Mozart
Conversații familiare de dincolo de mormânt
Unul dintre abonații noștri ne-a comunicat următoarele două interviuri, care au avut loc cu Spiritul Mozart. Nu știm unde și când au avut loc aceste interviuri; nu cunoaștem nici interogatorii, nici mediumul; așadar, suntem complet străini. În ciuda acestui fapt, vom observa concordanța perfectă care există între răspunsurile obținute și cele care au fost date de alte Spirite asupra diferitelor puncte capitale ale doctrinei în circumstanțe complet diferite, fie nouă, fie altor persoane și pe care le-am raportat în fasciculele noastre precedente și în Cartea Spiritelor. Atragem asupra acestei similitudini toată atenția cititorilor noștri, care vor trage concluzia pe care o judecă potrivită. Așadar, cei care încă ar mai putea crede răspunsurile la întrebările noastre că pot fi o reflectare a părerii noastre personale vor vedea aici dacă, cu această ocazie, putem exercita vreo influență. Felicităm persoanele care au avut aceste interviuri pentru maniera în care au fost puse întrebările. În ciuda anumitor greșeli care relevă lipsa de experiență a interlocutorilor, acestea sunt în general formulate cu ordine, claritate și precizie și nu se abat de la linia serioasă, aceasta fiind o condiție esențială pentru obținerea unor bune comunicații. Spiritele elevate merg la oamenii serioși care vor să se lumineze cu bună credință; Spiritele ușoare se amuză cu oameni frivoli.
Primul interviu
Primul interviu- În numele lui Dumnezeu, Spiritul lui Mozart, ești acolo?
– Răsp. Da.
- De ce este Mozart și nu alt Spirit?
– Răsp. Mai evocat pe mine: atunci, vin.
- Ce este un medium?
– Răsp. Agentul care unește Spiritul meu cu al tău.
- Care sunt modificările atât fiziologice cât și animice pe care le suferă mediumul când intră în acțiune intermediară?
– Răsp. Corpul nu simte nimic, doar spiritul tău parțial degajat de materie, este în comunicare cu al meu și mă unește cu tine.
- Ce se întâmplă în el în acest moment?
– Răsp. Nimic pentru corp; doar o parte din Spiritul tău este atras către mine; fac mâna ta să acționeze prin puterea pe care Spiritul meu o exercită asupra lui.
- Deci, individul medium intră atunci în comunicare cu o individualitate spirituală diferită de a lui?
– Răsp. Desigur. Și tu, fără să fii medium ești în contact cu mine.
- Care sunt elementele care contribuie la producerea acestui fenomen?
– Răsp. Atracția Spiritelor pentru a instrui oamenii; legile electricității fizice.
- Care sunt condițiile indispensabile?
– Răsp. Este o facultate acordată de Dumnezeu.
- Care este principiul determinant?
– Răsp. Nu pot spune.
- Puteți să ne revelați legile?
– Răsp. Nu, nu, nu acum; mai târziu vei ști totul.
- În ce termeni pozitivi am putea afirma formula sintetică a acestui fenomen minunat?
– Răsp. Legi necunoscute pe care nu le puteți înțelege.
- Ar putea mediumul să se pună în contact cu sufletul unei persoane vii și în ce condiții?
– Răsp. Cu ușurință, dacă ființa vie doarme.[1]
- Ce înțelegi prin cuvântul suflet?
– Răsp. Scânteie divină.
- Iar prin Spirit?
– Răsp. Spiritul sau sufletul sunt același lucru.
- Sufletul, ca și Spiritul imortal conștient de actul morții și conștient de sine sau de eu imediat după moarte?
– Răsp. Sufletul nu știe nimic despre trecut și nu cunoaște viitorul decât după moartea corpului; apoi, vede viața sa trecută și ultimele sale probe; alege noua ispășire pentru o nouă viață și probele pe care le va trece; totodată, nu trebuie să ne plângem de ceea ce suferim pe pământ și trebuie să le suportăm cu dârjenie.
- Sufletul se găsește după moarte detașat de toate elementele, de toate legăturile pământești?
– Răsp. De orice element, nu; încă mai are un fluid care îi este propriu, pe care îl extrage din atmosfera planetei sale și care reprezintă apariția ultimei sale încarnări; legăturile pământești nu mai însemnă nimic pentru el.
- Știe el de unde vine și unde merge?
– Răsp. A cincisprezecea întrebare răspunde la acest lucru.
- Nu ia nimic cu el de pe pământ?
– Răsp. Nimic decât amintirea faptelor sale bune, regretul greșelilor sale și dorința de a merge într-o lume mai bună.
- Cuprinde dintr-o privire retrospectivă întreaga sa viață trecută?
– Răsp. Da, pentru a-i servi viați sale viitoare.
- Întrevede obiectivul vieții pământești și semnificația, sensul acestei vieți, precum și importanța destinului care se împlinește aici, în raport cu viața viitoare?
– Răsp. Da; înțelege nevoia de purificare pentru a ajunge la infinit; vrea să se purifice pentru a ajunge în lumile binecuvântate. Eu sunt fericit; însă, nu mă aflu încă în lumile în care mă pot bucura de vederea lui Dumnezeu!
- Există în viața viitoare o ierarhie a Spiritelor și care este legea?
– Răsp. Da; este gradul de purificare care o marchează; bunătatea și virtuțile sunt titlurile de glorie.
- Ca putere progresivă, este inteligența cea care determină marșul ascendent?
– Răsp. Mai presus virtuțile: iubirea aproapelui mai presus de orice.
- O ierarhie a Spiritelor ar presupune una de rezidență; aceasta din urmă există și sub ce formă?
– Răsp. Inteligența, har de la Dumnezeu, este întotdeauna recompensa virtuților: caritatea, iubirea aproapelui. Spiritele locuiesc pe diferite planete conform gradului lor de perfecțiune: se bucură acolo de o mai multă sau mai puțină fericire.
- Ce se înțelege prin Spirite Superioare?
– Răsp. Spiritele purificate.
- Globul nostru terestru este primul printre aceste grade, e un punct de plecare sau provenim dintr-o regiune mai inferioară?
– Răsp. Există două globuri înaintea pământului, care sunt mai puțin perfecte.
- Care este lumea în care locuiești? Ești fericit acolo?
– Răsp. Jupiter. Mă bucur de un mare calm acolo; îi iubesc pe toți cei din jurul meu; nu avem ură.
- Dacă vă amintiți de viața pământească, trebuie să vă amintiți de cuplul A… din Viena; i-ai revăzut pe amândoi după moartea ta, în ce lume și în ce condiții?
– Răsp. Nu știu unde sunt; nu pot să-ți spun. Unul este mai fericit decât celălalt. De ce îmi vorbești de ei?
- Poți, printr-un singur cuvânt, indicativ al unui fapt capital al vieții tale și pe care nu l-ai putut uita, să-mi furnizezi o dovadă sigură a acestei amintiri. Te rog să-mi spuneți acest cuvânt.
– Răsp. Iubire; recunoștință.
Al doilea interviu
Interlocutorul nu mai este același. După natura conversației, credem că e vorba de un muzician, fericit să discute cu un maestru. După diverse întrebări pe care credem că e inutil să le relatăm, Mozart a spus:
- Să terminăm cu întrebărilor lui G…. Voi conversa cu tine; îți voi spune ce înțelegem prin melodie în lumea noastră. De ce nu m-ai evocat mai repede? Ți-aș fi răspuns.
- Ce este melodia?
-Răsp. Pentru tine adesea este o amintire a vieții trecute; Spiritul tău își amintește ce a văzut într-o lume mai bună. Pe planeta unde sunt, Jupiter, melodia este pretutindeni, în murmurul apei, în foșnetul frunzelor, în cântecul vântului; florile susură și cântă; totul emite sunetele sale melodioase. Fii bun; câștigă această planetă prin virtuțile tale; ai ales bine cântând lui Dumnezeu: muzica religioasă ajută la elevarea sufletului. Cât mi-aș dori să vă pot inspira dorința de a vedea această lume în care suntem atât de fericiți! Suntem plini de caritate; totul e frumos acolo! Natura atât de admirabilă! Totul ne inspiră dorința de a fi cu Dumnezeu. Curaj! Curaj! Să credeți în comunicarea mea spiritistă: eu sunt cel care sunt aici. Îmi face plăcere să vă pot spune ce noi experimentăm ; Fie ca eu să vă inspir suficientă iubire de bine pentru a vă face demn de această recompensă, care nu este nimic lângă altele la care aspir!
- Muzica noastră este aceeași pe alte planete?
– Răsp. Nu ; nicio muzică nu vă poate oferi o idee despre muzica pe care o avem aici; Este divină! O fericire! Fă în așa fel să meriți să te bucuri de astfel de armonii: Luptă! Curaj! Nu avem instrumente; coriști sunt plantele și păsările; gândul compune, iar ascultătorii se bucură fără auz material, fără ajutorul cuvintelor și aceasta la o distanță incomensurabilă. În lumile superioare, acest lucru este și mai sublim.
- Cât durează viața unui Spirit încarnat pe o altă planetă decât a noastră?
– Răsp. Scurtă în planetele inferioare; mai lungă în lumi ca cea în care am fericirea de a fi; în medie, pe Jupiter, este de la trei până la cinci sute de ani.
- Există vreun avantaj în a reveni să trăiești pe pământ?
– Răsp. Nu, dacă nu ești acolo într-o misiune; atunci avansăm.
- Nu am fi mai fericiți să rămânem ca Spirit?
– Răsp. Nu, Nu! am fi staționari; cerem să reîncarnăm pentru a avansa către Dumnezeu.
- Este prima dată când sunt pe pământ?
– Răsp. Nu ; dar nu pot să-ți vorbesc despre trecutul Spiritului tău.
- Voi putea să te văd în vis?
– Răsp. Dacă Dumnezeu permite, vă voi arăta locuința mea în vis și îți vei aminti.
- Unde ești aici?
– Răsp. Între tine și fiica ta, vă văd pe amândoi; Sunt cu forma în care eram când eram în viață.
- Pot să te văd?
– Răsp. Da; crede și vei vedea. Dacă ați avea o mai mare credință, ni s-ar permite să vă spunem de ce; chiar profesia ta este o legătură între noi.
- Cum ai intrat aici?
– Răsp. Spiritul traversează tot.
- Ești încă departe de Dumnezeu?
– Răsp. Oh! Da
- Înțelegi mai bine decât noi ce este eternitatea?
– Răsp. Da, da, dar nu o puteți înțelege având un corp.
- Ce înțelegi prin univers? A avut un început și va avea un sfârșit ?
– Răsp. Universul pentru tine este pământul! Nesăbuiți! Universul nu a avut început și nu va avea sfârșit; considerați că este întreaga operă a lui Dumnezeu; universul este infinit.
- Ce ar trebui să fac pentru a mă calma?
– Răsp. Nu te neliniști atât de mult pentru corpul tău. Ai Spiritul tulburat. Rezistă acestei tendințe.
- Ce este această tulburare?
– Răsp. Frica ta de moarte.
- Ce putem face pentru a nu ne teme?
– Răsp. Să crezi în Dumnezeu; mai presus de toate, să crezi că Dumnezeu nu ia un tată care este util familiei sale.
- Cum să ajung la acest calm?
– Răsp. Prin voință.
- De unde să extrag această voință?
– Răsp. Distrage-ți gândurile prin munca.
- Ce ar trebui să fac pentru a-mi perfecționa talentul?
– Răsp. Mă poți evoca; am obținut permisiunea de a te inspira.
- Când voi lucra?
– Răsp. Sigur! Când vrei să lucrezi, voi fi uneori lângă tine.
- Vei asculta opera mea? (o lucrare muzicală a interogatorului).
– Răsp. Ești primul muzician care mă evocă; Vin la tine cu plăcere și ascult operele tale.
- Cum s-a făcut că nu te-au evocat?
– Răsp. Am fost evocat, dar nu de muzicieni.
- De către cine?
– Răsp. De mai multe doamne și curioși, la Marsilia.
- De ce Ave Maria mă emoționează până la lacrimi?
– Răsp. Spiritul tău se degajează și se alătură mie și celui al lui Poryolise, care a inspirat această operă, dar am uitat acea parte.
- Cum ai putut uita muzica de tine compusă?
– Răsp. Cea pe care o am aici este atât de frumoasă! Cum să-ți amintești de ceea ce era doar materie?
- O vezi pe mama mea?
– Răsp. A reîncarnat pe pământ.
- În ce corp?
– Răsp. Nu pot spune nimic.
- Și tatăl meu ?
– Răsp. Este eratic și ajută în bine; el o va face să progreseze pe mama ta; se vor reîncarna împreună și vor fi fericiți.
- Vine să mă vadă?
– Răsp. Adesea; Lui îi datorezi acțiunile tale caritabile;
- Mama mea a fost cea care a cerut să se reîncarneze?
– Răsp. Da; avea o mare dorință de a se eleva printr-o nouă probă și de a intra într-o nouă lume superioară Pământului; a făcut deja un pas imens în acest sens.
- Ce vrei să spui cu aceasta?
– Răsp. A rezistat tuturor tentațiilor; viața sa pe pământ a fost sublimă în comparație cu trecutul său, care era cel al unui Spirit inferior; de asemenea, s-a elevat cu câteva grade.
- Ea a ales, atunci, o probă peste forțele sale?
– Răsp. Da, așa este.
- Când visez că o văd, chiar o văd?
– Răsp. Da, da.
- Dacă l-aș fi evocat pe Bichat în ziua în care i-a fost ridicată statuia, ar fi răspuns? A fost acolo?
– Răsp. Era acolo și eu la fel.
- De ce erai și tu acolo?
– Răsp. Cu alte câteva Spirite care se bucură de bine și care se bucură să vadă că îi glorificați pe cei care au grijă de umanitatea suferindă.
- Mulțumesc, Mozart; Adio
– Răsp. Crede, crede că sunt aici… Sunt fericit… Crede că sunt lumi deasupra ta… Crede în Dumnezeu… Evocă-mă mai des și în compania muzicienilor; Voi fi bucuros să te instruiesc și să contribui la îmbunătățirea ta și să te ajut să te înalți către Dumnezeu. Evocă-mă; Adio.
Observație asupra desenului casei lui Mozart
Unul dintre abonații noștri ne-a scris următoarele apropo de desenul publicat de noi în ultimul nostru număr:
«Autorul articolului spune, pagina 231: «Cheia Sol se repetă frecvent acolo și, în mod ciudat, niciodată cheia Fa.» S-ar părea că ochii mediumului nu ar fi perceput toate detaliile bogatului desen pe care mâna lui l-a executat, pentru că un muzician ne asigură este ușor de recunoscut, dreaptă și răsturnată, cheia Fa în ornamentația bazei edificiului în mijlocul căreia se cufundă partea inferioară a arcului viorii, precum și în prelungirea acestei ornamentații, la stânga vârfului teorbei. Același muzician mai susține că cheia Do, o formă veche, apare și pe plăcile din jurul scării din dreapta.»
Remarcă: Inserăm această observație cu mai multă plăcere, căci demonstrează în ce măsură gândirea mediumului a rămas străină de executarea desenului. Examinând detaliile părților semnalate, putem recunoaște într-adevăr acolo cheile de Fa și Do cu care autorul și-a decorat desenul fără să bănuiască. Când îl vedem lucrând, se înțelege cu ușurință absența oricărei concepții premeditate și orice voință proprie; condusă de o forță ocultă, mâna sa dă creionului sau burinului cea mai iregulară mișcare și cel mai contrară celor mai elementare precepte ale artei, desenând fără încetare cu o rapiditate incredibilă de la un capăt la altul al planșetei, fără întrerupere, pentru a reveni de o sută de ori în același punct; toate părțile sunt astfel începute și continuate în același timp, fără ca vreuna să fie finalizată înainte de a întreprinde alta. Aceasta are ca rezultat, la prima vedere, un tot incoerent pe care nu îi înțelegem scopul decât atunci când este terminat. Această abordare singulară nu este proprie doar Dlui. Sardou; am văzut toate mediumurile care desenează procedând în același mod. Cunoaștem o doamnă, pictor de merit și profesor de desen, care se bucură de această facultate. Când desenează ca medium, împotriva regulilor, operează, în ciuda ei, contra regulilor și printr-un procedeu pe care i-ar fi imposibil să-l urmeze atunci când lucrează sub propria inspirație și în starea sa normală. Elevii săi, ne-au spus, că ar râde dacă i-ar învăța să deseneze precum Spiritele.
Allan Kardec
Taban E. Bianca
Tradus de Societatea Spiritistă Română
[1] Dacă o persoană vie este evocată în stare de veghe, ea poate adormi în momentul evocării sau cel puțin să experimenteze amorțeală și o suspendare a facultăților sensibile; dar de foarte multe ori evocarea nu are efect, mai ales dacă nu se face cu o intenție serioasă și binevoitoare.
