Poezie Spiritistă

Destinul care ne este menit
Nu întotdeauna este cel dorit
Pentru ca e produsul însămânțărilor
Care în alte timpuri s-au făcut.

Este forma pe care o prezintă
O dreptate adevărată,
Care elimină erorile
Care li s-a făcut la alți frați.

Suferind, vom învăța
Lecția pe care ne-o prezintă
Legea care tot egalează
De forma cea mai senină.

Este viața pe pământ
O muncă specială,
Căci cu durere se plătește
Tot ce s-a greșit.

Binecuvântată fie proba
Care ne înlătură greșeli,
Chiar dacă se trece
Prin durere și neplăceri.

Atunci când căutâm pacea,
Este când ne preocupăm
Să învățăm acele Legi
Care ne sunt utile la toți.

Pentru că, în cele din urmă, lucrând
Și învățând practicând,
Toți avem de câștigat
Pentru viitoarea noastră ședere
Pe Planeta iubită,
Care ne va servi drept casă.

O nouă etapă se încheie
În care tot ce s-a învățat
Prezintă punctul meritat
Pentru cei care cu multă afecțiune
Gânduri și lucrări a grijit.

Sunt zile de muncă
Pentru corpul ostenit,
Dar sufletul, neobosit
Bine știe, că trebuie să vadă
Grija oferită
În timpul sămânțării
Dacă recolta
A dat sau nu beneficii.

Trebuie făcută o revizuire
La tot traseul parcurs
Dacă a fost, benefic sau dăunător
Pentru a putea rectifica.

Meditând în tăcere
La cât s-a avansat
În cartea vieții
În evenimentele și probele avute
În rău și în bine,
Dar judecați…
Judecați foarte, foarte formal
Fructele pe care le vor da
Căci de toți este cunoscut
Cactusul care atât înțeapă
Face unele flori atât de frumoase
Căci provoacă admirație.

Rațiunea dându-vă timp
Să luați cu voi în vacanță
Dacă a meritat
Studiul și munca.

Care vă vorbește de o frontieră
Care întotdeauna trebuie trecută
Căci pe Pământ, doar se are
Câțiva ani de existență
Ce ar trebui încercat să se îmbunătățească.

A învăța adevărul
Este a pregăti drumul
Care conduce la bucurie
Și trezește amintirea
Unei vieți mai bune.

Nu este necesar să vă spun
Că nu se distribuie medalii
Celui care lucrează pentru cauza
Care conduce la Creator.

Este satisfacția obținută
Care se află în interior
Premiu cel mai bun și mai mare
Deoarece e extaz de iubire.

Curcubeul se extinde
Deasupra capetelor voastre trezite
Cu iubire, dăruire și noblețe.

Să clarifice sufletele greșite
E o sarcină dificilă
Dar se merită
Pentru că fratele se izbăvește.

E o muncă silențioasă
În atmosfera terestră
Dar strălucește intens
În cel mai înalt punct al cerului.

Folosiți-vă toate forțele
Pe care în acest sens le aveți
Căci vor fi bine înlocuite
De frații de bine.

Nu vă obosit oricât de greu ar părea
Pentru că totul se prețuiește
Ca rod al semănării
Iar pentru faptul că nu avea buruieni
Va fi bună recolta.

Simplitate, tandrețe și iubire
Este modul de a trata
Pe cel care suferă în ignoranța sa
Arătându-i calea
Care conduce la bunătate.

Plecăm și venim
Ne naștem și murim,
E procesul existenței
E drumul fără final
Al moralei și științei
E mersul necesar
În șederea terestră
Pentru a învăța comportamente
Care întotdeauna merită.
E a da loc progresului
E iluminarea inteligenței
E căutarea plenitudini
Sprijinindu-ne pe răbdare.
Pentru că probele apar puternice
Iar în mijlocul drumului
Cu toată dragostea
Să se poată depăși.
Demonstrând că răbdarea
E necesară în știință
Și dacă se dorește sunt urgențe
A învăța să se progreseze.
Sufletul este ca un focar
Care este ascuns
Și se dezvăluie încetul cu încetul
În fiecare viață de muritor.
Până când reușește să ilumineze
Drumul care duce
Către un obiectiv frumos
Care e posibil de atins.

Ce gândiți voi încarnații
De etapa pe care o trăiți
Furtuni, și iară furtuni
Dezastre, acolo și aici.
 
Când se liniștesc mările
Pământul începe să tremure,
Și dacă nu e suficient
Un taifun poate începe.
 
Pentru a învăța oamenii
Că trebuie să își schimbe rolul,
Făcându-se om bun
În loc de luptător
Îndepărtând egoismul
Transformându-l în iubire.
 
Trebuie înțeles
Că fratele care a greșit
Dacă se prezintă nemilos
Trebuie să sufere după
Daunele pe care le-a cauzat
Din propria lui nechibzuire.
 
Din moment ce viața nu se termină
Trebuie plătite după
Acele datorii dobândite
Pentru cel pe care l-ar fi putut jigni.
 
Cu probe care sunt temute
Care provoacă multă durere
Pentru a remedia acele rele
A vinovatului sau a autorului.
 
Pământul și el se plânge
De rău uzul pe care i-l dau
Și de aceea se revelă
Încercând să învețe
Că trebuie grijit tot
Pentru a putea trăi în pace.