând să-i atragă într-o unică grupare unde, uniți, ar avea puterea leilor și blândețea porumbeilor; unde, uniți, ar putea înfrunta întreaga greutate a inechității umane; unde, înlănțuiți într-un singur sentiment – cel al iubirii – ar putea adora Tatăl în spirit și adevăr; unde ar ridica marele zid al credinței, împotriva căruia ar fi rupte toate armele dușmanilor luminii; și, unde, finalmente, ar putea forma un mare dig, valului tempestuos de pasiuni, crime și vicii care copleșesc Umanitatea întreagă.
S-a constituit acea grupare; vocea lui Ismail a fost simțită în inimii; Dar, oh! mizeri umane! Asemenea semințelor aruncate printre pietriș, ele nu găsesc un sol bun pentru rădăcinile lor și atunci când acel Înger Bun – acel Trimis al Eternului – judeca că are în sânul lui prieteni și frați capabili să ajute la marea sarcină, sfântă și bună, semințele au fost ofilite de focul pasiunilor- au fost enclavizate în rocă, în ciuda, rouei de mizericordie divină care le scălda în mod constant pentru a le vivifica!
Acolo, unde umilință trebuia să fi ridicat un cort, orgoliu și-a ridicat reduta sa. Acolo, unde iubirea trebuia să se eleveze, sublimă și splendidă, până la picioarele Domnului Nostru Isus Hristos, indiferență a săpat brazde, justiția s-a numit injustiție, fraternitatea – disensiune!
Dar, pentru ingratitudinea unora, ar trebui să se sacrifice gratitudinea și bună voința altora?
Pentru orgoliu celor care deja s-au erijat ca maeștri în ignoranța lor, ar trebui sacrificată umilința discipolului perfectamente interpenetrat cu îndatoririle lui? Nu!
Astfel, când dușmanii luminii, când Spiritul tenebrelor judeca căzut steagul lui Ismail, simbol al trinității divine, când vocea inechități deja revărsa în spațiu glorificând regatul tenebrelor și blestemând numele Martirului Calvarului, el a ridicat stindardul și a făcut să se ridice un mic cort de luptă cu numele – FRATERNITATE!
Este acesta, cu certitudine, punctul în care trebuia să conveargă toate forțele disperse – toți cei care au primit semințele în pietriș!
Cerți că cuvântul hazard este un cuvânt lipsit de sens și un martor al faptelor care determină ridicarea acestui cort, toți spiritiști aveau datoria sacră de a veni aici să se grupeze, să audă cuvântul sacru al bunului Ghid Ismail, unicul care dirijează propaganda Doctrinei în această parte a planetei, unicul care are toată responsabilitatea marșului său și dezvoltării sale.
Dar, din păcate, prietenii mei, nu ați putut încă să înțelegeți marea semnificație a cuvântului FRATERNITATE!
Nu este un termen, este un fapt; nu este cuvântul său gol, este un sentiment fără de care vă veți găsi întotdeauna debili pentru această luptă pe care voi înșivă nu o puteți măsura, astfel de mare e măreția sa extraordinară!
Ismail are Templul lui și deasupra lui steagul său Dumnezeu, Hristos și Caritate! Ismail are micul său cort, unde procură să reunească pe toți frații săi-pe toți cei care au auzit cuvântul său și l-au acceptat ca adevăr. Se numește FRATERNITATE!
Vă întreb: Aparțineți Fraternității? Lucrați pentru a ridica acel Templu a cărui lemă este Dumnezeu, Hristos și Caritate? Cum și în ce fel?
Prietenii mei! Este posibil să fiu injust față de voi în ceea ce voi spune:
-Lucrarea voastră, făcută întrutotul de acord – nu cu Doctrina- ci cu ceea ce interesează exclusivamente sentimentele voastre, nu poate da roade bune. Această lucrare, fără metodă, fără regim, fără disciplină, doar poate, de acord cu Doctrina cu care v-ați căsătorit, să aducă spini care vor dilacera sufletele voastre, dureri profunde pentru Spiritele voastre, de aceea, denaturând principiile pe care se sprijină, dați o constantă și funestă intrare celor care întâlnindu-vă dezbinați de egoism, de orgoliu, de vanitate, cu facilitate vă vor copleșii, cu toată greutatea inechității lor.
Între timp, ar fi la fel dacă ați fi uniți? Credeți în eficiența unei mari armate condusă de diverși generali, fiecare cu propriul sistem, cu metoda sa de operare și cu puncte de vedere divergente? Niciodată! În aceste condiții, veți găsi înfrângerea doar pentru că- vedeți bine, că nu puteți face ca în Evanghelie – să vă uniți pentru iubirea de bine- faceți ca dușmanii voștri, unindu-vă pentru iubirea răului!
Ei nu se supun la diverse orientări, nici nu culmină diverse obiective; totul converge spre Doctrina Spiritistă – revelația revelației – care nu le convine și care trebuie distrusă, de cei care utilizează toată inteligența lor, toată iubirea lor pentru rău, supunându-se doar unei unice direcții!
Lupta crește zi de zi, căci voința lui Dumnezeu, inițiind creaturile sale în misterele vieții după mormânt, se face din ce în ce mai patentă. Totuși, găsindu-se Spiritele voastre, în fața Doctrinei, în starea precară pe care tocmai am semnalat-o, vă întreb:
– Cu ce elemente veți conta în temătoarea acțiune pe care o veți întreprinde, plini de responsabilități?
În ce colț al Pământului este deja ridicat marele tabernacul unde vă veți eleva gândurile-în ce colț al pământului ați construit marele zid împotriva răului, împotriva căruia urmează să fie rupte armele adversarilor voștri?
Este posibil ca, asemenea celor cinci fecioare puțin geloase, să pierdeți toată grija păcii voastre? Că răposați pe alții care nu dorm și care în mod anxios așteaptă venirea Domnului?
Dacă este așa, în ce consistă beneficiul lecțiilor pe care în mod constant vă sunt oferite pentru a transforma într-un adevăr vigilența voastră și într-o sfințenie rugăciunea voastră?
Dacă este așa, atunci unde sunt fructele acelei munci fecunde a fiecărei zi, a prietenilor voștri de dincolo de mormânt?
Au putrezit roase de moliile- atinse de mucegaiul arhivelor voastre pline de comunicării?
Dacă este așa și acum nu mai există cale de întoarcere, pentru că deja aveți mâna în arat, unde este siguranța credinței voastre, stabilitatea credinței voastre, dacă vă dedicați vouă înșivă judecându-vă posesori de mari cunoașteri doctrinare și vă îndepărtați pentru a practica operele voastre, de cei care până astăzi au tratat neîncetat să vă plaseze sub labarumul- Dumnezeu, Hristos și Caritate?
Mă întorc și întreb din nou:
-Unde e siguranța credinței voastre, stabilitatea credinței voastre, având o unică doctrină pentru a vă sprijinii puternic și ferm, o subdivizați, o multiplicați, la capriciul individualităților voastre, fără a conta cu colectivitatea care v-ar putea da forță, dacă ar constitui un element omogen, perfectamente pregătit de cei care se ocupă de revelație?
Dar, care este avantajul subdiviziunilor? Unde este interesul real pentru Doctrină și dezvoltarea ei, în dispersia pe care o faceți de marele vostru tot, dând deja astfel un jalnic exemplu celor profani, de aceea predicații fraternitatea și vă divideți plini de disensiuni?
Unde vor fi avantajele unei astfel de proceduri? Vor fi în diversitatea numelor pe care le dați grupurilor? De ce aceasta? Este pentru că unul sau altul a primit o donație mai mare din patrimoniul divin? Este pentru că convine propagandei pe care o faceți?
Dar, pentru propagandă avem nevoie de elementele constitutive ale acesteia. Întreb:
– Unde este Școala de mediumuri? Există?
Oare oamenii care au bunăvoința de a studia cu voi misterele Creatorului, pregătind Spiritele sale pentru a resuscita în cealaltă viață, găsesc în voi instrumentele disciplinate? Mediumurile perfectamente întrepătrunşi cu rolul important pe care îl reprezintă în familia umană și plini de aceea seriozitate, dau o idee exactă despre măreția doctrinei noastre?
Sau propaganda voastră se limitează doar la a vorbi despre Spiritism? Sau datoriile și responsabilitățile voastre, individuale și colective, se limitează a denota ridicol pentru cei care vă observă, judecându-vă nebuni sau vizionari?
Prietenii mei! Știu cât de dureros este tot ceea ce vă spun, pentru că fiecare gând al meu este o durere care revizuiește profundamente spiritul vostru. Știu că conștiința voastră simte perfectamente toată greutatea adevărurilor pe care vi le expun. Dar, eu v-am spus la început:
-Avem responsabilități și compromisuri asumate de care încercăm să ne eliberăm prin toate mijloacele de care dispunem.
Dacă misiunea mea nu este completă pe pământ, dacă încă merit de la Dumnezeu grația de a veni să clarific Doctrină care pe Pământ mi-a fost revelată, oferindu-vă cunoștințele noastre compatibile cu dezvoltarea inteligenței voastre, dacă văd că fiecare zi care trece din existența voastră-este iluminată de sublima lumină a revelației, dacă produceți o lucrare la înălțimea grației care va fost acordată- e un motiv de scandal pentru propriile voastre conștiințe; trebuie să mă folosesc de acest limbaj nepoliticos de prieten, pentru ca să puteți, interpenetrați realmente de îndatoririle voastre de creștini și spiritiști, să vă uniți într-un mare grup fratern, unde-consolidații prin sprijinul reciproc și prin protecția celor buni- să puteți înfrunta munca extraordinară care vă corespunde în a realiza pentru emanciparea Spiritelor voastre, muncă care în mod inegalabil va ocaziona o mare revoluție în Umanitate, nu numai în ceea ce privește știința și religia, dar și în ceea ce privește obiceiurile!
O dată pentru totdeauna vă spun, prietenii mei:
-Muncile voastre, treburile voastre nu pot fixa o limită strictă bunăvoinței și propagandei fără mijloacele elementare indicate de cele mai simple motive.
Nu este absolutamente cazul să vă raportați la cuvintele Domnului Nostru Isus Hristos când a spus că lumina nu a fost făcută să fie plasată sub obroc. Nu este relevantă și nu are aplicație, pentru că nu aveți lumină proprie!
Faceți lumină prin propriile voastre eforturi; iluminați întreaga voastră ființă cu dulcea claritate a virtuților; disciplinați-vă cu bunele maniere din Templul lui Ismail, Templu unde se adoră Dumnezeu, se veneră Hristos și se cultivă caritatea. Atunci, da; distribuiți lumină, ea vă aparține.
Și, vă aparține pentru că este un produs sfânt a propriilor voastră eforturi – o strălucitoare cucerire a spiritului vostru angajat în lupta sublimă a adevărului.
În afara acestor termeni, puteți produce lucrări care să îmbete privirea, dar niciodată nu va vorbi sinceramente inimii. Puteți produce emoții puternice, de acea mulți sunt cei care cu plăcere se dăruiesc la cultul minunilor, dar niciodată nu vor putea lăsa impresiile suave ale adevărului, care vibrează corzile iubirii divine în marea inimă umană.
În afara acestei convenții ortodoxe, este posibil ca plantele să crească în grupurile voastre, dar este la fel de posibil ca și fructele lor să fie destul de amare, destul de veninoase, determinând, în mod contrar ceea ce ar trebui să se întâmple, moartea morală a Spiritului vostru – distrugerea de la bază a Templului vostru de muncă!
Dacă Evanghelia nu devine realmente în Spiritele voastre un germinat, cine vă va putea ajuta, odată ce revelația tinde să absoarbă toate conștiințele, emancipând secolul vostru? Dacă Evanghelia din mâinile voastre abia are utilitatea cărților profane care delectă sufletul și încântă gândul, cine vă va putea ajuta în momentul acelei revoluții planetare care deja se face simțită, care va da dominarea pământului celor buni pregătiți pentru dezvoltarea ei și care va ocaziona transmigrația celor obsedați și îndurați în lumea care le este proprie?
Ce se va întâmpla cu voi – cine vă va putea ajuta – dacă la lampa Spiritului vostru îi lipsește elementul de lumină cu care puteți să vedeți venirea neașteptată a lui Isus Hristos, mărturisind curajul celor buni și slăbiciunea morală a celor răi și ingrați?
Dacă ați fost chemați la nunta fiului, de regele vostru, de ce nu luați pentru Spiritele voastre hainele demne de banchet, schimbând cu noi toastul de iubire și caritate pentru fericitul consorțiu al lui Hristos cu poporul său?
Dacă totul este pregătit, dacă nu mai oaspeții lipsesc, de ce cedați locul vostru celor șchiopi și schilodiți care vor veni ultimii, pentru a fi primii la masa plină de caritate divină?
Acele puncte ale Evangheliei ale Domnului nostru Isus Cristos, încă, în ciuda revelației, nu au provocat meditația voastră?
Acel ecou care răsună în întreaga atmosfera a planetei voastre, spunând:
-Timpurile au sosit!
-Oare este o glumă a trimișilor lui Dumnezeu, pentru a teroriza Spiritele voastre?
Este posibil să ne pregătim pentru timpurile care vin, trăind plin de disensiuni și lupte, ca și cum nu am constitui o singură familie, având pentru regența actelor și a sentimentelor noastre o unică doctrină?
Este posibil să ne pregătim pentru timpurile care vin, dând în orice moment și în orice instant notă de scandal, prezentându-ne oamenilor ca creaturi pline de ambiție care nu trepidează când pun mâna pe lucrurile divine pentru bucuria cărnii și satisfacția pasiunilor lumii?
Dar, ar fi simplamente obsesia Spiritului –să pretindă să se elibereze de compromisurile sale și să penetreze în împărăția lui Dumnezeu acoperit de aceste pasiuni și mizerii uman!
Aceasta ar fi echivalent cu a nu acredita, ceea ce spuneți că credeți: ar fi să batjocoriți Creatorul vostru care, nu cere de la voi sacrificiu, vă cere, totuși, să nu transformați casa Lui de rugăciuni în vizuină de hoți!
Prietenii mei! Fără caritate nu există salvare. Fără fraternitate nu poate exista uniune.
Uniți-vă, deci, prin fraternitate sub privirea bunului Ismail, ghidul și protectorul vostru. Salvați-vă prin caritate, distribuind binele în toate părțile, în mod indistinct, fără vreun gând ocult. Celor care vă cer vouă să dați din credința voastră cel puțin un testimoniu moral, care vă pot obliga să respectați în voi persoană bine intenționată și cu adevărat creștină.
Asupra propagandei pe care procurați să o faceți, exclusivamente pentru a chema la sânul vostru un număr mai mare de adepți, voi spune: dacă cele mai ușoare mijloace pe care le-ați găsit sunt vindecarea fraților voștri obsedați, sunt vizitele la domiciliu și expansiunea fluidelor, acolo aveți o modestă muncă pentru a medita și studia.
Și, citind și înțelegând, chemați-mă de fiecare dată când v-ar plăcea să ascultați părerea mea și eu voi veni să clarific punctele care par îndoielnice pentru voi. Voi veni în termeni noi, dacă este necesar, pentru a vă arăta că acea parte care vă pare facilă pentru propaganda doctrinei voastre, este cea mai mare piatră de poticnire aruncat în calea voastră, este piatra pusă la roțile mașinii voastre triumfătoare și va fi, finalmente, motivul pentru căderea voastră dezastroasă, dacă nu știți să vă ghidați cu criteriul care se exige celor care se angajează la o astfel de mare cauză.
Să permită Dumnezeu spiritiștilor, cărora le vorbesc, ca oamenii cărora le-a fost dată grația să mă cunoască în Spirit și adevărata doctrină a Domnului Nostru Isus Hristos, să aibă bunăvoința de a mă înțelege, bunăvoința de a vedea în cuvintele mele unicamente interesul iubirii pe care le-o consacru.
