Medic și scriitor englez, celebru pentru seria polițistă Sherlock Holmes. S-a născut la Edinburgh, în Anglia, la 22 mai 1859. A fost fiul unui cunoscut artist, iar mama lui a fost o femeie cu o sensibilitate deosebită. A crescut înconjurat de artă, poezie, literatură și setea de a cunoaște. A studiat în Anglia și Germania, absolvind ca medic la o vârstă foarte fragedă. În timp, interesul său pentru medicină a scăzut și s-a dedicat literaturii și cercetării științifice.
În 1882, la Londra a fost fondată celebra Societate pentru Cercetări Psihice, și-a propus să ridice experiențele mediumnice la rangul de știință. Conan Doyle a fost strâns legat de această societate, din care făceau parte oameni de știință renumiți, precum Sir William Crookes, Charles Richet, Carl G. Jung, Gustave Geley și alții.
În 1887, a trimis o scrisoare editorului prestigioasei reviste «Light», explicând motivele convertirii sale la spiritism. Scrisoarea a fost publicată pe 2 iulie același an și a fost ulterior reprodusă de mai multe ori. Este evident că convingerea sa era foarte puternică și că nu se temea de nimic, deși era conștient că o asemenea atitudine i-ar putea afecta cariera literară.
Timp de aproape 30 de ani, Conan Doyle și-a continuat studiile și cercetările. În cele din urmă, în apogeul carierei sale literare, la vârsta de 58 de ani, a luat decizia finală de a se dedica spiritismului, scriind cărți profund asociate cu această doctrină:
– Noua revelație 1918
– Religia psihică
– Istoria spiritismului 1926
– Cazul fotografiilor de spirite
În ultima carte relatează experiențe pe care el însuși le-a fotografiat dezvăluind astfel imagini ale unor Spirite dezîncarnate.
Opera «Istoria Spiritismului» este foarte importantă nu doar pentru că este unica în acest fel, ci și pentru relatarea atentă a tuturor faptelor, din cele mai vechi timpuri, demonstrând cu criterii științifice dezvoltarea doctrinei în țările vorbitoare de limbă engleză. Separată din punct de vedere cultural de Franța, unde Kardec a dezvoltat Codificarea Spiritistă.
În Portsmouth, l-a întâlnit pe generalul-maior Alfred Wilks Drayson, fost soldat, astronom, matematician și scriitor. Cei doi au devenit prieteni apropiați, iar mai târziu, Drayson l-a invitat pe Conan Doyle la ședințele sale de spiritism în familie, încurajându-l să continue investigațiile în domeniul spiritismului.
Este interesant de observat că spiritiștii anglo-saxoni nu acceptau reîncarnarea, principiu central al doctrinei kardeciene. Conan Doyle, însă, credea în aceasta și a promovat-o pe cât de mult a putut.
A fost președinte de onoare al Federației Spiritiste Internaționale (1925-1930), al Alianței Spiritiste din Londra și al Colegiului Britanic de Științe Spiritiste.
Conan Doyle a dezîncarnat pe 7 iulie 1930.
Transcriem câteva gânduri de Conan Doyle:
«Mișcarea spiritistă, – ridiculizată și batjocorită atât de mult timp – este cel mai important progres pe care l-a făcut rasa umană în întreaga sa istorie, până în punctul în care, dacă ar putea concepe un singur om ca promotor al acesteia, acesta l-ar depăși pe Columb ca descoperitor al noilor lumi, pe Sfântul Paul ca învățător al noilor adevăruri religioase și pe Isaac Newton ca observator al legilor Universului.»
«Aș putea numi cincizeci de profesori care ocupă funcții înalte în învățământ și care au verificat, după o examinare prealabilă, realitatea faptelor psihice, iar această listă ar include multe dintre cele mai mari inteligențe pe care le-a produs lumea timpului nostru: Flammarion și Lombroso, Charles Richet și Russell Wallace, Willie Reichel, Myers, Zöllner, James, Lodge și Crookes. Prin urmare, faptele în cauză au fost garantate de singura știință care are dreptul să exprime o opinie asupra acestei chestiuni. În 30 de ani de experiență, nu am cunoscut niciun savant care, după ce a studiat problema în profunzime, să nu fi ajuns la concluzia acceptării soluției spiritiste.»
«Persoane intolerante, antipatice și pline de sine devin tandre, se perfecționează și ating frumusețea caracterului și caritatea spiritului atunci când au fost suficient temperați de necazurile vieții.»
Surse consultate:
-Arthur Conan Doyle – Noua revelație
-Revista Spiritistă FEE, nr. 5 – martie 2013,articol: Oamenii de știință spiritiști ai secolului al XIX-lea
-Schulte – Spiritismul, calea luminii
