Trebuie publicat tot ceea ce spun Spiritele?

Revista Spiritistă – Revista de Studii Psihologice, anul 2, nr. 11, Noiembrie 1859

Această întrebare ne este adresată de una din persoanele cu care menținem corespondența. Îi vom răspunde prin intermediul altei întrebări : ar fi bine să publicăm tot ceea ce spun și gândesc persoanele?

Oricine posedă o noțiune despre Spiritism, oricât de puțin profundă ar fi, știe că lumea invizibilă este compusă de toți cei care au lăsat, pe Pământ, învelișul său vizibil. Dar, despuindu-se de omul carnal, nu toți, de aceea, s-au revestit de tunica îngerilor. Există, deci, toate gradele de cunoaștere și de ignoranță, de moralitate și de imoralitate; aici este, ceea ce nu trebuie pierdut din vedere. Să nu uităm că printre Spirite, există, la fel ca pe Pământ, ființe frivole, amețite și batjocoritoare; pseudoștiințifici, vanitoase și orgolioase de cunoștințe incomplete; ipocriți, răi și ceea ce ar părea inexplicabil, dacă nu am cunoaște, de o manieră, fiziologia acestei lumi, există ființe senzuale, josnice, indecente, care se târăsc prin noroi. Pe lângă aceştia, aveți, întotdeauna ca pe Pământ, ființe bune, umane, benevole, luminate, sublime de virtuți. Cu toate acestea, cum lumea noastră nu este nici în primul rang și nici în ultimul, chiar dacă este mai aproape de ultimul rang ca de primul, rezultă că lumea Spiritelor cuprinde ființe mai avansate intelectual și moral ca persoanele noastre cele mai luminate și altele care sunt încă mai joase ca persoanele cele mai inferioare.

Având aceste ființe un mediu patent de a se comunica cu persoanele, de a-și exprima gândurile sale prin semnale inteligibile, comunicările lor trebuie să fie reflectarea sentimentelor, a calităților sau a viciilor lor. Aceste comunicări vor fi frivole, vulgare, grosolane, chiar obscene sau înțelepte, sensibile, sublime conform caracterului și elevări Spiritelor care se comunică. Aceste ființe se revelă prin limbajul lor; de unde se deduce necesitatea de a nu accepta orbește tot ceea ce vine din lumea ocultă, ci a o supune unui control sever. Cu comunicările anumitor Spirite, s-ar putea, la fel ca discursurile anumitor persoane, să se realizeze o selecție foarte puțin edificată. Avem, în fața ochilor noștri, o mică lucrare engleză, publicată în America, care este dovada acestui fapt și a cărei citire, se poate spune, că o mamă nu i-ar recomanda-o fiicei sale; de aceea nu o recomandăm cititorilor noștri. Există persoane care cred că este grațios, distractiv. Să se delecteze în intimitate, să fie așa, dar să o păstreze pentru ele însăși. Ceea ce noi concepem chiar mai puțin este ca cineva să se laude de a obține el însuși comunicări inconveniente; este întotdeauna un indiciu a afinităților de care nu există nici un motiv pentru a se simții vanitate, mai ales când acele comunicări sunt spontane și persistente, cum se întâmplă cu anumite persoane. Fără îndoială, acel lucru nu prejudecă asupra actualei moralității ale acelor persoane, căci cunoaștem unele care sunt afectate de acest tip de obsesie, la care caracterul său nu se poate presta de nici o manieră. Totuși, acel efect trebuie să aibă o cauză, ca toate efectele. Dacă nu se găsește în prezenta existență, trebuie căutat într-o situație anterioară; dacă nu este în noi, este în afara noastră, dar suntem cu aceea cauză întotdeauna pentru ceva, chiar dacă este pentru slăbiciunea de caracter. Odată cunoscută cauza, depinde de noi să o facem să înceteze.

Pe lângă acele comunicări indiscutabil rele și care șochează orice auz puțin delicat, există acelea care sunt pur și simplu triviale și ridicule. Există inconveniente în a le publica? Dacă sunt oferite pentru ceea ce merită, există un rău relativ. Dacă sunt oferite ca un studiu al genului, cu avertismentele, comentariile și atenuările necesare, pot fi chiar instructive, pentru că fac cunoscută lumea spiritistă sub toate aspectele ei. Cu prudență și politețe, se poate spune tot; dar ceea ce e rău este în a oferi, cum ar fi, lucruri care șochează bunul simț, rațiunea și regulile de urbanism; pericolul, în acest caz, este mai mare decât se crede. În primul rând, acele publicații au ca inconvenient inducerea în eroare a persoanelor care nu au condiții de-a aprofunda și de-a discerne între ceea ce este adevărat sau fals, mai ales în chestiuni atât de noi ca Spiritismul. În al doilea rând, sunt arme oferite adversarilor, care nu contenesc să scoată, din acestea, argumente contrarii înaltei moralității a învățăturilor Spiritiste, căci încă o dată, răul este în a oferi, cum ar fi, lucruri notorii absurde. Unii pot chiar să vadă o profanare în rolul ridicol la care se prestează anumite personaje pe bună dreptate venerate și celor care sunt făcuți să susțină un limbaj nedemn de ei. Cei care au studiat detaliat Știința Spiritistă știu la ce să se aștepte cu privire la acest aspect. Știu că Spiritele batjocoritoare nu se abțin să se adorneze de nume respectabile. Dar știu, de asemenea, că acele Spirite doar înșală pe cei care se lasă înșelați și care nu știu sau nu doresc, să năruiască stratagemele lor prin mijloacele de control pe care le cunoaștem. Publicul, care nu știe acest fapt, doar văd un singur lucru: un absurd oferit grav admirație și își spune:

«Există publicații care pot prejudicia, în mod special, cauza care se dorește susținută.»

“Dacă toți spiritiștii sunt așa, nu au furat epitetul cu care sunt gratificați.” Acea judecată este precipitată, fără nicio îndoială; îi acuzați pe bună dreptate de lejeritate și le spuneți: “Studiați lucrul, doar vedeți o față a monedei”; dar, există atâtea persoane care judecă a priori și fără a se strădui să întoarcă pagina, mai ales când nu există bunăvoință, trebuind evitat ceea ce le poarte da prea mult loc; căci dacă se unește rea voința cu răutatea, care este foarte comună, acelor persoane, le-ar încânta să găsească ceva de atacat.

Mai târziu, când Spiritismul va fi răspândit, mai cunoscut și înțeles de mase, acele publicații nu vor mai avea mai multă influență decât cea pe care o are, astăzi, o carte care conține erezii științifice. Până atunci, ar trebui să se aibă îndeajuns de multă circumspecție, căci există publicații care pot prejudicia, în mod esențial, cauza care se dorește a apăra, mult mai mult ca atacurile grosolane și injuriile anumitor adversari: unele din aceste publicații nu ar fi avut mai mult succes în a prejudicia Spiritismul, dacă ar fi fost făcute cu acest obiectiv. Eroarea anumitor autori este de a scrie asupra unui aspect înainte de a aprofunda suficient, iar cu aceasta, dau loc la o critică fondată. Se plâng de judecata temerară a antagoniștilor lor; nu au grijă și prezintă frecvent, ei însăși punctul său slab. În plus, în ciuda tuturor precauțiilor, ar fi pretențios să se creadă adăpostiții de toată critica: în primul rând, pentru că este imposibil să mulțumești pe toată lumea; iar în al doilea rând, pentru că există persoane care se râd de tot, inclusiv de lucrurile cele mai serioase, unele pentru situația lor, altele pentru caracterul lor. Se râd mult de religie; nu este surprinzător că se râd de Spirite, pe care nu le cunosc.

Dacă, cel puțin, glumele lor ar fi ingenioase, ar exista o compensație; dar din nefericire, ele nu strălucesc, în general, nici pentru finețe, nici pentru bun gust, nici pentru urbanitate și mult mai puțin pentru logică. Să facem, deci, mai bine; punând de partea noastră rațiunea și regulile de urbanitate, vom putea, de asemenea, cu batjocoritorii.

Acele considerente vor fi ușor înțelese de toată lumea; dar, există una nu mai puțin esențială care este relaționată cu propria natură a comunicărilor Spiritiste și care nu trebuie omisă: Spiritele merg unde găsesc afinitate și unde știu că vor fi ascultate. Comunicările grosolane și inconveniente sau pur și simplu false, absurde și ridicule, doar pot emana de la Spiritele inferioare: simplul bunul simț îl indică. Aceste Spirite fac ceea ce fac persoanele care se văd complezente în a fi ascultate: se atașează celor care admiră prostiile lor și în mod frecvent îi stăpânesc și, îi domină până în punctul fascinării sau a subjugării. Importanța care se concede comunicărilor lor, pentru publicitate, îi atrage, îi stimulează și îi încurajează. Unicul, adevăratul mijloc de-ai îndepărta este demonstrându-le că nu va fi înșelat, respingând de o formă severă, ca apocrif și suspicios, tot ceea ce nu este rațional, tot ceea ce dezminte superioritatea care se atribuie Spiritului care se manifestă și numele cu care se deghizează: atunci, când el vede că pierde timpul, se retrage.

Credem că am răspuns suficient la întrebarea persoanei cu care menținem corespondența asupra convenienţei și oportunității anumitor publicații Spiritiste. A publica fără examen sau fără atenuant, tot ceea ce vine de la acea sursă ar fi să demonstrăm, conform nouă, de puțin discernământ. Aceasta este, cel puțin, opinia noastră personală, lăsând la aprecierea celor care, dezinteresați asupra chestiunii, pot judeca imparțial, pot lăsa deoparte orice considerare individuală. Ca toată lumea, avem dreptul să spunem maniera noastră de a gândi asupra Științei care este obiectul studiului nostru și să o tratăm în felul nostru, fără a pretinde a impune ideile noastre nimănui, nici să le dăm ca legi. Cei care împărtășesc maniera noastră de a vedea este pentru că cred, la fel ca noi, că este adevărat; viitorul va arăta cine a greșit și cine a avut dreptate.

Allan Kardec – Revista Spiritistă
Tradus de Societatea Spiritistă Română