Profesorul a povestit, în clasă, că, la începutul vieții pe Pământ, când mineralele, plantele și animalele știau că este necesar să sfințim numele lui Dumnezeu, a avut loc, aproape din partea tuturor, de o mare mișcare de atenție.
Unele pietre au început să producă diamante, iar altele au scos la iveală aur și geme prețioase.
Cei mai nobili copaci au început să dea roade.
Bumbăcarul a inventat fire albe pentru îmbrăcămintea omului.
Grădina de trandafiri era acoperită cu flori.
Iarba, cum nu reușea să crească, s-a răspândit pe sol și a împodobind Pământul.
Vaca a început să furnizeze lapte.
Găina, spre bucuria tuturor, a început să ofere ouă.
Oile au început să creeze lâna.
Albina a început să facă miere.
Și chiar și viermele de mătase, care arată atât de urât, pentru a sfinți numele lui Dumnezeu a fabricat fire frumoase, de la care avem una dintre cele mai valoroase țesături pe care le cunoaște lumea.
În acest moment al lecției, cum instructorul a făcut o pauza, Petru a întrebat:
– Profesor, și ce fac oameni pentru aceasta?
Instructorul școlar s-a gândit puțin și a răspuns:
– Nu toți oamenii învață repede lecțiile vieții, dar cei care caută adevărul știu că inteligența noastră trebuie să glorifice Înțelepciunea Eternă, cultivând binele și fugind de rău.
Persoanele care se dedică sarcinilor de fraternitate, înțelegându-i pe ceilalți și ajutând pe toți, sunt sufletele trezite pentru lumină și care laudă cu adevărat numele Tatălui nostru Ceresc.
Și, în concluzie, a afirmat:
-Domnul dorește fericirea tuturor și, de aceea, toți cei care colaborează pentru binele celorlalți sunt cei care sfințesc Bunătatea Sa Divină pe Pământ.
