Constantin Brâncuși

Istoria fascinanta a marelui sculptor

Constantin Brâncuși s-a născut pe data de 19 februarie 1876 în satul Hobița, județul Gorj. A fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană.

Părinții lui erau țărani săraci, astfel că micul Constantin a trebuit să iasă cu oile la păscut încă de la vârsta de șapte ani. Astfel, își petrecea timpul cioplind bucățile de lemn pe care le găsea ici și colo.

Constantin era mai tot timpul necăjit de tatăl și de frații lui. De aceea, fugea deseori de acasă, dar se întorcea de fiecare dată. Când a împlinit unsprezece ani, a plecat definitiv.

Ajuns la Craiova, a muncit pe oriunde găsea ceva de lucru, pentru a supraviețui. A fost băcan, ghicitor și cârciumar într-un birt. Totodată, a urmat un curs de sculptură în lemn, pentru a- și perfecționa abilitățile pe care le deprinsese în copilărie.

La vârsta de șaptesprezece ani, a făcut o vioară din resturi de lemn – o reușită atât de impresionantă, încât o persoană bogată, remarcându-i talentul, i-a plătit studiile. Și pentru că avea doar patru clase primare, i-a plătit profesori particulari și și-a dat examenele în particular pentru echivalarea a încă trei clase.

La optsprezece ani, s-a înscris la Școala de Arte și Meserii din oraș, clasa de sculptură. A absolvit școala în patru ani în loc de cinci, cu bustul Vitellius, executat din ghips, lucrarea este expusă la Muzeul de Artă din Craiova.

Apoi, a urmat Școala de Arte Frumoase din București și a avut prima comandă a unui monument public, bustul generalului doctor Carol Davila, care este în curtea Spitalului Militar Central din București.

După aceea, Constantin a plecat pe jos cale de peste două mii de kilometri, până la Paris.

Iar acolo s-a concentrat pe sculptură. Lucra manual, în lemn, piatră și metal. În 1907, Brâncuși a lucrat câteva luni în atelierul lui Auguste Rodin. Acesta i-a observat talentul și i-a propus lui Brâncuși să rămână și să lucreze alături de el, plătit. Brâncuși i-a refuzat propunerea, spunându-i: «Maestre, la umbra copacilor falnici nu crește nimic.» La rândul lui, Rodin i-a răspuns: «Brâncuși, ai dreptate. Ești la fel de încăpățânat ca și mine.»

Urmează perioada de afirmare, 1907 – 1910, când a realizat trei mari opere în tinerețe: în 1907, Rugăciunea, comandă pentru cimitirul din Buzău; în 1908, Sărutul, prima variantă, ajungând după 30 de ani de căutări să-l stilizeze în Poarta Sărutului de la Târgu Jiu; în 1909 Cumințenia Pământului.

În anul 1910 a început seria Domnișoara Pogany. Aceasta a fost una dintre iubitele lui Brâncuși, care a studiat pictura la Paris.

În anul 1920 a realizat prima variantă a „Coloanei Infinitului”, din lemn de stejar, înaltă de 7 metri și 17 centimetri. A lucrat-o în 3 zile pentru un prieten din Paris. Lucrarea se găsește în Centrul Pompidou.

În anul 1927, Brâncuși merge în America și prezintă la Galeria Brummer din New York Pasărea Măiastră care are 27 de variante.

În anul 1935, Arethia Tătărescu, președinta Ligii Femeilor Gorjene, îi propune lui Brâncuși să realizeze la Târgu Jiu un monument în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Brâncuși a acceptat propunerea şi în 1937 a realizat Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii și, în 1938, Coloana Infinitului.

Creațiile lui își aveau sursa de inspirație în mituri, basme și în tradițiile culturilor antice. Cele mai cunoscute lucrări ale lui înfățișau capete mari, ovale și păsări zvelte. Constantin sculpta obiectele așa cum le simțea, nu cum arătau ele.

Unii critici susțineau că sculpturile lui erau prea abstracte. El nu era de acord. După părerea lui, conta cu adevărat ideea sau esența obiectului, nu acuratețea aspectului acestuia.

După ce în România a fost instaurat comunismul, Constantin Brâncuși nu s-a mai întors în țară, dar a vrut să-și lase operele Guvernului român, care însă l-a refuzat. La șaptezeci de ani, după acel refuz, autoritățile din România au încercat să strângă suma de 11 milioane de dolari necesară pentru a cumpăra doar una dintre lucrările micului păstor din Hobița.

Constantin Brâncuși a devenit celebru în lumea întreagă. Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual.

În data de 16 martie 1957, Constantin Brâncuși se stinge din viață și este înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

Din 1963 până astăzi, au apărut în toate părțile lumii peste 50 de cărți și monografii și mii de articole și studii despre Constantin Brâncuși, determinând în mod decisiv locul lui ca artist genial și chiar ca «unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor».Jean Cassou