Sublimul Peregrin
Pregătirea în planul spiritual a veniri lui Isus
Prima Parte
Vocabular Spiritist
Administrația Siderală: «În tradițiile lumii spirituale, în administrarea tuturor fenomenelor sistemului nostru, există o Comunitate a Spiritelor pure și Alese de Domnul Suprem al Universului, în mâinile cărora se conservă rolurile de conducere ale vieții și ale colectivităților planetare.» Chico C. Xavier, Calea Luminii dictată de Emmanuel.
Vibrația- identitatea spiritului în planul spiritual.
Patron vibrațional – etape spirituale parcurse de Spirit până la atingerea perfecțiuni.
Ectoplasmă – este un fluid eteric semi material emanat, în anumite momente programate, de mediumuri în timpul transei.
Perispiritul-Învelișul semi-material al Spiritului. În încarnați, perispiritul servește ca legătură sau intermediar între Spirit și materie; în Spiritele eratice, constituie corpul fluid al Spiritului.
Întrebare: Cum s-a prevăzut venirea lui Isus pe Pământ, cu atâtea milenii în urmă?
Ramatis: Încarnarea lui Isus a fost prevăzută și fixată în timpul elaborării «Marelui Plan» și care actualmente este în vigoare în Univers. Administrația Siderală a ales un spirit din sfera «Iubitorilor», care mai târziu va fi cunoscut sub numele de Iisus din Nazaret, pentru a îndeplini misiunea de răscumpărare pe pământ la momentul stabilit. Repetăm că nu există surprize sau confuzii în funcționarea mecanismului sideral al Cosmosului; în consecință, au fost prevăzute și determinate toate etapele, detaliile și concluziile din viața mesianică a Maestrului Isus, Mântuitorul oamenilor.
Întrebare: În acest caz, toate activitatea lui Isus, ale familiei sale, ale apostolilor și discipolilor, au fost încadrate în mod rigid de Administrația Siderală în schema misiunii sale pe pământ?
Ramatis: Viața lui Isus nu a fost un automatism și nici consecința unei deliberări a celor din Înaltul cerului, impunând creștinismul în vreun fel; mai degrabă, principalele evenimente au fost schematizate în cadrul unui plan de realizări spirituale, fără ca voința, gândirea și sentimentul participanților săi, încarnați sau dezîncarnați, să fie anulate. Spirite selecte și alese au fost invitate să participe la acel program mesianic în beneficiul colectiv, sub egida lui Mesia, dar nici unul dintre ei nu a fost presat în liberul lor arbitru.
Apostolii, discipolii și susținătorii Maestrului Isus, slujindu-l în misiunea sublimă, de asemenea și-au căutat propria reînnoire spirituală și s-au sacrificat pentru ca idealul superior să poată înflori, lichidând vechi conturi karmice, asumate în trecut. Sângele creștin vărsat pentru a cimenta fundamentele creștinismului le-a spălat veșmintele perispirituale. Petru a fost răstignit, Ștefan a fost lapidat, Ioan a fost torturat și Pavel a fost decapitat; toate acestea, în favoarea binecuvântatei idei de eliberare spirituală, ale căror destine karmice au fost prevăzute sub călăuzirea lui Isus, strălucind în holocaustul mesianic al Erei Creștine.
Între timp, Iisus, elevul cel mai puțin nevoiaș al băncii școlare de pe pământ, a fost cel mai sacrificat, căci a descins la materie cu speranța de a îmbunătăți patronul spiritual al iubiților săi elevi.
Întrebare: Dat fiind faptul că a ajuns să anticipeze cu certitudine evenimentele mesianice ale lui Isus, care ar fi cea mai bună idee pe care am putea-o avea despre Administrația Siderală? Dacă nu a fost un automatism, pe ce s-a bazat eficacitatea Evangheliei, reacțiile și aptitudinile Maestrului?
Ramatis: Așa cum puteți prevedea ceea ce vor realiza marii și genialii pictori și muzicieni, deoarece este inerent naturii lor excepționale. Evident că Planificatorii Siderali ar putea avea încredere în evenimentele misiunii lui Isus, bazate pe elevatul patron spiritual, de veșmânt angelic, inaccesibilă oricărei deformări. Întrucât era Mesia și Instructorul omenirii, avea nevoie de asemenea de ucenici și colaboratori hotărâți; la fel ca un mare compozitor care are nevoie de un instrument bun pentru a atinge succesul cu compozițiile sale muzicale. Era un spirit de o elevată contextură siderală și incapabil să fie atras de iluziile sau tentațiile lumii materiale.
Cei din Înaltul Cerului nu aveau nicio îndoială cu privire la sarcina mesianică a lui Isus, întrucât îi cunoșteau dragostea Lui inepuizabilă în favoarea oamenilor și capacitatea de-a se imola înaintea oricărui sacrificiu și chiar, înainte de moartea sa. Prin urmare, s-au ales pentru lucrarea sa tipurile psihologice care l-au înconjurat în timpul pelerinajului său pământesc și la momentul oportun i-au oferit o amplă mărturie de fidelitate și abnegație de sine în favoarea mesajului sublim al Evangheliei. Erau pescari, țărani, publicani, creaturi puternice și chiar incapabili să înțeleagă gradul participării lor în operă, dar au abdicat de bunurile și familia lor cu scopul de a susține răspândirea mesianică.
Intelectualii vremii nu s-ar risca niciodată să fie ridiculizații în a admite sau a divulga noțiunile simple și utopice ale Creștinismului abia răsărit, care, pe de altă parte, a fost proclamat în mijlocul unui mediu plin de lăcomie și ură, demarcând în mod clar renunțarea dintre sclavi și domni, bogați și săraci, sfinți și prostituate, educați și analfabeți. Toate acestea au fost posibile datorită sărăciei și simplității apostolilor, prevalând în ei puterea extraordinară a unei credințe de neclintit și a sincerității pure, creând seva indestructibilă pentru a crește arborele Evangheliei.
Activitatea lui Isus a fost prevăzută cu certitudine în lumea fizică, fără vreo preocupare anticipată din partea Maeștrilor Siderali, deoarece patronul său îngeresc era o garanție, mai mult decât suficientă pentru a profetiza conduita sa, pe care a semnat-o cu mărturia inconfundabilă a sacrificiului său pe cruce.
Întrebare: Suntem de părere că Iisus, în ciuda tuturor capacităților sale spirituale și a elevatului său grad angelic, s-a bucurat de o asistență excepțională din Înaltul cerului. Această denumire de «Fiul lui Dumnezeu» se datora activității în comun pe care trebuia să o realizeze pe Pământ?
Ramatis: Nu a fost condiția excepțională ca «Fiu a lui Dumnezeu», ca ființă divină și mai presus de contextura umană a pământenilor, nici în a avea asistență privilegiată ceea ce l-a susținut pe Isus în opera sa de răscumpărare, ci mai degrabă credința sa puternică și convingerea sa inconvertibilă în favoarea umanității pământești. El a posedat în sine, prin forța ierarhiei sale spirituale, fericirea și pacea atât de dorite de omul pământean. Succesul său nu depindea de protecțiile cerești, ci de iubirea sa intensă și pură, de afecțiunea sa dezinteresată și necondiționată față de om. Aceste virtuți, pe măsură ce se extindeau din sufletul său contagia pe toți cei din jurul său, la fel cum garoafele și iasomia nu pot evita ca parfumul inerent naturii lor florale să se desprindă și să învăluie celelalte flori din grădină.
Iisus nu a avut nicio îndoială cu privire la realitatea «Împărăției lui Dumnezeu», răspândindu-se printre oameni, deoarece acel ideal era o manifestare spontană a sufletului său, eliberat de roata vicioasă a reîncarnărilor planetare. Nu era nimic care să-l atragă către plăcerea și distracțiile vieții carnale! Toată fascinația și invitațiile captivante din lumea exterioară, nu au reușit să-l atragă către domnia lui «Cezar» și nici nu l-au făcut să renunțe la «împărăția lui Dumnezeu» pe care a proclamat-o în mod continuu omului, pentru a-l «salva» de iluzie și captivitate carnală.
Sarcina mesianică a lui Isus s-a dezvoltat fără nereguli din partea sa, deoarece a fost susținută de viața superioară a spiritului său. Prezența sa prietenoasă și înfățișarea senină i-au impresionat pe toți ascultătorii, fie că erau apostoli, discipoli, simpatizanți, oameni din popor, precum și dușmani de ai săi.
La fel cum căldura activează corpul care suferă de frig, prezența sa a insufla curaj și speranță, făcând ca oameni să uite de interesele vieții umane. Fântâna care potolește setea călătorilor nu are nevoie de «interferențe misterioase» pentru a alina însetați, deoarece are atributul răcoritor ca o condiție inerentă naturii sale. Iisus a fost, de asemenea, o sursă sublimă și binecuvântată de «apă spirituală», întotdeauna pregătit să potolească setea de afecțiune, bucurie și speranță pentru pelerinii vieții pământești, fără a fi nevoie să folosească arme agresive, precum monede, resurse politice, acreditări academice și alte lucruri din lume pentru a răspândi «Buna Vestire». În loc să-și aleagă discipolii dintre cei docți și bogați, i-a ales printre pescarii puternici și ignoranți, dar cinstiți și sinceri. Spirit mărinimos și înțelept, dar umil, nimeni nu a reușit să-l depășească sau să-l învingă în mediul pământesc, deoarece aura sa exaltată, radiantă de lumină, deși imperceptibilă pentru simțurile celor din jur, delimita granițele defensive contra intențiilor rele și a gândurilor obscure ale detractorilor săi.
Întrebare: Iisus din Nazaret, fiind un elevat instructor spiritual, a avut nevoie de providențe speciale pentru a coborî sau atinge încarnarea pe pământ, sau acest eveniment, s-a supus acelorași legi comune care reglementează încarnarea spiritelor în general?
Ramatis: Nașterile de «Avatari» sau de entități siderale elevate în lumea voastră, așa cum a fost Isus, cer providențe neobișnuite din partea tehnicii transcendentale, ale căror măsuri sunt ignorate și neînțelese de către pământeni. Este un eveniment prevăzut cu mult timp înainte de Administrația Siderală, deoarece acest eveniment manifestă o transformare radicală în spiritualitatea umanității. Până în momentul nașterii, aceste spirite selecte trebuie să asigure «descinderea vibrației» cu resursele de apărare și asistență necesară.
În plus, pentru a îndeplini misiunea excepțională în termenul stabilit de Direcția Superioară, planul încarnării sale prevede climatul spiritual care trebuie să-l favorizeze în divulgarea mesajului în sfera fizică. În acest fel, încarnează în prealabil spirite prietenoase, cooperatori fideli care actualizează difuziunea ideilor, care trebuie să fie noi, răscumpărătoare și primite de la magnificul lor Instructor în favoarea umanității suferinde.
Iisus a fost un „Avatar”, adică o entitate de foarte mare descendență siderală, eliberat de roata epuizantă a reîncarnărilor educative sau expiatorii. Încarnarea sa nu a fost procesată cum se face în general la spiritele primare, care sunt atrași către carne prin predominanța instinctului animal. Spiritele prea atașate de materie nu găsesc nicio dificultate în reîncarnările lor, deoarece există în sine forța impetuoasă a dorinței care îi impulsionează spre materie.
Între timp, Isus, Sublimul Pelegrin, coborând pe Pământ într-o misiune sacrificială, fără vini karmice de răscumpărat, a trebuit să realizeze un efort foarte mare de voință în conștiința sa pentru a plasma dorința de a reveni la materie și de a obține ligamentele cu carnea, lucru pe care nu l-a făcut de multe milenii. Pentru a învinge distanța vibratorie care exista între elevata sa împărăție angelică și lumea pământească și sumbră, a întreprins un efort de nedescris pentru a-și «auto reduce» potențialul său, precum cel pe care ar trebui să-l exercite o rază de Soare pentru a rămâne închisă într-un vas pământesc. În timp ce spiritele inferioare sunt atrase naturalmente de imperfecțiunile «dorințelor» care le încurajează spre viața carnală, legându-se de pântecele uterin al femeii, supunându-se doar la imperativul sau instinctul propriei lor condiții, încă animalizate. În aceste circumstanțe, tehnicienii siderali se limitează să supravegheze fenomenul genetic al Naturii. Sunt încarnării care se supun modelelor primitive ale vieților inferioare, ale căror spirite formează «masele» inexpresive ale umanității pământești. Chiar și după ce au dezîncarnat, nu au cunoștință despre starea lor, deoarece trăiesc în continuare dorințele, emoțiile și impulsurile vieții psihice rudimentare. Fără îndoială, Domnul nu le uită în programul său evolutiv, orientându-i de asemenea să ajungă la o conștiință spirituală mai dezvoltată.
În cazul lui Isus, era vorba de o entitate emancipată, dincolo de evoluția sistemului solar, era o conștiință de o spiritualitate foarte elevată, care nu se putea readapta cu ușurință la genetica umană. Întrucât, nu și-a exercitat puterea spirituală asupra planurilor intermediare și a suprafeței pământești de mai multe milenii, a avut nevoie de o perioadă destul de lungă de timp pentru a-și efectua descinderea prin intervalele sau zonele intermediare ale planurilor care se supun perispiritului. Apoi, pentru a atinge materia în forma sa cea mai grosieră, a trebuit să se supună unui proces de reducere vibratoriu perispiritual, pentru a se adapta la metabolismul biologic al unui corp carnal. Isus nu a putut să se lege în mod rapid de substanța grosieră a cărnii, înainte ca Știința Divină să-i proporționeze calea favorabilă și providențială indispensabilă pentru o ajustare graduală la frecvența comună a pământului.
Întrebare: Acele providențe pentru încarnarea lui Isus au fost prevăzute cu mult timp înainte?
Ramatis: Într-adevăr, încarnarea lui Isus în lumea voastră s-a realizat conform unui plan în mod meticulos prevăzut de Ingineria Siderală, unde au fost proiectate etapele descinderi și necesităților în viața fizică în ceea ce privește selecția apostolilor și ucenicilor. Toate lucrurile au fost studiate pentru executarea lor în «timpul psihologic», în vederea celei mai bune valorificării, a șederii pământești a Maestrului împreună cu omenirea. Dar, deși sarcina mesianică a fost foarte bine pregătită din Înaltul Cerului, Iisus a trebuit să o concretizeze cu capacitatea, inteligența, renunțarea și chiar prin rezistența sa organică, astfel încât să nu sucombe înainte de termenul stabilit. Nu trebuia să se supună unui determinism fatal care l-ar transforma într-un simplu automat, mișcat de «firele» lumii ascunse, ci mai degrabă, prin toate resursele sale spirituale pentru a îndeplini programul transcendent acceptat în conștiința sa.
Deși, i-au fost programate cele mai importante faze ale existenței sale tericole, abia a fost, coordonarea a celor mai importante fapte referitoare la susținerea lucrării evanghelice, fără a anula efortul său propriu.
Cu o exactitate minunată în «timpul psihologic» programată de Direcția Siderală, Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, a deschis ochii în viața umană pe planeta Pământ și pe măsură ce și-a dezvoltat aptitudinile în corpul său carnal, creștea responsabilitatea sa spirituală. Din fericire, mecanismul sideral a funcționat bine, chiar dacă responsabili săi s-au confruntat cu probleme grave, neprevăzute, precum capcanele periculoase întinse de spiritele satanice. Mulțumită efortului și dăruirii, de neînțeles pentru pământeni, Sublimul Pelegrin, a descins din regiunile paradisiace, a atins globul pământesc în timpul prevăzut. Asumând posesia delicată a instrumentului său carnal, Isus și-a început călătoria mesianică prin deșertul neînțelegerii umane, ajungând să-și sacrifice viața pentru a-și răscumpăra frații încarnați.
De la formarea planetei pământ, Sociologii Siderali au prevăzut în schema evolutivă a globului și, în timpul exact, «descinderea» fiecărui instructor spiritual, îndeplinind marile evenimente ale umanității. Dar, în dezvoltarea acestui plan educativ și răscumpărător au marcat perioada cu conjuncția lui Saturn, Jupiter și Marte, în semnul Peștilor, pentru acoperirea vibratorie care semnala descinderea celui mai mare Avatar, așa cum a fost Iisus. Atunci, conjuncția eterică a celor trei stele a oferit în bolta cerească un «ton vibrator» sau de suavitate care predispunea oamenii în așteptarea la «ceva» sublim și plin de speranță. Relația exaltată al lui Iisus cu pământul, la acel moment, și efuziunea eterică, astrală și mentală a acelor umanității mai avansate a planetelor, au răspândit o vibrație spirituală de natură pașnică, de emoție tandră și anxietate misterioasă asupra oamenilor.
O pătură de fluide pure și necunoscute, de dulceață neobișnuită s-a așezat pe suprafața pământului; o aromă ciudată și sedativă s-a răspândit peste omenire, trezindu-i un sentiment de așteptare și care, la rândul său, calma instinctele inferioare la cele mai sensibile creaturi. Pe măsură ce Isus s-a făcut simțit din punct de vedere spiritual pe suprafața pământului și a catalizat cu iubirea sa infinită delicatul fluid cosmic, care ieșea la iveală în calea internă a lumii, producând o vibrație armonioasă și neobișnuită în inimile oamenilor.
În realitate, profeția se împlinea; „Avatarul”, Mesia, anunțat de atâtea ori de profeții Vechiului Testament, a ajuns la suprafața materială după efortul de neconceput de auto reducere, după câteva secole, să-și înceapă pelerinajul său de sacrificiu pentru răscumpărarea pământenilor.
Întrebare: A fost nevoie de o conjuncție planetară, cum ar fi Saturn, Jupiter și Marte, pentru ca Isus să încarneze pe pământ?
Ramatis: Eficienta organizare a oamenilor, este o paliditate nesemnificativă înaintea celei mai simple dintre disciplinele determinate de Administrația Siderală a globurilor, sistemelor solare și galaxiilor Cosmosului. Hazardul nu se cunoaște în lucrările create de Dumnezeu. Aforismul popular cum că: «niciun fir de păr nu cade din cap, fără ca Dumnezeu să știe», explică faptul că toate fenomenele Vieții sunt supuse unei discipline inteligente în crearea Universului. Dacă «căderea unui fir de păr» nu se întâmplă din întâmplare, este imposibil să ne imaginăm complexitatea, extinderea schemelor, detaliile și planurile elaborate cu miliarde de ani în urmă de către Înaltul Cerului pentru a prevedea și disciplina descinderea Instructorilor Spirituali pe pământ în momentul exact al necesității sale, progresul și răscumpărarea celor încarnați. Întâlnirea planetară dintre Jupiter, Saturn și Marte sub semnul Peștilor, a fost realizarea unei etape prevăzută în mod corespunzător de Maeștrii Marelui Plan, acum în execuție. Și, cunoscătorii temei astrologice vor putea verifica că în anul 748 al întemeierii Romei, la aproape 9000 de ani după civilizația adamică, a fost realizată cea mai mare dintre conjuncțiile planetare ale sistemului vostru solar pe bolta cerească, produsă de cele trei planete menționate.
Astfel, a fost calculat în timpul său exact, relația trioului planetar care va începe influența renovatoare, al cărui protagonist va fi Mesia, întrucât el va stabili pe fața pământului, un nou Cod Spiritual de eliberare pentru oameni. Din acest motiv, Isus a fost ales să predice personal Evanghelia și să învețe oameni, astfel încât aceștia să învețe să îndure impulsurile animalității, cu scopul principal de a se pregăti pentru «Sfârșitul Timpurilor», pe care le trăiți deja. Într-adevăr, au trecut aproape 2000 de ani de la răstignirea lui Iisus și omenirea trăiește în timpul periculos atât de bine definit de Ioan Evanghelistul, ca «Bestia Apocalipsei»
Întrebare: Din ce motiv nu am înțeles încă adevărata semnificație a pasiunii lui Isus?
Ramatis: Este o greșeală a tradiției religioase să considerăm că sacrificiul suprem al lui Isus a constat esențialmente, în patimile și suferințele sale, care mijlocesc între condamnarea lui Pilat și holocaustul crucii. Dacă sacrificiul iubitului Maestru ar fi constat în flagelare, durere fizică și răstignire nedreaptă, atunci leproșii, canceroși, cangrenoși și alte suferințe corporale ar trebui să fie alți mulți misionari glorioși aleși pentru mântuirea umanității. Spitalele s-ar bucura de faimă precum templele și ar fi adevărate incubatoare ale unșilor lui Dumnezeu, capabili să salveze omenirea, dedicând durerile și gemetele lor jalnice. Mii de oameni au suferit chinuri mult mai atroce ca durerea fizică suportată de Isus în acea Vineri cumplită, și totuși, ei nu au fost salvatori consacrați ai umanității.
Întrebare: Atunci, în acest caz, cea mai mare suferință a lui Isus a constat în durerea sa morală în fața ingratitudini umanității noastre? Nu e așa?
Ramatis: Iisus, ca om înțelept și psiholog sideral, înțelegea perfectamente natura psihică a umanității, deoarece păcatele oamenilor au fost fructele imaturității lor spirituale. Niciodată nu ar suferi pentru insulte, porecle, ingratitudini sau cruzime, deoarece a recunoscut mai multă ignoranță decât rău în ființe. Considerați că profesorii din învățământul primar pot fi jigniți de răutatea și insultele pe care copiii le pronunță în clasă?
Isus a suferit înaintea indiferenței pe care a manifestat-o oameni, pentru că nu înțelegeau efortul depus pentru propria lor fericire. Sacrificiul și suferința sa s-au datorat dureroasei și milenare descinderi vibratorii spirituale pentru a-și ajusta psihicul angelic la frecvența materială a omului pământesc. Legea exige reducerea vibratorie chiar și pentru spiritele dintr-o ierarhie inferioară ca cea a lui Iisus atunci când trebuie să facă auto efortul pentru a se lega de carne. Dar Iisus, deși era un spirit cu o frecvență siderală vibratorie foarte mare, pentru dragostea omului, nu s-a sustras teribilelor presiunii magnetice ale planurilor inferioare pe care ar trebui să le treacă în mod gradual în drumul lui înspre suprafața globului.
A traversat planul mental, astral și eteric pentru a se manifesta cu succes în contextura carnală și letargică a figurii umane. Abandonând frumoasele planuri ale împărăției sale de glorie, el s-a cufundat încet în oceanul fluidelor impure și agresive, produse de pasiunile violente ale oamenilor pământeni și a dezîncarnaților din viața de Apoi.
Deși, era un înger al Domnului, Legea Siderală l-a obligat să-și curbeze aripile strălucitoare pentru a parcurge în mod solitar drumul lung al «căii interne», până când a vibrat în faza sumbră a globului pământesc și-a rostit personal Mesajul de Iubire. Sublimul Pelegrin descins din Ceruri ne amintește de mesagerul pământesc, care după chinul proporționat de istovitoarea plimbare trebuie să predea «scrisoarea eliberării» la prizonierul nefericit, exilat din Patria sa.
Cei 33 de ani de viață fizică ai lui Isus a semnificat lapsusul de timp pentru a transmite mesajul spiritual al Evangheliei, căci perioada de timp pentru a se cufunda în fluidele globului a durat un mileniu din calendarul uman. Acea operație de nedescris a descinderii sale sacrificiale înspre pământ, în realitate, este adevărata sa «Patimă», căci îngerii care l-au însoțit și care au rămas la distanță din cauza diferenței lor vibratorie, au înțeles magnitudinea efortului și suferinței lui Isus, când a lăsat lumea sa de lumină, pentru a locui plasmat de frumusețe într-un corp de carne pentru beneficiul pământenilor.
După ce și-a ajustat corpul mental și a reactivat mecanismul complex al creierului perispiritual, Isus a predispus în mod consecutiv corpul astral să vibreze la nivelul emoțiilor umane. A ajuns la presupusa linie despărțitoare între lumea invizibilă și materie și și-a făcut staționarea sa finală, încorporându-se în Eterul fizic ectoplasmatic pentru a compune dublul eteric și centrele de forțe cunoscute sub numele de chakre, pe care a trebuit să le desfacă și să le structureze în timpul gestație carnale. Apoi, s-a integrat definitiv în atmosfera lumii fizice, mai târziu corporalizându-se într-un copil încântător.
Descinderea vibrației Maestrului pentru a atinge planul fizic, a fost una dintre fazele impuse în baza iubirii pe care a simțit-o pentru om și pentru a-și îndeplini cu brio misiunea de răscumpărare. Nu puteți avea nici măcar o palidă idee despre ceea ce numim frontiere vibratorii care separă și disciplinează variatele manifestări ale vieții cosmice. Este foarte mare distanța sau separarea care există între un înger și un om. Iar Iisus, fiind cea mai înaltă entitate spirituală încarnată din propria voința pe pământ, a mobilizat toate resursele de care dispunea pentru a executa cu fidelitate Mandatul Divin al sarcinii sale mesianice.
Înaintea imposibilității elevării patronului vibratoriu ale planurilor care există între pământ și cer, singura resursă viabilă pentru știința cosmosului a constat în auto reducerea vehiculelor, pe care a trebuit să le încorporeze în mod gradual ca veritabile verigi sub angelice până la atingerea cărnii.
Scafandrul, chiar dacă descinde pe fundul mării și nu își pierde cunoștința, rămâne circumscris la mobilitatea mediului lichid, reducându-și mediul natural și capacitatea de acțiune. O astfel de descindere exige o tehnică specială și o prealabilă adaptare la legile naturale ale planului acvatic în care trebuie să acționeze.
Iisus, ca o rândunică care se luptă în apa vâscoasă a unui lac, s-a lăsat cufundat în marea vieții umane, adaptându-se în mod eroic la contingențele sumbre ale planetei. Dacă s-ar fi putut fixa instantaneu pe corpul fizic, în loc să îndeplinească perioada de gestație, ar însemna același lucru cu închiderea unei raze de Soare într-o simplă oală de lut!
Mesia, a cărui aură era un imens fascicul de lumină care învăluia pământul – unde transfigurarea sa pe Muntele Tabor ne oferă o palidă idee – a trebuit să transpună barierele fluidice dense și să înfrunte teribile bombardamente mentale și satanice, suportând efectele vâscosului nor magnetic din astralul inferior care încerca să-i învelească aura spirituală. Vapori sadici au ajuns la câmpul emoțional angelic în vârtejul furtunilor furioase, care au fost produse de pasiunile toxice ale umanității, dominate încă de instinctele animalizate.
În sens invers, după sacrificiul Calvarului, întoarcerea sa în lumea cerească a fost o ușurare, eliberarea de fluidele grosiere care l-au reținut pe pământ.
Dacă Isus nu ar fi suportat suferințe acerbe în descinderea sa înspre materie, este evident că ar fi fost insensibil la reacțiile contondente ale vieții corporale și nu ar fi suferit în timpul existenței sale mesianice. Sufletul sublim, pe măsură ce intră în fluidele grosiere ale lumilor materiale – pentru a trăi și a se manifesta – primește, de asemenea, impacturile, efectele și reacțiile mediului ostil, deoarece nu se poate exonera de acțiunea și reacția legilor fizice create de Dumnezeu în dinamica lumilor materiale.
Incredulitatea spiritiștilor și îndoielile lor se datorează pentru că efortul de auto reducere a lui Isus a durat 1000 de ani pentru descinderea pe pământ, lucru care impresionează foarte mult oamenii. Un mileniu al calendarului uman sperie mintea omului și se datorează nesemnificativei durate de viață, care este de 60 sau 80 de ani. Pentru cei care își coordonează existența numărând acele frunze umane, este prea extins și neverosimil ca Isus să fi investit o mie de ani pentru descinderea vibrației și să trăiască doar 33 de ani pe suprafața lumii pământești. Acea măsură milenară, care face o astfel de impresie asupra creierului uman, nu depășește un efemer minut pe ceasul Eternității, deoarece spiritele trăiesc în afara spațiului și timpului convențiilor pământești. Descinderea milenară a lui Isus a fost o simplă etapă, prevăzută de Tehnica Siderală, Mesia trebuind să-și reducă puterea și conștiința sa angelică din iubire pentru umanitate, pentru a apărea la școala primară și a transmite mesajul mântuitor. Pelerinajul său din Cer înspre pământ a fost foarte dureros și sacrificial pentru el, amintindu-ne de prințul care părăsește palatul său pentru a descinde în bălțile în care trăiesc leproșii, reprobații și canceroșii, lângă care nu se poate să nu respiri atmosfera lor asfixiantă, nici să se evite rupturile frumoasei rochii. Conform unui vechi proverb popular, justifică ceea ce s-a spus cu anterioritate:« În mijlocul spinilor se distruge cu mai multă ușurință costumul de mătase, ca protectorul din piele.»
În ciuda îndoielilor suscitate de protestanți, catolici și spiritiști, aceștia nu pot anula diferența vibratorie dintre lumea angelică și lumea profană. Dacă Isus ar fi vrut să se încarneze din nou pe pământ, acum câteva milenii și-ar fi început descinderea vibrației, supunându-se legilor imuabile, la fel ca acum două milenii, când l-a disciplinat încarnarea sa mesianică.
Descinderea angelică a Minții Divine până la atingerea materiei care dă formă lumii exterioare, este disciplinată de legi care reglementează acel eveniment, fiind expansiunea Spiritului lui Dumnezeu, în afară de El însuși.
De ce manifestarea lui Isus în carnea umană, ar trebui să contrarieze ritmul cosmic al Creației?
