Moartea lui Dumnezeu
Periodicamente, încă din secolul al XVII-lea, când a avut loc separarea Științei de canoanele Religiei, irup strigătele stentorii ale morții lui Dumnezeu.
Știința și Filosofia, căutând să înțeleagă Natura și viața, finalitatea și motivul pentru care există, vin proclamând moartea lui Dumnezeu și inutilitatea Sa, pentru ca Universul să existe de la sine și totul să rezulte din fenomene naturale cauzal unificate.
Echivalent cu a spune că totul a existat în Univers și că, printr-o coincidență naturală, aceste elemente s-au adunat și s-au organizat în așa fel încât să fim uimiți cu realitatea lor.
Îmi amintesc de cineva care a elaborat următoarea teză: pune într-un vas colosal toate piesele și instrumentele pe care le-ai făcut pentru tine însuți într-un cazan fantastic și mișcă totul fără încetare până în momentul în care iese din acest parafernal un Boeing minunat într-un zbor uluitor…
Chiar Nietzsche, când a proclamat moartea lui Dumnezeu, în admirabilul său «Așa grăit-a Zarathustra», nu a putut scăpa de reflecțiile:
-(…) Și acum, ce se va întâmpla cu peștii și păsările? Cine le va hrăni?
«Și o mare tristețe a cuprins mulțimea.»
Mai târziu, în timpul Revoluției Franceze din 1719, fățarnicii filozofi, în Catedrala Notre-Dame din Paris, au anunțat moartea lui Dumnezeu și au defilat cu o balerină de la operă pe nume Candeille purtată pe o litieră în interiorul bisericii, în timp ce strigau cu entuziasm moartea fantastică.
Se spune că s-a numit o comisie care a parcurs suburbiile pariziene și că, ajungând la una dintre ele, au găsit un grădinar care avea grijă de micul peisaj, care i-a întrebat pe prezumțioși reprezentanți ai guvernului:
– Ce ați venit să faceți aici?
Iar ei au răspuns:
-Am intrat în biserică pentru a șterge semnele lui Dumnezeu.
Umilul om a răspuns:
-Și unde sunt scările voastre?
-Dar pentru ce? – au răspuns ei, oarecum surprinși.
La care el a răspuns cu calm:
-Pentru a șterge stelele…
În zilele de azi, pline de aberații de tot tipul, se planifică din nou să-l omoare pe Dumnezeu, care renaște mereu.
Valul de perversiune morală și nenorociri de diferite feluri îi aduce pe noii amețiți puternici pentru o zi, care programează din nou să-L omoare pe Dumnezeu, într-o lașa persecuție a lui Isus și a adepților Săi, considerând-o ca pe o crimă pedepsită cu închisoarea pentru cei care îi divulgă numele Său şi doctrina Sa.
Se pare că au nevoie să rescrie istoria umanității, imortalizându-se în degradare, în fața imposibilității de a dobândi noblețe de caracter și iubirea în toate dimensiunile ei…
Ei vor pleca, iar Isus va continua să-L restaureze pe Dumnezeu în inimi.
Să nu se descurajeze creștini și să continue cu efortul de a menține o cultură a valorilor etice contrare aberațiilor și mizeriei umane.
Moartea îi va ajunge și vor fi uitați.
