Copiii mei:
Fie ca pacea să dăinuie în inimile voastre!
Confuzia care pune stăpânire pe societatea actuală, care se mișcă între marile cuceriri ale inteligenței și torturile emoțiilor, devine urgentă în luarea deciziilor pentru atingerea echilibrului prin intermediul discernământului, care va putea direcționa ființa umană în siguranță pe calea fericirii.
Realizările externe nu vor reuși să aline tulburările interne ale sentimentului, care se găsește debilitat, gol atât de realizări nobile, cât și de bucuria de a trăi.
În consecință, augmentă în mod voluptuos incidențele violenței, crimele contra proprietății, cetățeanului, vieții, amenințând aparent cu distrugerea tuturor dobândirilor civilizației și eticii, care se văd slăbite în fața ocurențelor anarhiei care nu încetează.
Bolile care au decimat în trecut, care au izbucnit periodic ca pandemii virulente, deși încă există în multe țări astăzi, periodic reapar în locuri în care mizeria socio-morală și economică predomină, în fața privirii aproape indiferente a marilor națiuni ale Pământului.
În același timp, boli noi care nu sunt mai puțin crude devorează vieți, care se degradează în agonie și debilitează țesuturile organice, deteriorare psihologică și mentală teribil de tulburătoare.
Barbaria primelor secole, când hoardele sălbatice au făcut să sucombe cultura și gloria orașelor nobile, încă reapar prin intermediul masacrelor, jafurilor și luptelor neîncetate în războaie teribile, pe care eforturile Națiunilor Unite și a unor femei și bărbați remarcabili nu reușesc să oprească, armonizând de moment unele zone, în timp ce altele se ridică mai feroce și mai perverse…
Încotro se îndreaptă Umanitatea, dacă idealurile ei nu converg către Dumnezeu, binele, fraternitatea, iubirea între oameni și, în consecință, în raport cu toate ființele vii, inclusiv cu Natura?
…Și amintiți-vă că Isus, acum două mii de ani, a venit să ne învețe toleranța, mizericordia, caritatea față de cei învinși și debilitați, trăind sublima experiență a dăruirii Sale totale ca o lecție vie de abnegație, care nu trebuie uitată niciodată!
Pentru că creaturile nu L-au acceptat, deși milioane de ele spun că sunt legate de El, oroarea și hidoșenia s-au instalat într-o cultură înnebunită, care prețuiește desfrâul și nesăbuința, în detrimentul exprimărilor nobile ale eticii și moralității, conspirând contra adevăratei fericiri care ar trebui să prospere deja în organismul social, făcându-l mai just, mai echitabil și mai demn.
Există, cu siguranță, în zilele noastre, clădiri incomparabil de frumoase și de măreție umană în toate părțile, nu este, totuși, suficient pentru a neutraliza primitivismul care încă mai dăinuie în miliarde de vieți care se ciocnesc una de alta în dorința necontrolată de a obține putere, plăcere și distracție exhaustivă.
Multitudini de sute de milioane de ființe umane sunt legate de variate credințe religioase, a căror substanță este constituită de certitudinea existenței lui Dumnezeu, a sufletului, a justiției divine, totuși, acționează de parcă aceste valori spirituale n-ar fi avut nicio semnificație în fața nebuniei pasiunilor mistuitoare sălbatice, care au în ele primatul…
Ar fi de ajuns ca membrii săi să mediteze pentru un timp asupra semnificației iubirii, de toți preconizată, ca ei să-și dea mâna, ajutându-se reciproc și contribuind la transformarea morală a acelorași mase!
Însă, e natural ca să se producă aceste fenomene regretabile, deoarece astfel de doctrine sunt legate de atavisme nefericite, fără relevanță emoțională superioară, care nu reînnoiesc intern sentimentele sau conduita enoriașilor lor, alterându-le modul de a gândi și de a acționa în raport cu viața proprie și a celorlalți.
Prevăzând actualele calamități care prind contur acum din organismul societății, Isus a compătimit lumea în mod anticipat și i-a promis Mângâietorul, care va avea grijă de a clarifica, consola și dezrădăcina cauzele relelor chinuitoare și care deja se găsește slujind umanitatea prin intermediul Spiritelor iluminate, care au adus spiritismul pe Pământ ca răspuns a Cerului la insistentele apeluri a celor care i-au rămas fideli.
Deși, încă, persistă durerea, care va dura o perioadă îndelungată, invitând la reflecție și reînnoire a comportamentului, deja sunt prezentate liniile procedurilor care trebuie să conducă gândirea la noi experiențe, precum iluminarea conștiinței, remodelarea caracterului, depășirea obiceiurilor nesănătoase și a impulsurilor inferioare care predomină în interiorul creaturii umane.
Isus, copiii mei, este întoarcerea la renașterea speranței și reînceperea zilelor de neuitat ale fericirii care au marcat timpul în care El a trăit.
Apoi, renasc sentimentele de înțelegere a îndatoririlor și construirea adevăratei solidarități care va conduce la progres, eliberând mințile și inimile de legăturile ignoranței și cruzimii.
Acestea, copiii mei, sunt timpurile anunțate pe care le așteptăm cu toții, vestind zorii Noii Ere, care nu vor întârzia să apară.
Să ne înzestrăm cu iubire și justiție, cu umilință și curaj pentru lupta cu noi înșine, este ce trebuie să realizăm, pentru ca Domnul Viței, când vine să culeagă lumina, să nu ne găsească în oțiozitate sau în odihna nejustificată.
Acum este momentul superior pentru a produce binele.
Să fim sârguincioși în datoria noastră și, fără teamă, să rămânem dispuși în efortul de caritate, câștigându-ne salariul păcii, care este venitul la care ar trebui să aspirăm.
Să ne rugăm Lui, Stăpânul și Domnul nostru, să ne binecuvânteze și să ne păzească.
Slujitor umil și paternal pentru totdeauna,
Bezerra.
