Un credincios sincer în Bunătatea Cerului, dorind să învețe cum să colaboreze la construirea Împărăției lui Dumnezeu, a cerut, într-o zi, Domnului harul de a înțelege Planurile Divine și a plecat la câmp.
La început, s-a întâlnit cu Vântul care cânta, iar Vântul i-a spus:
– Dumnezeu mi-a poruncit să ajut semănăturile și să mătur cărările, dar îmi place și să cânt, legănând bolnavii și copilașii.
– Apoi, credinciosul a surprins o Floare care inunda aerul cu parfum, iar Floarea i-a spus:
– Misiunea mea este să pregătesc fructul; cu toate acestea, produc de asemenea aroma care parfumează chiar și cele mai impure locuri.
Imediat după, omul s-a oprit lângă un Copac mare, care proteja o fântână cu apă, plină de broaște, iar Copacul i-a spus:
-Domnul mi-a încredințat sarcina de a-l ajuta pe om; cu toate acestea, cred că trebuie să ocrotesc și izvoarele, păsările și animalele.
Vizitatorul a privit broaștele urâte și a făcut un gest de repulsie, dar Copacul a continuat:
-Aceste broaște sunt prietene bune. Astăzi pot să le ajut eu, dar mai târziu mă vor ajuta ele pe mine, apărându-mi rădăcinile contra viermilor distrugerii și ai morții.
Credinciosul a înțeles învățătura și a mers mai departe, ajungând la o mare ceramică.
A mângâiat lutul care se afla pe masă, iar Lutul i-a spus:
Munca mea este aceea de a asigura soliditatea solului, dar ascult de olar și încerc să ajut la locuința omului, dând formă cărămizilor, țiglelor și vaselor.
Atunci, credinciosul s-a întors acasă și a înțeles că, pentru a sluji la edificarea Împărăției lui Dumnezeu, este nevoie să-i ajuți pe alți, tot mai mult, și să realizez, în fiecare zi, ceva mai mult decât este drept să faci.
