Galileo Galilei precursorul Spiritismului
Galileo Galilei s-a născut în Pisa, Italia, la 15 februarie 1564. Galileo a fost pionierul metodei științifice experimentale și primul care a folosit un telescop refractor, cu ajutorul căruia a făcut importante descoperiri astronomice.
În 1604, Galileo a aflat de invenția telescopului în Olanda și a propus o îmbunătățire a modelului, cu care a realizat o serie de descoperiri ca: Munți pe lună, Stele noi, Sateliții lui Jupiter, Petele solare, Fazele lui Venus, Petele solare (al doua probă) și altele.
În calitate de profesor de astronomie la Universitatea din Pisa, Galileo a predat teoria acceptată până atunci, în care Soarele și toate planetele se învârteau în jurul Pământului. Mai târziu, la Universitatea din Padova, a expus o nouă teorie propusă de Nicolas Copernico, în care Pământul și toate planetele se învârteau în jurul Soarelui. Observațiile realizate de Galileo cu noul său telescop l-au convins de adevărul teoriei heliocentrice a lui Copernic.
Faptul că Galileo a sprijinit teoria heliocentrica i-a adus adevărate probleme cu biserica Romano-Catolică. În 1633, inchiziția l-a acuzat de erezie și la obligat să se retracteze public cu privire la sprijinul oferit teoriei lui Copernic. A fost condamnat la închisoare pe viață, dar având în vedere vârsta înaintată, și-a trăit ultimele zile în arest la domiciliu în vila sa de la periferia Florenței.
Originalitatea lui Galileo ca om de știință constă în metoda sa de analiză. În primul rând, reduce problema la un simplu ansamblu de relații bazate pe experiența de zi cu zi, logică și simț comun. Apoi le analizează și le rezolvă cu formulări matematice simple. Metodele cu care aplică această tehnică la analiza mișcării a deschis drumul către matematica modernă și fizica experimentală. Isaac Newton a folosit una dintre formulările matematice ale lui Galileo, Legea inerției, pentru a-și susține Prima sa lege a mișcării.
Galileo a murit în 1642, an în care s-a născut Isaac Newton.
Galileo Galilei a fost invitat să contribuie în Doctrina Spiritistă. În diferiți ani Galileo a oferit mesaje în Revista Spiritistă condusă de Allan Kardec, care mai târziu au fost compilate în Geneză, în capitolul Uranografie generală și care sunt oferite de Revista Societății Spiritiste Române în secțiunea Știință.
În Revista Spiritistă din Septembrie 1862, anul 5, Nr. 9, Galileo Galilei începe seria de mesaje:
I
V-a fost anunțat de câtva timp, aici și în altă parte, prin diverse Spirite și prin diverse mediumuri, că se vor face revelații asupra sistemului de lumi. Am fost chemat să concurez în ordinea destinației mele pentru a îndeplini predicția.
Înainte de a deschide ceea ce aș putea numi studiile noastre uranografice, este important să fie bine stabilit primul principiu, pentru ca edificiul, așezat pe o bază solidă, să poarte în sine condițiile durabilității.
Acest prim principiu, această primă cauză, este măreața și suverana putere care a dat viață lumilor și ființelor; acest preambul a oricărei meditații serioase este Dumnezeu! În fața acestui nume venerat totul se înclină, iar harpa eterică a cerului face să vibreze corzile sale de aur. Copii de pe pământ, voi care de atât de mult timp bâlbâiți acest mare nume fără să-l înțelegeți, câte teorii hazardate au fost înscrise de la începutul vârstelor în analele filozofiei umane! Câte interpretări eronate despre conștiința universală au ieșit la lumină prin intermediul credințelor învechite ale popoarelor antice! Și, chiar și astăzi, când era creștină în splendoarea sa a radiat asupra lumii, ce idee aveți despre prima dintre ființe, despre ființa prin excelență, despre cel care este? Nu am văzut, în ultimul timp, panteismul orgolios elevându-se semeț până la acel ce credea drept să-l califice ca ființă absorbantă, marele întreg, din sânul căruia totul a ieșit și în care totul trebuie să reintre și să se confunde într-o zi fără distincție de individualități? Nu am văzut ateismul grosier etalând în mod rușinos scepticismul care neagă și corupe orice progres intelectual, orice ar fi spus sofiștii săi apărători? Ar fi interminabil de menționat cu scrupulozitate toate erorile care s-au acreditat cu privire la principiul primordial și etern, și e suficientă reflecția pentru a vă arăta că omul terestru ori de câte ori va pretinde să explice această problemă insolubilă pentru multe Spirite dezîncarnate. Este pentru a vă spune implicit că voi trebuie, că noi trebuie, mai bine spus, să ne înclinăm toți cu umilință înaintea măreței Ființe; vă spun, copii, că dacă este în noi să ne elevăm până la ideea de Ființă Infinită, ar trebui să ne fie suficient și să interzică tuturor pretenție orgolioasă de a ține ochii deschiși înaintea soarelui, fără a fi curând orbiți de uimitoarea splendoare a lui Dumnezeu în eterna sa glorie! Rețineți bine acest lucru, este preludiul studiilor noastre: Credeți în Dumnezeu creatorul și organizatorul sferelor; iubiți-l pe Dumnezeu creatorul și protectorul sufletelor, și vom putea penetra împreună cu umilință și studiozitate în același timp în sanctuarul în care a semănat harurile puterii sale infinite.
Galilei
II
După ce am stabilit primul punct al tezei noastre, a doua chestiune care se prezintă este problema puteri care conservă ființele și pe care s-a convenit să o numim natură. După cuvântul care rezumă tot, cuvântul care reprezintă tot. Acum, ce este natura? Ascultați mai întâi definiția naturalistului modern: Natura, spune el, este tronul exterior al puterii divine. La această definiție o voi adăuga pe aceasta, care rezumă toate ideile observatorilor: Natura este puterea efectivă a Creatorului. Remarcați această dublă explicație a aceluiași cuvânt care, printr-o minunată combinație de limbaj, reprezintă două lucruri la prima vedere atât de diferite. Într-adevăr, natura înțeleasă în primul sens reprezintă efectul a cărui cauză este exprimată în al doilea sens. Un peisaj cu orizonturi pierdute, cu copaci stufoși în care se simte că viața crește cu seva; o poiană emailată cu flori parfumate și încoronată de soare; aceasta se numește natură. Și, dacă am vrea să desenăm forța care orientează astrele în întindere sau care face să germineze pe pământ bobul de grâu? Este încă natură. Constatarea acestor diverse denumiri să fie pentru voi sursa unor reflecții profunde; să vă servească pentru a învăța că, dacă ne servim de același cuvânt pentru a exprima efectul și cauza, este pentru că în realitate cauza și efectul sunt un întreg. Astrul atrage astrul în spațiu conform legilor inerente ale constituției universului și este atras cu aceeași putere ca cel care rezidă în el. Iată, cauza și efectul. Raza solară pune parfumul pe floare și albina merge acolo să caute mierea; aici, parfumul încă este efect și cauză. În orice loc s-ar opri privirea ta pe pământ, vei putea constata peste tot această dublă natură. Conchidem de aici că natura este, așa cum am denominat-o, puterea efectivă a lui Dumnezeu, este, în același timp, tronul aceleiași puteri; este, simultan, activă și pasivă, efect și cauză, materie și forță imaterială; este legea care creează, legea care guvernează, legea care înfrumusețează; este ființa și imaginea; este manifestarea puterii creatoare, infinit de frumoasă, infinit de admirabilă, infinit demnă de voința a cărui mesager este.
Galilei
