Natura corpului lui Isus
Întrebare: În ceea ce privește corpul Maestrului Isus există două teorii, adică cea carnală și cea fluidică, ne puteți elucida această chestiune?
Ramatis: Chiar dacă respectăm sentimentul elevat al unor spirite, care susțin teoria lui Roustaing și consideră că trupul lui Iisus era fluidic, în realitate, nașterea Maestrului a respectat legile comune ale geneticii umane. Organismul lui era în întregime fizic. Este foarte evident că a fost un organism scutit de distorsiuni patogene sau ereditare, deoarece descindea dintr-o linie biologică foarte pură a generațiilor trecute. A avut o expresie anatomofiziologică magnifică, iar sistemul său nervos era ca o rețea hipersensibilă între direcția cerebrală și organele sale de relație.
Întrebare: Nu ar fi fost mai rezonabil ca Isus să fi avut un corp fluidic, considerând ierarhia sa spirituală elevată?
Ramatis: Nu răspundem la întrebare având în vedere gradul său Angelic, care foarte bine ar fi putut anima un corp fluidic sau diafan, dar care există doar în lumile superioare altor constelații, căci pentru deplina îndeplinire a misiunii lui Isus în atmosfera planetei Terra, i-a fost necesar un corp la fel cu cel al tuturor locuitorilor săi. Trebuia să fie un organism atât de compact și viguros așa cum reclama mediul în care trebuia să trăiască.
În plus, pe baza revelației științifice actuale, care acceptă materia ca energie condensată, nu sunt justificate aceste preocupări cu privire la natura corpului lui Isus. Având în vedere spiritualitatea sa elevată- și acest lucru contează cel mai mult – corpului nu însemna nimic, că a fost sau nu dens, adică, compus din energie condensată în mai mari sau mai mici doze. Acea contingență de mai multă sau mai puțină densitate materială nu i-a fost nici favorabilă, nici nefavorabilă lui Isus, căci sacrificiul său suprem nu a fost durerea fizică pe care a trebuit să o suporte când a fost crucificat. Holocaustul său cel mai mare a constat în lupta sa pentru a reduce vibrația ca să se adapteze la materia densă a lumii inferioare, deoarece aceasta îi producea alterări notabile cu vibrațiile sale morale, demne de modelul său angelic. O astfel de descindere a fost un calvar de angoase care a durat mai bine de un mileniu în calendarul vostru. Din păcate, limitările sensibilității voastre morale încă nu vă permite să valorificați renunțarea spirituală a lui Isus care a decis să abandoneze paradisul ceresc, pentru a descinde în bălțile unei lumi animalizate.
Întrebare: Principala cauză atribuită corpului fluidic lui Isus se datorează condiției sale angelice, dar un corp material ni se pare o vestimentație foarte grosieră pentru o entitate de categoria sa. Nu este așa?
Ramatis: Trebuie să luați în considerare natura lumii în care Isus a venit să se manifeste. Preocuparea constantă cu privire la corpul lui Iisus, este rezultatul unei analize care se face doar la suprafață. Budha a fost un sublim inspirat și milioanele de budiști niciodată nu au discutat despre natura fizică a elevatului lor mentor. În realitate, India ar fi distrusă spiritual, serios divizată de diferențe religioase, dacă o parte dintre credincioși ar afirma că sfințenia lui Budha cerea un corp erect și elegant, în timp ce cealaltă vedea cu naturalitate corpul obez și bine alimentat al marelui iluminat.
Întrebare: În ceea ce privește originea acestei concepții despre corpul fluidic al Maestrului, nu a fost produsul unei intervenții răuvoitoare a Spațiului, în opera menționată mai sus, a lui Roustaing? Nu ar fi vrut ei să diminueze strălucirea și frumusețea celor patru Evanghelii sau este pur și simplu o concepție a scriitorului, care urmărește să înalțe persoana lui Isus?
Ramatis: Acea concepție este o reflectare a efectelor seculare, emanate din dogme, miracole, mituri și tabuuri copiate din viețile diferiților precursori a-i lui Isus. Exegeții din trecut i-au atribuit lui Isus o existență mitologică. De asemenea, seamănă cu resurecția și înălțarea la cer a Maestrului în corp și suflet.
Biblia, în ciuda revelației valoroase pe care o conține despre puterea și slava lui Dumnezeu, consemnează evenimente cu același caracter. Unele concepții sunt capabile să-i sperie pe elevii liceelor din secolul actual și, totuși, ele continuă să fie o bază pentru polemicile religioase între oameni. Aici, devotații simpli acceptă ascensiunea lui Ilie la ceruri în carul său de foc. Cain și Abel sunt singurii copii a lui Adam și Eva. Cain îl ucide pe Abel și fuge într-o regiune necunoscută; dar, progenitura umană a diferitelor rase apare din toate latitudinile pământului, ca și cum ar încolți din pământ. Omenirea pământească este încă responsabilă pentru Păcatul Originar, din cauza imprudenței lui Adam și a Evei, care, fiind un caz particular și consumând un fruct interzis, au continuat să complice viața tuturor generațiilor viitoare.
Chiar și printre spiritiștii înșiși, acea dispoziție pentru dogmatismul religios nu a fost complet eliminată, deoarece eliberarea religioasă proclamată de Allan Kardec abia are un secol pământesc de viață. Multe suflete care au intrat recent în spiritism simt încă oarecare dificultăți în a se adapta la noile dictate spirituale ale noii doctrine, deoarece influența a cincisprezece secole de supunere dogmatică față de teologia preoțească a tuturor popoarelor nu se poate risipi în câteva decenii. Allan Kardec, creierul eliberator al sclaviei religioase, nu a fost încă pe deplin înțeles în îndrăzneala sa spirituală când s-a confruntat cu dogmele seculare care încă hipnotizează multe suflete care se tem să înfrunte Adevărul.
Întrebare: Totuși, cunoaștem spiritiști cultivați și sinceri, foarte apreciați pentru elevata lor muncă în favoarea doctrinei, care apără cu intransigență teza lui Iisus fluidic. Îi dăunează din punct de vedre spiritual această convingere?
Ramatis: Nu se consideră cu sau fără merit admiterea sau respingerea unei astfel de concepții, pentru că în fața tribunalului Justiției divine, «fiecăruia îi va fi dat după faptele sale» și nu după ceea ce crede. Credința fără lucrări care să beneficieze aproapele sau reînnoirea spirituală intimă, este ca un copac sterp; nu are valoare pentru că nu dă roade. Cu toate acestea, multe persoane care nu admit atributele mesianice ale lui Iisus și care îl consideră un om obișnuit, își trăiesc existența pământească într-un mod atât de demn, încât cu ușurință l-ar putea considera egalul discipolilor săi.
În Spațiu nu există grupuri partizane a unui Iisus fizic sau fluidic, ci conștiințe fericite sau nefericite conform progresului moral. Dacă Isus ar fi cerut un corp fluidic, un astfel de privilegiu ar implica o condamnare a mecanismului de procreare, prin care Dumnezeu oferă viață și progres ființelor umane din lumea voastră.
Legea divină a conservării speciei este un fenomen la fel de sublim și demn de respectat ca și celelalte fenomene și minuni ale Universului. Aspectul său deprimant bazat pe conceptul uman, este produsul mentalității animalice a omului care subminează ordinea naturală a tehnicii creative în acte condamnabile de lubricitate.
Întrebare: Conform tradiției evanghelice corpul lui Isus a dispărut din mormânt și, potrivit legendei, s-a înălțat la cer după ce a reapărut. Acea ascensiune a Maestrului în corp și suflet, nu este suficientă pentru a demonstra teza corpului fluidic?
Ramatis: Iisus-Spirit odată terminată misiunea sa de sacrificiu în fața omenirii și-a păstrat corpul în mormânt, precum marele artist odată terminată execuția, își păstrează instrumentul în cutie. Ar fi ca în cazul lui Mozart, Bach sau Chopin, care nu există ca figuri umane, dar admirabilele lor melodii încă vorbesc sentimentului celor care le ascultă cu devotament.
După sacrificiul de pe cruce, corpul lui Isus a fost transportat noaptea târziu de către Petru și Iosif din Arimateea la un mormânt deținut de acesta din urmă și care era extrem de devotat Maestrului. Astfel, au evitat ca preoții să instige fanaticii și să profaneze mormântul lui Mesia, pentru a-l discredita ca Lider Spiritual.
Întrebare: Mulți spiritualiști acceptă teza corpului fluidic deoarece consideră că acest tip de organism era compatibil cu gradul spiritual al Maestrului. Și, precum spune Legea «fiecăruia i se va da după faptele lui», Iisus fiind un Spirit angelic, consideră mai bine, că ar fi trebuit să fie vrednic de un corp mai rafinat, adică «mai puțin greu».
Ramatis: Fără îndoială, această apreciere este destul de lăudabilă, dar utilizarea unui corp fizic a fost un imperativ fundamental pentru ca Isus să-și îndeplinească cu succes misiunea în mediul moral și social al lumii voastre, fără a exista discrepanțe cu normele umane. Așa cum nu este posibil să ridici pietre cu leviere de hârtie, Isus nu ar putea acționa normal în lumea fizică dacă ar fi avut un corp fluidic. În plus, el însuși a afirmat că «nu a venit să distrugă Legea, ci să o îndeplinească».
Pe lângă atribuția sa de Legislator Evanghelic, lui Iisus îi revenea și alte atribuții determinate de Știința Cosmică, care erau cunoscute de Devas, în Orient. Așa cum spiritismul este sinteza inițiatică cea mai accesibilă pentru mintea omului de rând, Evanghelia structurată de Isus este cea mai elevată, dar și cea mai înțeleasă Știință Cosmică pentru mintea omului pământean. Când adepții spiritismului se introduceau în intimitatea la tot ce s-a enunțat, au fost foarte surprinși de revelațiile pe care le-au descoperit și care se identificau cu științele oculte și cu vechile învățături inițiatice. În intimitatea Evangheliei, simplele maxime proclamate de Isus se identifică cu toate legile care guvernează Cosmosul.
Mesia, pe lângă faptul că a fost un Legislator spiritual, a fost un avansat om de știință încarnat pe pământ. Rupând granița cosmică pentru a salva omul, i-a oferit forma prin care poate dobândi lumina planetară pentru a se elibera definitiv de umanitatea voastră. Acesta este motivul pentru care Vechiul și Noul Testament afirmă: «Mesia este Mântuitorul oamenilor».
Întrebare: Unii spiritiști admit că nașterea lui Isus trebuie să fi fost diferită de procesul comun al geneticii umane și se bazează pe următorul pasaj consemnat în Evanghelia Sfântului Matei (Cap. XI; vers. 11), care spune: «Adevărat vă spun că printre cei născuți din femei nu s-a ridicat nimeni mai mare decât Ioan Botezătorul». Și, din moment ce Isus este mai mare decât Ioan, de aici, se induce la îndoieli cu privire la corpul fizic și natura lui.
Ramatis: Deși s-a spus că printre cei născuți din femei nu a existat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul, totuși, Iisus a fost și el «născut dintr-o femeie», pentru că dacă legenda îl asigură ca «conceput prin lucrarea și harul Duhului Sfânt», Maria, mama lui, era femeie și trebuia să-l genereze. Îndoiala nu este că Iisus s-a «născut dintr-o femeie», deoarece acest fapt s-a dovedit, ci în ceea ce privește originea sa paternă. Maestrul Galilean s-a considerat sub Ioan Botezătorul și l-a exaltat, spunând că «dintre cei născuți din femei nu va apărea nimeni mai mare», pentru că el, fiind Lider sau Instructor Superior, nu s-a lăudat niciodată în umilința lui spirituală. În consecință, Iisus a explicat doar că «dintre cei născuți dintr-o femeie», Ioan Botezătorul a fost cel mai mare pentru că așa l-a considerat pe precursorul său, deși și el s-a născut dintr-o femeie. Smerenia este o caracteristică a sufletelor luminate cu virtuți superioare și Iisus, un spirit excelsior și smerit, a preferat să se situeze sub Ioan Botezătorul și să se considere doar un discipol mișcat de același ideal.
Nu există nicio îndoială că posteritatea l-a recunoscut pe Isus ca fiind superior lui Ioan Botezătorul, precursorul său, dar această concluzie a venit dintr-un concept străin, dar nu din judecata însuși a Maestrului. Categoria sa spirituală niciodată nu i-ar permite să se laude cu cineva și dar nici să dea de înțeles, că nașterea lui este diferită de cea a oamenilor obișnuiți. Acest lucru ar însemna să umilească intenționat neamul omenesc și să dezmintă sublima sa natură de înger, care, înaintea păcătosului, din tandrețe și pietate, ascundea propria sa lumină pentru a nu îl diminua.
Întrebare: Evanghelia spune (Luca, Cap. 24, vers. 39-43) că Isus, după moartea sa, s-a arătat la doi dintre discipolii săi pe drumul spre Emaus și le-a vorbit. Imediat s-au format printre ei cele mai variate conjecturi, că Maestrul a reapărut printre majoritatea discipolilor săi, apoi Toma i-a atins ambele mâini pentru a elimina toate îndoielile sale. Asemenea apariții ale Maestrului, au fost fenomene de materializare sau clarviziunea discipolilor?
Ramatis: Isus nu a venit să distrugă Legea, în consecință, toate evenimentele care au avut loc în viața lui sunt rezultatul unor condiții logice și naturale. Când le-a apărut discipolilor săi, pe drumul spre Emaus sau la întrunirea apostolilor unde Toma a cerut proba «atingerii fizice», acest lucru a fost posibil pentru că printre ei se aflau mediumuri puternice, care i-au proporționat ectoplasma necesară materializării. În ambele cazuri, Isus s-a materializat, pentru că «toată lumea l-a văzut și i-a vorbit». Altfel, numai clarvăzătorii l-ar fi identificat, răspândind îndoiala printre apostolii care nu aveau facultatea de clarviziune mediumnică. Același lucru s-a întâmplat și pe Muntele Tabor când Ilie și Moise s-au materializat în jurul Maestrului Isus, grație prezenței discipolilor și bătrânilor esenieni, care au putut dona ectoplasmă de cea mai bună calitate pentru o mai mare realizare a fenomenului.
