«A avea credință înseamnă a păstra în inimă certitudinea luminoasă a lui Dumnezeu, o certitudine care transcende sfera credinței religioase, permițând inimii să se odihnească într-o energie constantă de realizare divină a personalității. A dobândi credința înseamnă a atinge posibilitatea de a nu mai afirma: «eu cred», ci mai degrabă de a afirma: «Eu știu», cu toate valorile rațiunii atinse de lumina sentimentului.» Mângâietorul de Spiritul EmmanuelFrancisco Cándido Xavier La unele persoane, credința pare a fi înnăscută. Este suficientă doar o scânteie pentru a o dezvolta. Această facilitate în asimilarea adevărurilor spirituale este un semn clar al progresului anterior. La…

Obiectivul umanității este de a gravita spre divinitate. Pentru a o realiza, sunt necesare trei lucruri: justiția, iubirea și știința. Trei lucruri sunt opuse și contrare: ignoranța, ura și injustiția. Dumnezeu a creat toate Spiritele simple și ignorante, adică fără știință. Le-a dat fiecăruia o misiune cu obiectivul de a le lumina și de a le conduce progresiv către perfecțiune pentru a cunoaște adevărul și pentru a se apropia de el. Se instruiesc în luptele și tribulațiile vieții corporale în diverse lumi. Spiritele dobândesc cunoaștere trecând prin probele pe care Dumnezeu le îngăduie. Unele acceptă aceste probe cu supunere și…

Durerea, lupta și experiența constituie o oportunitate sacră acordată de Dumnezeu creaturilor sale în orice moment. Totuși, virtutea este întotdeauna o sublimă și nepieritoare dobândire a spiritului pe cărările vieții, încorporată etern în valorile sale, cucerită prin munca efortului propriu. Cartea Mângâietorul de Spiritul lui Emmanuel, Francisco Cándido Xavier Virtutea răbdării, ca celelalte virtuți, este o facultate care trebuie să depunem efortul în a îmbunătății.  Răbdarea este, de asemenea, un gen de caritate și trebuie practicată legea carității învățată de Hristos, mesagerul lui Dumnezeu. Caritatea care constă în pomana dată săracilor, este cea mai ușoară dintre toate. Dar există una…

Iubirea aproapelui o necesitate imperativă pentru lumea de regenerare Ni se spune din toate părțile că au sosit vremurile marcate de Dumnezeu și că vor avea loc mari evenimente pentru regenerarea umanității. Globul nostru, ca toate care există, este supus legii progresului. Progresează fizic prin transformarea elementelor care îl constituie, iar moral prin purificarea Spiritelor încarnate și dezîncarnate care îl populează. Cu această ocazie nu este vorba despre o schimbare parțială, o reînnoire limitată la o țară, o națiune sau o rasă. Este o mișcare universală care se verifică, în sensul progresului moral. Dar o schimbare atât de radicală ca…

Trăim, pe Pământ, un moment de mare tranziție de la o lume de probe și ispășiri la o lume de regenerare. Alterările care se observă sunt de natură morală, invitând ființa umană să-și schimbe comportamentul în bine, alterând obiceiurile vicioase, pentru a se instala paradigmele justiției, datoriei, ordinii și iubirii. Această transformare, care este inerentă procesului evoluției, a fost anunțată deja în Predica profetică notată de evanghelistul Marcu, în capitolul 13 al cărții sale, când Divinul Maestru a prezentat semnele vremurilor viitoare după întâmplările dureroase care aveau să marcheze diferitele perioade ale evoluției. Fiind ființa umană un Spirit în proces…

Se cunoaște faptul că oamenii și religiile lor evoluează în paralel. Odată ce poporul devine din ce în ce mai civilizat, religia lor progresează atât în aspectele sale morale cât și în practică. Pe măsură ce umanitatea asimilează și cultivă idealuri mai elevate, se străduiește să dezvolte o morală mai sănătoasă, de asemenea, cultivarea și înțelegerea Divinității se manifestă sub o mai bună înțelegere și bun sens. Timp de multe secole, precursorii lui Isus au învățat maxime similare, totuși, niciunul dintre ei nu a reușit să le consolideze bazele indestructibile înțelegerii comune a tuturor oamenilor. Însă, cum era mult mai…

Întrebare: Ce referințe ne puteți oferi despre Ponțiu Pilat? Ramatis: Ca toți proconsulii care au fost cu anterioritate în Israel, Ponțiu Pilat era detestat de evrei, deși era destul de tolerant cu chestiunile religioase. După ce a preluat conducerea Iudeii a acționat cu mare violență, reprimând orice încercare de răzvrătire sau conspirație cu privire la supliciul terifiant al crucificării. Însă, pe baza politicii adoptate de Tiberius de a nu debilita autoritatea religioasă a popoarelor învinse, a găsit mai potrivit să guverneze acele popoare prin astuție religioasă și bine organizată. Pilat era foarte convins că era aproape imposibil să-i domine pe…

Întrebare: Care este diferența dintre cuvintele «Evanghelie» la singular și «Evanghelii» la plural? «Evanghelia» sau «Buna Vestire» este rezultatul doctrinei codificate a Creștinismului, în timp ce «evangheliile» sunt cărțile care fac parte din Biblie, cunoscute în mod tradițional ca «evanghelii canonice» și oficializate de Biserica Romano-Catolică. Evangheliștii Matei, Luca, Ioan și Marcu au reunit parabolele, sentințele, învățăturile și principale fapte din viața Maestrului Isus, compunând astfel doctrina Evangheliei, care este baza indestructibilă a Creștinismului. Evanghelia, așadar, este Buna Vestire a Iubirii emanate de Isus în slujba Revelației Divine, constituind calea pentru o nouă formă de viață superioară. Iubitul Maestru Isus…

ÎNTREBARE: -Ați afirmat că creștinismul este Religia Universală, iar Isus, întemeietorul său insuperabil. Cu toate acestea, mulți spiritualiști învățați și simpatizanți ai filosofiei orientale afirmă că budismul este o mișcare superioară. Ce opinați? RAMATÍS: – Se știe că oamenii și religiile lor evoluează în paralel; odată ce poporul devine din ce în ce mai civilizat, religia lor progresează atât în aspectele sale cât și în practică. Pe măsură ce umanitatea asimilează și cultivă idealuri mai elevate, se străduiește să dezvolte o morală mai sănătoasă, de asemenea, cultivarea și înțelegerea Divinității se manifestă sub o mai bună înțelegere și bun sens.…

  Întrebare: Care a fost natura afecțiunii dintre Maria Magdalena și Isus? Ramatis: Maria Magdalena, originară din Galileea, era tânără și foarte frumoasă, precum și o faimoasă curtezană care aprindea focul pasiunilor în mulți bărbați de înaltă categorie administrativă și socială din Ierusalim. Mișcată de un sentiment de curiozitate și în același timp de anxietate spirituală, a încercat să-l cunoască pe rabinul pământului a cărui faimă de mântuitor de suflete, ajungea în orașele populate. La început, i-a adresat Maestrului priviri insistente, ironice și aproape sfidătoare. Cunoscând profund sofismele și capriciile bărbaților care erau capabili să dea târcoale în jurul celor…