Spiritismul este, în același timp, o știință de observare și o doctrină filozofică. Ca știință practică, constă în relațiile care se pot stabili cu Spiritele; ca filozofie cuprinde toate consecințele morale care se desprind din acele relații.
Ce este Spiritismul?- Allan Kardec
Allan Kardec a fost codificatorul Spiritismului. Organizator scrupulos a unui material care a fondat curentul spiritist al secolului al XIX- lea, dar în niciun caz nu a fost un scriitor imaginativ și nici de stil mistic. În primul rând, trebuie să știm că Franța la 3 octombrie din 1804, ziua în care s-a născut Hippollite Leon Denizard Rivail (pe parcursul articolului o să vedem cum va ajunge să se numească Allan Kardec) deja a trecut prin perioada Enciclopediei și acea formă de gândire, a lăsat la bazele societății sale, mari pedagogi foarte riguroși, formatori ai conștiinței intelectuale a lui Kardec.
Allan Kardec s-a născut într-o casă unde cultură elevată era deja profund așezată. A făcut primele sale studii la Lyon și le-a completat în Yverdum (Elveția), în Institutul celebrului profesor Pestalozzi, care a fost cunoscut ca unul din cele mai respectate centre de învățământ din Europa, prin care au trecut celebrii intelectuali din acea vreme. Omul nostru s-a revelat aici ca strălucit discipol în Științe și Literatură.
S-a dedicat temeinic lingvisticii și a vorbit corect germană, engleză, spaniolă și olandeză. Reîntors la Paris fondează Institutul de învățământ similar celui din Yvedum. Iar, ca educator publică numeroase cărți, mulțumită cărora, în ciuda faptului că este ruinat din cauza problemelor familiale, reușește să supraviețuiască din punct de vedere economic. De asemenea, a predat chimie, fizică, astronomie și anatomie comparativă. Continuându-și cariera pedagogică și-ar fi putut dezvolta viața, dar în 1854, cu 50 de ani, aude pentru prima dată vorbind de fenomenul meselor rotative (era la modă).
A fost vechiul său prieten Fortier (magnetizator) care i-a spus:…“Iată un lucru extraordinar, nu numai că masa se rotește când se magnetizează, dar și vorbește: este interogată și ea răspunde.” Codificator nostru a răspuns:…. “Voi crede în el când voi vedea și mi se va dovedi că o masă are un creier care să gândească, nervi să simtă și se poate converti într-un somnambul. Până atunci, permiteți-mi să nu văd în el decât o poveste pentru copii.”
La începutul lui 1855, l-a găsit pe Carlotti (alt vechi prieten) care din nou îi relatează fenomene și sugerează faptul că ar putea fi provocate de spirite, acest fapt a trezit o irezistibilă curiozitate savantului și cercetătorului. În mai din 1855, însoțit de Fortier, vizitează casa unei cunoscute senzitive, Madame Roger.
Acolo menține o conversație cu diverse persoane care l-au condus la ideea dinainte sugerată de Carlotti. Această întâlnire îi cauzează o profundă impresie și chiar în acel moment este invitat să asiste la o sesiune de experiențe. Când a ieșit a spus:…“acolo a fost, unde pentru prima dată am putut să depun mărturie de fenomenele meselor rotative care săreau și fugeau, în asemenea condiții, că îndoiala nu era posibilă. Acolo am văzut, de asemenea și anumite repetiții imperfecte ale scrierii mediumnice.”
Încă sceptic, dar impresionat, menținea relații de prietenie cu familia Baudin, la întâlnirile cărora este invitat. El ne povestește…. “A fost acolo, unde am făcut primele studii asupra Spiritismului, fondate mai mult pe observații decât pe revelații. Am aplicat acestei noi științe, așa cum am făcut întotdeauna, metoda experimentală. Niciodată nu am stabilit o teorie preconcepută. Observam cu atenție, comparam, deduceam și trăgeam concluzii; de la efecte mă remontam la cauză prin intermediul deducției și a înlănțuirii logice a faptelor, admițând viabilitatea unei explicații, numai atunci când am putut rezolva toate dificultățile inerente temei … Aceasta este procedura pe care am utilizat-o toată viața, de la 25 de ani. De la început, am înțeles seriozitatea cercetărilor pe care le-am întreprins și am întrevăzut în aceste fenomene cheia obscurității și controversata problemă a trecutului și, a posterității umanității, soluția și răspunsul la toate căutările mele. A fost o completă revoluție de idei și credințe; drept urmare, trebuia să acționez cu circumspecție și nu cu lejeritate, fiind pozitivist și lăsând idealurile deoparte pentru a evita afirmațiile iluzorii.”
În 1855 a primit de la Carlotti și de la un grup de savanți 50 de caiete care conțineau relatări despre diverse experiențe și comunicări, rugându-l să analizeze și să aranjeze conținutul. Într-o noapte, în una din sesiunile din casa familiei Baudin, omul nostru ( încă Rivail) primește o comunicare de la spiritul său protector. Acesta, numit Spiritul Adevărului, îi revelă o încarnare anterioară cu druizii din Galia și al cărui nume, la acea vreme, era Allan Kardec.
De asemenea, îi comunică că îl va ajuta în importanta misiune la care a fost destinat. Din acest moment, Allan Kardec se dispune a face munca, primind instrucțiunii prin intermediul diverșilor mediumuri (Japhet, Croset, Dufaux, Aline, surorile Baudin, etc.), diversificând în acest fel intermediarii comunicărilor sale cu spiritele, pentru a contrasta mai bine adevărul.
În 18 aprilie din 1857 publică cartea care marchează începutul spiritismului “Cartea spiritelor.” Cartea apare deja semnată cu numele de Allan Kardec, separând, astfel, perioada de scriitor și pedagog prestigios în care se semna cu numele său de naștere. În puținii ani care îi rămâneau de trăit (în această reîncarnare) a scris toate cărțile care completează codificarea spiritistă și a completat prima carte.
În 1858 a editat Revue Spirite (Revista spiritistă). În 1861 publică Cartea mediumurilor. Textul său dovedește caracterul științific al Doctrinei Spiritiste și provoacă o mare agitație, iar catolicismul se ridică împotriva lui Allan Kardec. În același an, 300 de cărți spiritiste sunt arse la Barcelona de inchiziția spaniolă. Mai târziu, în legătură cu acest fapt, Kardec a primit prin intermediul unui medium următorul mesaj de la episcopul de Barcelona, autorul actului de credință care a decretat incinerarea cărților și care a dezîncarnat între timp: “Este scris. Tu ai ars ideile, iar ideile te-au ars pe tine. Rugați-vă pentru mine. Pentru că este plăcută lui Dumnezeu rugăciunea celui persecutat către al său persecutor. Vorbește cel care a fost episcop și acum este doar un penitent.”
În 1864 publică Evanghelia după spiritism. În 1865 publică Cerul și Infernul, iar în 1868 publică Geneza. Allan Kardec a dezîncarnat în 1869, avea aproape 65 de ani. Opera lui Allan Kardec este de cunoaștere obligatorie pentru descifrarea spiritismului. S-au publicat multe cărți spiritiste ulterior, dar în cele ale codificatorului, se rezumă caracterul original a transmiterii spirituale și orientarea pentru a ne fi mai aproape mesajele. Mai mult, aceste cărți, datorită amplei tratării a temei, conține nenumărate descoperiri, multe dintre ele verificate ulterior de știință.
Trebuie să amintim că, în același an cu dezîncarnarea lui Allan Kardec, Societatea Dialectică din Londra a numit un comitet pentru a studia fenomenele Spiritismului, a căror cunoaștere se propagă în toată Europa. După luni de cercetare, cei 22 de membrii au conclus că fenomenele erau autentice. Aceasta a fost urmată de multe alte investigații asupra fenomenelor și tezei spiritiste care, la fel, au conclus în a accepta propunerea Spiritismului.
