Sufletul în anumite momente
Se ilumină, cu lumina infinită
Ca stelele strălucitoare
Cu extazul altei existențe.
Sunt momente atât de fericite
Căci nu se cunosc suferințele
Vis de Îngeri și Serafimi
Prinții unui cer senin.
E desfătarea internă
A inimii iubind
Toate lucrurile bune
Pe care Tată nostru le-a făurit.
Unde nu înțelegem păcatele
Nici chiar aviditatea
Înțelegem că doar iubind
Se obține puțin câte puțin
Acel loc la lumină
Atât de profund dorit
De o inimă sensibilă
Care știe, că înăuntru, în interior
Suntem toți fii
Al celui care a creat acele focuri
Care luminează atât de adânc
Că nu ne simțim singuri,
Căci acea lumină atât de sublimă
Care cu ochii nu o vedem
E puternicul sentiment
Pe care în noi îl avem.
Fii ai aceluiași Tată
Care pe toți ne protejează
Chiar dacă unii greșesc
Și se îndepărtează de El, oarecum
Pentru a reveni pe drum
Când foarte singuri se găsesc.
