Mediumnitatea II
Diviziunea Mediumnități
Nu se poate vorbi despre mediumnitate fără a exemplifica câteva din cele mai cunoscute facultăți mediumnice. Cunoștințe necesare pentru a avea o mică ideea de cum acționează fiecare și ce organe solicită sau nu. Trebuie menționat faptul că multe din facultățile mediumnice care ne sunt dispuse se completează între ele și aproape niciodată nu se poate utiliza doar o singură facultate mediumnică. Pentru a dobândi mai multe cunoștințe despre facultățile mediumnice cel mai bun ghid este fără îndoială Cartea mediumurilor de Allan Kardec.
Mediumnitatea din punct de vedere al fenomenului se poate divide în: de luciditate, de incorporare și de efecte fizice.
Luciditatea include: telepatia, clarviziunea, psihometria, audiția, intuiția, visul și visele.
Cea de incorporare – care poate fi totală sau parțială – sunt incluse manifestările orale și scrise, precum și somnambulismul.
Iar, cea de efecte fizice include așa numita serie extinsă și impresionantă de fenomene, inclusiv vindecările.
Luciditatea
Luciditatea este facultatea prin intermediul căreia mediumurile pot vedea, auzi și cunoaște dincolo de simțurile comune și, limitele vibratorii ale luminii și ale sunetului natural pentru lumea fizică.
Nu văd și nici nu aud, este clar, cu simțurile fizice, ci cu altele mai elevate care sunt deschise planului hiperfizic, unde aceste simțuri, nu se localizează în organe căci știm că se aude și se vede cu tot perispiritul și nu percep sau apreciază cu rațiunea, ci printr-un simț intern de mare putere și amplitudine, încă puțin dezvoltat în omul de astăzi.
Mediumul de luciditate este acel care posedă capacitatea (vederea, audiția, intuiția) adusă până în punctul de echilibru, de sintonie, care îl situează între cele două lumi, fiindu-i amândouă accesibile.
Mediumul acționează în clarviziune și în audiție atât într-o stare conștientă, semiconştientă, inconștientă.
Telepatia
Facultate prin intermediul căruia mediumul primește impresii mentale – idei și gânduri -care provin de la un transmițător încarnat sau dezîncarnat. Acele impresii rămân în câmpul activității perispirituale.
Clarviziunea
Este viziunea hiperfizică. Poate fi împărțită în:
Clarviziune în mediu sau locală
Este aceea care operă în mediul în care se găsește mediumul, atinge evenimente care se dezvoltă chiar acolo și care poate fi considerată ca fiind facultatea în primele sale etape. Mediumul poate vedea spiritele prezente, culori, lumini, forme. Poate vedea, de asemenea, semne, imagini și simboluri proiectate mental de instructori invizibili sau de oricare alt Spirit în câmpul său vizual.
În aceste cazuri, nu întotdeauna simbolurile, semnalele și literele sunt clare, adecvate sau semnificative, chiar fiind uneori notoriu inexpresive, deoarece depind de capacitatea imaginativă, inteligența sau puterea mentală a Spiritului care se comunică.
Clarviziune în spațiu
Este aceea în care mediumul vede scene, imagini, semne sau simboluri, în puncte îndepărtate de locul său de muncă.
Această viziune se obține de obicei în două moduri:
- Prin formarea tubului astral, care este un proces de polarizare a unui număr de linii paralele de atomi astrali, care merg de la observator la scena care trebuie văzută.
- Prin dedublare, prin intermediul căreia Spiritul mediumului, abandonând momentan corpul fizic sau, mai bine zis, exteriorizându-se, este dus să observe la locul scenei, atunci de o formă directă, fiind în acest caz, viziunea mult mai netedă și completă.
Atunci când mediumul nu are dezvoltată încă capacitatea de dedublare, instructorii îl cufundă într-un vis somnambulic, iar în acea stare, îl transportă în locurile dorite. În aceste cazuri, clarvăzătorul povestește scena văzută după întoarcerea și la trezirea în corpul fizic sau o povestește în timpul propriului somn somnambulic, pe măsură ce o observă.
Clarviziune în timp
Este aceea în care clarvăzătorul vede scene reprezentând evenimente care se vor întâmpla sau care s-au întâmplat în alte timpuri.
Trebuie menționat că, în acest caz a vederii în timp, atât mediumul poate fi transportat prin dedublare la regiunea sau punctul în care se găsesc gravurile astrale sau pot fi proiectate de Spiritele instructoare în mediul în care se găsește mediumul.
Psihometria
Această formă specială de clarviziune este caracterizată de circumstanța dezvoltării în câmpul mediumnic a unei serii de viziuni asupra lucrurilor trecute, ori de câte ori este pus în prezența clarvăzătorului un obiect legat de acele scene. Prezentând, de exemplu, clarvăzătorului o bucată de lemn, el va putea vedea de unde provine, unde a fost tăiat lemnul, de cine a fost lucrat, din ce construcție a făcut parte și de tot ceea ce se relaționează cu el.
De fapt, este vorba de imagini mentale proiectate de Spiritele dotate cu o înaltă capacitate de realizare în câmpul creațiilor ideoplastice.
Audiția
Este facultatea prin intermediul căreia mediumul aude voci proferate de Spirite și sunete produse de ei, precum și de alții, legate de propria viață a Naturii.
Aproape întotdeauna audiția se trezește în mediumul care deja manifestă clarviziunea, deoarece sunt facultăți care se completează reciproc. Așa cum se întâmplă în cazul imaginilor în clarviziune, vocile și sunetele ricoșează uneori în interiorul creierului mediumului, iar alteori sunt auzite extern, mai departe sau mai aproape, în funcție de capacitatea auditivă pe care o manifestă mediumul.
Intuiția
În studiul intuiției nu există loc pentru termeni actuali, atât de apreciați de “conștient, subconștient și inconștient” în sensul restrictiv care le este dat, deoarece adevăratele realizări spirituale nu divid mintea, ci dimpotrivă, o unifică, o dilată, pentru a le integra în mintea universală.
Intuiția este percepția adevărului universal, total și orice indiciu se are de ea, este o particulă a acelui adevăr întreg, chiar dacă este manifestată în raport cu un caz particular sau izolat.
Intuiția este legătura noastră directă și originală cu Dumnezeul potențial, interior, la fel cum rațiunea este legătura noastră cu lumea.
Dintre facultățile mediumnice este cea mai elevată și cea mai perfectă, deoarece pune individul în contact nu numai cu lucrurile și ființele lumii spirituale, ci direct și de un mod superior, cu esența divină a realităților.
Vis și Vise
Visul, pentru corpul fizic, este o moarte zilnică, aparentă și incompletă, în timpul căreia nu-și pierde integritatea, încetând doar activitatea organelor în relație cu lumea exterioară; mai mult, în compensație pentru Spirit, visul deschide ușile viselor, fante mai mult sau mai puțin ampli pentru viziunea scenelor din lumea stranie de dincolo, a peisajelor sale cu culori bizare, a luminilor sale intense și minunate, a misterioșilor săi locuitori.
Visul
Totul în lume doarme, ființe și lucruri, cel puțin aparent. Cel puțin o treime din viața noastră, minim, îl petrecem dormind.
În timp ce este zi și sub influența Soarelui, a cărui lumină distruge emanațiile fluidice malefice, predomină dinamismul forțelor materiale, guvernate de inteligență; dar, când Soarele apune și noaptea ca de, prevalează forțele negative ale Lumii Spirituale inferioare și corpul uman adoarme, sub stăpânirea sa.
Pentru unii, somnul vine dintr-o congestie cerebrală (hiperemia vaselor de sânge ale creierului). Pentru alții, este exact invers: apare anemia cerebrală (ischemia la aceleași vase), ceea ce vrea să spună că în timpul somnului vasele se dilată și drenează sângele din creier.
Alături de aceste explicații găsim teoria neuronilor, a celulelor nervoase ale căror extensii se retrag în timpul somnului întrerupând trecerea curentului vital, care se restabilește la trezire, distinsând extensiile menționate anterior și readucându-le din nou în contact.
În ultima vreme, știința a descoperit că în momentul somnului, se întâmplă o inversare a originii undelor cerebrale, de la creierul posterior la cel anterior.
Dar, cum se realizează visul?
Cu abandonarea provizorie a corpului de către Spirit, la fel ca atunci când se moare, când abandonul este definitiv.
Visele
Putem, între timp, clasifica visele în două categorii: vise subconștiente și vise reale.
Vise subconștiente
Sunt reproduceri ale gândurilor, ideilor și impresiilor care ne afectează mintea în stare de veghe; fapte comune ale vieții normale care sunt înregistrate în adâncurile memoriei și care, în timpul somnului, continuă să preocupe Spiritul, cu o mai mare sau mai mică intensitate.
Aceste elemente, urcând din subconștient, se împing unele pe altele, dacă se poate spune așa, și formează adevărate încurcături, cu reminiscențe prezente și trecute, făcând astfel de vise aproape întotdeauna dificil de înțeles, tocmai pentru că sunt confuze, complexe și extravagante.
Cei care dorm, în astfel de vise, văd doar imagini formate în propria lor minte subconștientă, deoarece astfel de vise doar sunt auto-produse în mentalul inferior.
În cele din urmă, ceea ce le definește și le caracterizează, pe lângă aspectul lor confuz și nebulos, este incoerența, lipsa de netezire, lumină și culoare.
Vise reale
În timp ce corpul fizic se odihnește, Spiritul începe să acționeze în planul spiritual, în care va avea mai multă sau mai puțină libertate de acțiune, potrivit propriei sale condiții evolutive; unii se conduc în mod liber, alții rămân în dependență de terți, dar toți sunt atrași de locuri care le sunt afine sau corespunzătoare.
Ei bine, exact ceea ce vede, aude sau simte, contactele pe care le face cu persoanele sau lucrurile din acele locuri sau sfere de acțiune, acestea constituie visele reale care, așa cum bine se înțelege, nu mai sunt elaborări ale minții subconștiente individuale, ci viziuni perfecte, directe și obiective ale acelor lumi; adevărate dedublări, exteriorizări involuntare ale Spiritului.
Încarnații, fiind supuși legilor care guvernează planul material, nu se eliberează de ele decât prin dezîncarnare și, prin urmare, chiar și atunci când sunt exteriorizați în timpul somnului, legile prevalează menținând voalurile de obscuritate vibratoare între cele două lumi.
Acesta este motivul pentru care visele, chiar și cele reale, sunt de obicei indistincte, nebuloase, greu de reținut. De aceea, de asemenea este și faptul că atunci când este nevoie de a înlătura acea stare de lucruri, făcând să fie visele mai ușor de reamintit, agenții invizibilului lansează în mintea celui care doarme puternice sugestii, ușor transformabile la trezire, în imagini mentale alegorice reprezentând învățăturile, avertismentele sau experiențele pe care cel care doarme trebuie să și le reamintească.
Obișnuiesc, de asemenea, să conducă pe cel care doarme către regiuni sau instituții ale spațiului, proporționând contacte și experiențe necesare învățăturilor spirituale, din care amintirea, prin referita procedură, rămâne întotdeauna de o anumită formă.
Iar, dacă acest lucru se întâmplă în ceea ce privește spiritele bune, de asemenea se întâmplă cu cei răi care, beneficiindu-se de legea afinităților vibratorii, îi stăpânesc de cei care dorm și îi conduc în vizuinile lor, inoculându-le sau alimentându-le mintea lor neprotejată cu idei sau tendințe malefice.
Mediumurile, deci, să se protejeze de acele posibilități nefericite, purificându-se în trup și spirit pentru ca tonalitatea lor vibratoare să se eleve, rugându-se și veghind așa cum recomandă Maestrul Divin.
Cu toate acestea, cu dezvoltarea sa spirituală, Spiritul poate așa dedublat, să călătorească prin diferite regiuni spirituale, văzându-le și înțelegându-le; instruindu-se, penetrând evenimentele trecute sau viitoare, din așa numitul sector de vise simbolice sau profetice.
În acea lume diferită, în care intrăm zilnic, multe lucruri sunt la dispoziția noastră, ca ajutor pentru efortul nostru evolutiv: material de studiu, elemente de cercetare, repararea relațiilor, sfaturi și instrucțiuni din partea prietenilor dezîncarnați sau nu, și a instructorilor spirituali.
Luminozitatea, netezirea, claritatea, logica și culoarea, acolo sunt caracteristicile inconfundabile ale acestor vise reale, unice, adevărate.
Ceea ce este necesar, este să avem în timpul acelor vise o relativă conștiință de ceea ce se întâmplă, iar aceasta doar se poate obține, în mod normal, prin intermediul exercițiilor continue de autoeducare și disciplină a voinței, care trebuie să se facă zilnic, înainte de a dormi și cu o anterioară înțelegere cu ghidul spiritual.
Aceste facultăți de luciditate, atât de frumoase și atât de utile, deschid mediumului educat și conștient o lume extraordinară de cunoștințe și revelații spirituale. Transforma omul într-o ființă diferită, datorită faptului că posedă puterea, inclusiv ca încarnat, să trăiască în amândouă lumile. Se lărgesc orizonturile ilimitate care cuprind o mare parte a Universului și îi permite să înțeleagă multe măreții ale creației divine.
Mai precis, educația și desfășurarea metodică și progresivă, ceea ce este posibil atunci când Spiritul se află în condiții de merit propriu, când este demn și poate merita colaborarea prețioasă și indispensabilă a asistenților spirituali competenți.
Pentru desfășurarea acestor facultăți, condiția esențială este reforma individuală a mediumului prin purificarea gândurilor și acțiunilor sale, deoarece de aceasta va depinde elevarea vibrației sale perispirituale la un nivel compatibil cu producerea la asemenea fenomene, adică la nivelul vibrațiilor planului eteric.
Următoarele articole vor fi dedicate, de asemenea, facultăților mediumnice. Mediumnitatea, nu se reduce doar la aceste relatări succinte, sunt necesare mult mai multe cunoștințe care pot fi citite în următoarele cărții și nu numai:
– Cartea Mediumurilor,Cartea Spiritelor de Allan Kardec
– În domeniile mediumnității de Chico Xavier (André Luiz)
– Mediumnitatea și Sintonia de Chico Xavier (André Luiz)
– Mediumitatea și obsesia de Carlos A. Baccelli / Odilon Fernandes
– Mediumnitate de Edmund Armond, etc……..
Sunt doar câteva din cărțile care pot fi consultate pentru a dispune de mult mai multe cunoștințe despre mediumnitate. Pentru a practica mediumnitatea nu este îndeajuns doar să dispui de ea, ci este necesară o instruire continuă, muncă spirituală, rafinarea valorilor morale și intelectuale, ajutându-vă astfel să potențați și să dezvoltați facultățile mediumnice, având de asemenea, o mai bună sintonie cu Spiritele Superioare.
