Familia

 

Instituția familială este scena în care ne desfășurăm lupta noastră zilnică.  “Familia” în concepția Divină se constituie pentru a continua perpetuarea speciei, avansul spiritual, a învăța să ne iubim, etc.. Legea de cauză și efect (Legea Karmică) ne convoacă la o reajustare de situații și ne reunește când revenim pe Pământ.

Legăturile de sânge nu stabilesc, necesarmente, legăturile între spirite. Corpul provine din corp, însă spiritul nu provine din spirit, pentru că spiritul exista înaintea formării corpului. Nu este părintele cel care creează spiritul fiului său, el nu face altceva decât să îi ofere un înveliș corporal, însă aportul părintesc constă în dezvoltarea intelectuală și morală a ființei în vederea  unui progres spiritual.

Spiritele care încarnează în aceeași familie, mai ales rudele apropiate, se reunesc ca spirite simpatice sau antipatice, fiind o consecință a relațiilor anterioare. Spiritele simpatice sunt cele de care ne leagă o afecțiune profundă și pe care ne sprijinim pentru a îmbunătății relația cu cele antipatice. Dar, se poate de asemenea ca un spirit să fie complet străin de familia cu care conviețuiește, datorită faptului că reîncarnează într-o familie cu care nu s-a avut nici o legătură pe parcursul existenței spirituale. Înainte de orice reîncarnare, toți suntem cunoscători de situațiile pe care le vom trăi și suntem pregătiți, conform evoluției spirituale a spiritului, căci Dumnezeu în înțelepciunea sa vrea ca fii Lui să avanseze și nu să sucombe.

Adevăratele legături de familie nu sunt, deci cele de sânge, ci cele de simpatie și comuniune în gândire care unesc spiritele înainte, în timpul și după reîncarnare.

Există, deci două clase de familii, familia spirituală și familia corporală. Primul grup durează în timp și se îmbunătățește prin purificarea și perpetuarea spirituală, prin intermediul diverselor emigrări ale sufletului; Este ceea ce Isus a vrut să se înțeleagă, când s-a adresat discipolilor: “Aici, sunt mama și frații mei, pentru că oricare se supune voinței Tatălui meu care se află în ceruri este fratele, sora și mama mea”, referindu-se la familia spirituală. Al doilea grup, cel familial este fragil ca materia, se rupe cu timpul și de foarte multe ori se distruge moral, chiar din acea viață.

Trecerea spiritului prin viața corporală este necesară pentru aș continua evoluția spirituală și pentru a îndeplini cu ajutorul acțiunilor materiale planurile lui Dumnezeu, iar activitățile la care este supus îi ajută la dezvoltarea intelect-morală. Reîncarnarea este pentru toate spiritele, doar o stare tranzitorie. Prin reîncarnare se înțelege reîntoarcerea spiritului la viața corporală, cu un alt nou corp format pentru el și care nu are nimic în comun cu corpul anterior.

Spiritul renaște adeseori în mediul în care a trăit și se află înconjurat de aceleași persoane, cu scopul de a repara răul făcut în trecut și aș continua evoluția. Fiecare existență este pentru el un nou drum. Spiritul este interesat în a profita de oportunitatea pe care a primit-o pentru a repara erorile trecutului și cunoaște faptul că uitarea trecutului face parte din drumul său. Prin introspecție putem sesiza în noi tendințele negative, ele sunt cele care ne indică ceea ce ar trebui corectat, pentru că ce se va corecta în totalitate nu se va mai vedea. Vocea conștiinței este cea care îl avertizează dacă acționează bine sau rău și îi dă forță pentru a rezista tentațiilor.

Vicisitudinile vieții sunt de două feluri și provin din două surse diferite: unele provin din cauzele vieții prezente, iar celelalte din viețile anterioare. Ele fac parte din suferințele noastre, necesitate inerentă evoluției, datorită nevoilor pe care le are ființa spirituală de-aș continua avansul spiritual. Toți acei care au inima rănită de suferințele și decepțiile vieții, să-și întrebe conștiința și să își aducă aminte progresiv originile relelor care îi fac să sufere și vor vedea, că aproape întotdeauna nu vor putea fără aș spune: Dacă nu aș fi făcut acel lucru, nu aș fi acum în această situație. Pe cine trebuie să învinovățească de toate suferințele sale, dacă nu pe el însuși? Astfel, omul în majoritatea situațiilor este vinovat de nenorocirile sale, dar în loc să-și recunoască vina crede de cuviință că e mai ușor și mai puțin umilitor pentru vanitatea sa, să acuze soarta, Providența, oportunitățile nefavorabile, etc……… Omul va putea evita aceste notabile vicisitudini ale vieții când va muncii pentru îmbunătățirea morală, iar Familia este mediul cel mai indicat în aș începe dezvoltarea lor.

Spiritele sunt create impure, iar obiectivul final este de a ajunge la perfecțiune, în stare pură. Avansul se face gradual prin intermediul reîncarnării, căutând în fiecare oportunitate să se eleveze și să atingă iubirea eternă, loc în care se trăiește în iubire deplină.

Isus ne-a spus: “Iubiți-vă aproapele cum vă iubiți pe voi înșivă și faceți pentru alții ceea ce doriți ca alții să facă pentru voi”, este expresia cea mai completă a carității și iubirii, rezumând toate îndatoririle față de semeni.

Oportunitatea unei vieți pe Pământ este pentru noi o adevărată binecuvântare și trebuie să profităm în a îmbunătății, în primul rând, relațiile familiale, iar apoi cu prietenii, vecinii, cunoștințele, etc….

Deci, fii sever cu tine însuți și indulgent cu ceilalți. Fii indulgent pentru că indulgența atrage calm și elevă, în timp ce severitatea descurajează, îndepărtează și irită.

José, spirit protector, Bordeaux 1863

Fiecare epocă este marcată de anumite virtuți și vicii, care ne salvează sau ne îndepărtează de drumul stabilit. Virtutea generației noastre este activitate intelectuală, viciul este indiferența în dezvoltarea facultăților morale. Fiți perseverenți, dezvoltați facultățile morale, pe lângă cele intelectuale pentru că doar avansând în ambele direcții se va ajunge mai curând la perfecțiunea spirituală, împreună cu cei care ne însoțesc Familia, prietenii, vecinii……

Tăban  E. Bianca
Societatea Spiritistă Română