Întotdeauna omul visează
Că va exista o lume mai bună
Când puterile se sting
Pentru că timpul s-a sfârșit.
Și de ce acea dorință,
care atât elan ne dă?
Pentru că e o simplă amintire
Din sejururile anterioare
Pe tărâmul sufletelor
Unde a fost și va fi iară.
Nu-s visuri, ci realitate
Ce vizitează în fiecare zi
Când corpul, deja obosit
De zilnicele plimbări
Decide pentru câteva ore
Că e necesar în a se odihni.
Această viață materială
Ar deveni imposibilă
Dacă visele n-ar exista
Care lasă sufletul eliberat
Pentru a se bucura de viața
Pe care extaziat a vizitat.
O viață adorabilă
Unde totul e armonie,
Unde totul apare
Ca o dulce melodie,
Și într-un grad de splendoare,
Cauzele acelor fericiri
Cea mai frumoasă lege, legea IUBIRII.
