Medic și scriitor englez, celebru pentru seria polițistă Sherlock Holmes. S-a născut la Edinburgh, în Scoția, la 22 mai 1859. Tatăl lui Arthur Conan Doyle, Charles Altamont Doyle a fost desenator, ilustrator și arhitect. A lucrat la Oficiul de Lucrări Publice din Edinburgh și a realizat, de asemenea, ilustrații, în special pe teme fantastice și cu zâne. Totuși, deși avea un talent artistic evident, nu a fost prea cunoscut în timpul vieții sale. A suferit de probleme de sănătate mintală și a petrecut mai mulți ani internat în instituții psihiatrice.
Influența sa artistică s-a reflectat în mediul familial: mama lui Conan Doyle, Mary Foley Doyle, era o mare cititoare și naratoare. Imaginația artistică a tatălui și sensibilitatea literară a mamei au contribuit decisiv la dezvoltarea creativității viitorului scriitor.
A crescut înconjurat de artă, poezie, literatură și de o vie sete de cunoaștere. A studiat în Anglia și Germania, obținând diploma de medic la o vârstă foarte fragedă. În timp, interesul său pentru medicină a scăzut, iar Conan Doyle s-a dedicat literaturii și cercetării științifice.
În 1882, la Londra a fost fondată celebra Societate pentru Cercetări Psihice, propunându-și să ridice experiențele mediumnice la rangul de știință. Conan Doyle a fost strâns legat de această societate, din care făceau parte oameni de știință renumiți, precum Sir William Crookes, Charles Richet, Carl G. Jung, Gustave Geley și alții.
În 1887, a trimis o scrisoare editorului prestigioasei reviste «Light», explicând motivele convertirii sale la spiritism. Scrisoarea a fost publicată pe 2 iulie din același an și a fost ulterior reprodusă de mai multe ori. Este evident că convingerea sa era foarte puternică și că nu se temea de nimic, deși era conștient că o asemenea atitudine i-ar putea afecta cariera literară.
Tot în 1887, a publicat prima sa nuvelă, Un studiu în roșu, care marchează debutul celebrului personaj Sherlock Holmes.
Timp de aproape treizeci de ani, Conan Doyle și-a continuat studiile și cercetările în domeniul spiritismului. În cele din urmă, în apogeul carierei sale literare, la vârsta de 58 de ani, a luat decizia definitivă de a se dedica acestei doctrine, scriind mai multe lucrări importante:
– Noua revelație (1918)
– Religia psihică
– Istoria spiritismului (1926)
În ultima carte, autorul relatează experiențe pe care el însuși le-a fotografiat dezvăluind astfel imagini ale unor Spirite dezîncarnate.
Opera Istoria Spiritismului este foarte importantă nu doar pentru că este unică în felul ei, ci și pentru relatarea atentă a tuturor faptelor, din cele mai vechi timpuri, demonstrând cu criterii științifice dezvoltarea doctrinei în țările vorbitoare de limbă engleză care erau separate din punct de vedere cultural de Franța, unde Kardec a dezvoltat Codificarea Spiritistă.
În Portsmouth, l-a întâlnit pe generalul-maior Alfred Wilks Drayson, fost soldat, astronom, matematician și scriitor. Cei doi au devenit prieteni apropiați, iar mai târziu, Drayson l-a invitat pe Doyle să participe la ședințele sale de spiritism organizate în familie, încurajându-l să continue investigațiile în acest domeniu.
Este interesant de observat că spiritiștii anglo-saxoni nu acceptau reîncarnarea, principiu central al doctrinei kardeciene. Conan Doyle, însă, credea în aceasta și a promovat-o cu convingere ori de câte ori a avut ocazia.
În ultimi ani ai vieții, a fost președinte de onoare al Federației Internaționale de Spiritism (1925-1930), al Alianței Spiritiste din Londra și al Colegiului Britanic de Științe Spiritiste.
Conan Doyle a dezîncarnat pe 7 iulie 1930, lăsând în urmă nu doar o operă literară de neuitat, ci și o moștenire spirituală care continuă să inspire.
Transcriem câteva gânduri de Conan Doyle:
«Mișcarea spiritistă, – ridiculizată și batjocorită atât de mult timp – este cel mai important progres pe care l-a făcut rasa umană în întreaga sa istorie, până în punctul în care, dacă ar putea concepe un singur om ca promotor al acesteia, aceasta l-ar depăși pe Columb ca descoperitorul noilor lumi, pe Sfântul Paul ca învățător al noilor adevăruri religioase și pe Isaac Newton ca observator al legilor Universului.»
«Aș putea numi cincizeci de profesori care ocupă funcții înalte în învățământ și care au verificat, după o examinare prealabilă, realitatea faptelor psihice, iar această listă ar include multe dintre cele mai mari inteligențe pe care le-a produs lumea timpului nostru: Flammarion și Lombroso, Charles Richet și Russell Wallace, Willie Reichel, Myers, Zöllner, James, Lodge și Crookes. Prin urmare, faptele în cauză au fost garantate de singura știință care are dreptul să exprime o opinie asupra acestei chestiuni. În 30 de ani de experiență, nu am cunoscut niciun savant care, după ce a studiat problema în profunzime, să nu fi ajuns la concluzia acceptării soluției spiritiste.»
«Persoane intolerante, antipatice și pline de sine devin tandre, se perfecționează și ating frumusețea caracterului și caritatea spiritului atunci când au fost suficient temperați de necazurile vieții.»
Arthur Conan Doyle
Surse consultate:
-Arthur Conan Doyle – Noua revelație
-Revista Spiritistă FEE, nr. 5 – martie 2013,articol: Oamenii de știință spiritiști ai secolului al XIX-lea
-Schulte – Spiritismul, calea luminii
