Manoel Philomeno Batista de Miranda s-a născut la 14 noiembrie 1876, într-un loc numit «Jangada» din municipiul Conde, statul Bahia, fiind părinții săi Manuel Batista de Miranda și Umbelina Maria da Conceição.
Convertit la spiritism în orașul Alagoinhas în 1914 de mediumul Santurino Favila, care l-a vindecat de o boală gravă. În acea perioadă a cunoscut pe Jose Petitinga, în capitală, cu care puțin mai târziu a stabilit relații de prietenie, începând să frecventeze sesiunile «Uniunii Spiritiste Bahia», recent fondată în 1915.
În 1918, Manoel Miranda a fost unul din cei mai asiduu frecventatori, cu un interes superior pentru subiectele doctrinare ale Spiritismului și unul dintre cei mai fermi adepți ai învățăturilor sale. A fost trasată frumoasa sa traiectorie ca discipol fidel….
Leopoldo Machado care l-a cunoscut suficient de bine a spus despre Miranda că era un discipol credincios de-a lui Petitinga. Că avea maniera și felul său special de a trata și îndoctrina asistenții în sesiunile «Uniunii» care erau mereu pline de ascultători interesați sau curioși asupra lecțiilor spiritiste a lui Miranda, bazate infailibil, pe un magistral verset Evanghelic.
În aprilie din 1921, a fost ales al doilea secretar al «Uniunii Spiritiste Bahia»; prim secretar la alegerile sociale de duminică din 22 ianuarie 1922, prezidând prima sesiune ca președinte ales al adunării generale la 27 aprilie 1939. Când a dezîncarnat Jose Petitinga a fost reales pentru un nou exercițiu, care nu l-a terminat.
În această lungă perioadă de pregătire spiritistă, Miranda a fost o fortăreață a Spiritismului nu numai în «Uniune», ci în toate părțile. Oriunde se afla, acolo era doctrina și propaganda sa exercitată precum un erudit, un devotat. Simplu, delicat în tratament, dar eroic în luptă, educat și sigur în distrugerea atacurilor murdare, joase și grandilocvente împotriva învățăturilor luminoase ale Mângâietorului.
Enorma sa modestie nu i-a permis să producă o Operă care să-l facă să iasă în evidență printre frații încarnați. Nu a vrut să iese în evidență pe pământ, poate pentru că acum, după ce a procedat corect, strălucește ca un soare în eternitate, pentru a lumina mai bine «prizonierii cărnii».
În 1931, Miranda a publicat deja o broșură numită «Pentru că sunt spiritist» ca răspuns la cele scrise de părintele Huberto Rohden. Lucrările «Recenzia Spiritismului în Bahia» și «Fragmente care justifică Spiritismul» scrise de el, sunt publicate fără numele său. Prima a fost publicată la cea de-a 25-a aniversare a Uniunii Spiritiste din Bahia la 23 decembrie 1940, iar cea de-a doua la sfârșitul anului 1941.
Pe lângă toate muncile «Uniunii», neobositul, prezida sesiunile și muncile mediumnice ale «Grupului Fraternitate», care se reuneau în reședința sa. Vizitează alte grupuri și societăți, inclusiv una din Alagoinhas.
Suferea îngrozitor de inimă, dar urca nenumăratele scării pentru a nu rata sesiunile mediumnice, întotdeauna surâzător și entuziast, chiar dacă spiritele care cunoșteau delicata sa stare i-au recomandat odihnă maximă și să renunțe la responsabilitățile doctrinare. Dar el, neînspăimântat, replica că este datoria lui.
Voia să se stingă făcându-și datoria. Simțea o imensă bucurie oferind ultimele sale zile servindu-i lui Isus! « Nu aș renunța a urca niciodată acele scări, atâta timp cât am forță…..»
Ultimele sale cuvinte cu privire la această rezoluție, petrecută cu o zi înainte ca el să părăsească această lume, au fost:
«Acum, da! Acum, mă duc pentru că nu mai pot. Sunt satisfăcut pentru că am îndeplinit datoria mea . Am făcut ce-am putut….sau ceea ce mi-a fost cu putință. M-am făcut responsabil de muncile doctrinare, așa cum deja am hotărât.»
Desprinderea sa a avut loc la ora 21:40 pe 14 iulie 1942, efectuându-se înmormântarea cu un mare acompaniament a doua zi la ora 16.
A fost devotat Spiritismului. Credincios discipol al Maestrului Isus și foarte drag tuturor celor care l-au cunoscut, pentru că cine l-a cunoscut nu putea să nu-l stimeze.
Să-i imităm exemplul său. Până în ultimul moment, el a demonstrat cea mai mare fermitate în liniștea celor drepți, proclamând și mărturisind măreția nemuritoare a doctrinei Spiritiste.
Fragmente din Biografie de A. M. Cardoso e Silva
Cartea Reuniuni Mediumnice
Proiectul Manoel Philomeno de Miranda
În luna mai al anului 1990, a fost creat Proiectul Manoel Philomeno de Miranda în sprijinul și pentru pregătirea integranților ariei mediumnice a Centrelor Spiritiste, cu seminarii, cursuri și conferințe.
Echipa actuală este compusă din José Ferraz, Nilo Calazans și João Neves. Au contat și cu ajutorul unui alt coleg Geraldo Carvalho de Azevedo, retras din activități din motive de sănătate.
Fiind aceste persoane membri a aceluiași Centru Spiritist Calea Răscumpărării din Bahia, trăind în lucrarea doctrinară zilnic, timp de 45 de ani, a fost ușor să dezvolte programul și să îl ducă mai departe cu rezultate excelente.
Denominarea întreprinderii spiritiste, ca echipă armonică, și-a dobândit propria identitate și își propune să ofere în continuare serviciile pe care le prestau de mai bine de 19 ani, în favoarea experienței și educației mediumnice conform bazelor Codificării Spiritiste.
Amplitudinea activităților cuprinde următoarele opere literare:
Reuniuni Mediumnice,
Experiența Mediumnică,
Terapia prin intermediul Paselor,
Calitate în practica mediumnică,
Conștiință și mediumnitate,
Dezobsesie și Orientare Fraternală, acum adăugate la Operele Literare ale cărților numite Pase – Învățând cu Spiritele și Studiind Cartea Mediumurilor.
