Născut într-o familie tradițională de magistrați din Dijon în 1627, Jacques-Bénigne Bossuet a studiat cu iezuiții, iar în 1650 a fost hirotonit preot la Paris și a obținut titlul de doctor în teologie. Și-a demonstrat abilitățile de predicator în Metz și a stârnit interesul Sfântului Vicențiu de Paul, care i-a comandat mai multe predici și rugăciuni funerare. În 1669 a fost numit episcop de Condom, iar în 1670 regele Ludovic al XIV-lea i-a încredințat educația marelui Delfin al Franței, moștenitorul coroanei.
Fiind preceptor la curte, a scris unele dintre principalele lucrări, cum ar fi Discursul asupra Istoriei Universale (1681), unde și-a prezentat argumentele pentru construirea unei concepții providențiale asupra istoriei. În 1681 a fost numit episcop de Meaux, iar în 1697 Consilier de Stat. A intervenit în Adunarea Clerului, a luptat contra Reformei Protestante și, opunându-se prietenului său Francois Fénelon, a participat la disputa asupra chietismului. A căutat unirea Catolicilor și Protestanților sub conducerea unui rege filozof creștin și a luat parte la polemicile iscate în sânul Creștinismului. Multe dintre textele sale au fost folosite ca referință în controversele religioase ale vremii, un exemplu fiind Istoria Variațiilor Bisericilor Protestante (1688).
Lucrările sale, cu caracter de proză lirică și vehementă, multe dintre ele inspirate de elocvența lui Cicero și a Sfântului Augustin de Hipona, includ Rugăciunile funerare ale Henriettei de Franța (1669), care constituie un model al genului, Politica dedusă din cuvintele Sfintei Scripturi (1709) și Despre cunoașterea lui Dumnezeu și cunoașterea de sine (1722).
Mulți istorici îl recunosc ca fiind unul dintre principalii teoreticieni ai sistemului politic al Vechiului Regim sau al monarhiei absolute de drept divin, ale cărei concepte au dominat teoria politică a secolului al XVII-lea în întreaga Europa și au persistat până la Revoluția Franceză. Ideologia lui Jacques-Bénigne Bossuet era că toți oamenii sunt egali, dar a înțeles că singura modalitate de a asigura pacea și securitatea era stabilirea unui stat guvernat de un rege a cărui autoritate i-a fost conferită de Dumnezeu, iar oamenii trebuiau să-și pună în slujba acestuia dreptul natural de a conduce.
Controversa
(Trimisă de Domnul Sabô, din Bordeaux)
Revista Spiritistă, Jurnal de Studii Psihologice, Anul IV, August 1861, Nr. 8
O, Dumnezeule! Maestru meu, părintele meu și creatorul meu, binevoiește să-i dai încă o dată slujitorului tău puțin din acea elocvență umană, care aducea convingerea în inimile Fraților care veneau, în jurul scaunului sacru, pentru a se instrui cu privire la adevărurile pe care le-ai învățat.
Dumnezeu, trimițându-vă Spiritele sale pentru a vă învăța adevăratele voastre datorii față de el și față de frații voștri, vrea mai presus de toate ca mobilul vostru să fie caritatea în toate acțiunile voastre, iar frații voștri care vor să readucă la viață acele zile de doliu care sunt pe calea orgoliului.
Acest timp este departe de voi, iar Dumnezeu să fie binecuvântat pentru totdeauna că a îngăduit ca oamenii să înceteze pentru totdeauna aceste dispute religioase care nu au produs niciodată vreun bine și care au cauzat atâta rău. De ce ați vrea să discutați textele evanghelice pe care le-ați comentat deja în atâtea maniere? Aceste diverse comentarii au avut loc atunci când nu aveați Spiritismul pentru a vă ilumina, iar el vă spune: Morala evanghelică este cea mai bună, așadar urmați-o. Dar dacă, în adâncul conștiinței voastre, un glas strigă: Pentru mine există un punct sau altul obscur, și nu-mi pot permite să gândesc în mod diferit decât ceilalți frați ai mei! Elohim! Fratele meu, lăsați deoparte ceea ce vă tulbură. Iubiți-l pe Dumnezeu și caritatea, și veți fi pe calea cea bună. La ce bun rodul îndelungatelor mele vegheri când trăiam în lumea voastră? Mulți nici măcar nu au aruncat o privire asupra scrierilor mele, care nu erau inspirate de caritate și care au atras persecuții pentru frați mei.
Controversa este întotdeauna animată de un sentiment de intoleranță care poate degenera până la ofensă, iar încăpățânarea cu care fiecare își susține pretențiile îndepărtează epoca în care marea familie umană, recunoscându-și greșelile trecute, va respecta toate credințele și nu își va mai ascuți pumnalul care a tăiat acele legături frățești. Și pentru a vă da un exemplu a ceea ce vă spun, deschideți Evanghelia și veți găsi acolo aceste cuvinte: « Eu sunt adevărul și viața; numai cel care va crede în mine va trăi.» Și mulți dintre voi condamnă pe cei care nu urmează religia care posedă învățăturile Verbului încarnat. Totuși, mulți sunt așezați la dreapta Domnului, pentru că, în dreptatea inimilor lor, l-au adorat, l-au iubit, au respectat credințele fraților lor și au strigat la Domnul când au văzut popoarele sfâșiindu-se între ele în luptele lor religioase, și pentru că nu erau apții să găsească adevăratul sens al cuvintelor lui Hristos, și nu erau decât instrumentele oarbe ale preoților sau miniștrilor lor.
Dumnezeul meu, eu, care trăiam în acele vremuri când inimile erau pline de furtuni din cauza fraților de credință opusă, dacă aș fi fost mai tolerant, dacă nu aș fi condamnat în scrierile mele maniera lor de a interpreta Evanghelia, astăzi ar fi fost mai puțin iritați contra fraților lor catolici și toți ar fi făcut un pas mai mare către fraternitatea universală. Dar Protestanții, Evreii, toate religiile mai puțin remarcabile, au savanții și doctorii lor, iar când Spiritismul, mai răspândit, va fi studiat cu bună-credință de către acești oameni instruiți, vor veni, așa cum au făcut-o Catolicii, aducând lumină fraților lor și calmând scrupulele religioase. Lăsați, așadar, pe Dumnezeu să-și continue opera de reformă morală care trebuie să vă eleve către el, pe toți în același grad, și nu fiți răzvrătiți contra învățăturilor Spiritelor pe care vi le trimite.
BOSSUET
