Leymarie s-a născut în Tulle, Franța, pe 2 mai 1827.
Leymarie a fost, împreună cu Camille Flammarion și Victorien Sardou, unul dintre cei mai înflăcărați discipoli ai lui Kardec și a devenit una dintre cele mai relevante figuri ale Spiritismului.
Leymarie a fost director al «Revue Spirite» între 1870 și 1901, și a fost director al «Librairie Spirite», din 1870 până în 1897.
Descindea dintr-o familie distinsă. Pentru a nu împovăra cheltuielile deja numeroase ale familiei, și-a întrerupt studiile și a plecat la Paris pentru aș căuta un loc de muncă, bazându-se pe propria muncă și eforturi.
Îi plăcea foarte mult să citească și indiferent dacă era pe teme politice, sociale, științifice, religioase sau literare, a citit tot ce i-a venit în mâini și a făcut efort să le asimileze.
Fenomenele și Doctrina spiritistă
Spiritismul nu i-a fost indiferent, a fost printre primii care s-a interesat intens de fenomenele spiritiste. Când Allan Kardec a început să publice «Revue Spirite» și lucrările sale, iar mai târziu, a început sesiunile de studiu și experimentare, Leymarie s-a numărat printre cei mai înfocați discipoli ai săi.
Sub îndrumarea lui Allan Kardec își dezvoltă mediumnitatea împreună cu Camille Flammarion și Victorien Sardou. Trei experimentatori, ale căror destine au fost diferite în ceea ce privește serviciile aduse Doctrinei.
Înainte de moartea sa, Allan Kardec, pentru a asigura dezvoltarea regulată și continuă a spiritismului, a înființat o societate anonimă cu capital variabil căreia îi alocă bunurile sale. La doi ani de la moartea Maestrului, Domnul Leymarie a fost numit administrator, iar în același timp a devenit redactor-șef și director al «Revue Spirite».
Timp de treizeci de ani, adică în perioada lungă și grea în care spiritismul a fost aproape continuu ținta oricărei batjocuri și a tuturor atacurilor, Leymarie a fost prezent, luptând fără încetare prin intermediul cuvântului în «Revue Spirite».
Fotograful Édouard Buguet, folosind mijloace frauduloase pentru a obține fotografii ale Spiritelor, a fost urmărit penal de Ministerul Public. Această situație stârnește dușmanii spiritismului, care căutau orice prilej pentru a putea împiedica mișcarea ascendentă a Doctrinei, profitând de acest proces pentru a încerca să-i dea o mare lovitură spiritismului și pentru a-l pune în ridicol.
Pe 15 iunie 1875, în proces sunt implicații Leymarie și Alfred E. Firman din cauza prieteniei pe care o avea cu Édouard Buguet și, prin urmare, a fost considerat că s-au înțeles să comită frauda. Declarațiile false, inclusiv ale lui Édouard Buguet, au dus la condamnarea celor trei. Apoi, au apelat la autoritățile superioare.
În ciuda scrisorilor de solidaritate din diferite părți ale lumii, inclusiv din Brazilia, Leymarie a fost unicul condamnat la un an de închisoare.
Puțin mai târziu, după anularea condamnării, discipolul neobosit al lui Kardec și-a reluat activitatea la conducerea «Societății» și «Revue Spirite».
Leymarie se întoarce la luptă
În 1878, Leymarie organizează «Societatea Științifică de Studii Psihologice» reunind, în jurul acesteia, oameni respectabili pentru studiul și experimentele cu privire la mediumnitate și magnetismul animal, precum și analiza lucrărilor lui Cahagnet, a doctrinei Swedenborg și altele care aparțineau altor idei.
Lucrările lui Kardec sunt traduse, la inițiativa lui Leymarie, în toate limbile lumii civilizate; Leymarie vizitează alte țări precum Belgia, Italia și Spania, divulgând postulatul doctrinar al spiritismului.
Leymarie a fost prezent la I Congres Spiritist de la Bruxelles. În 1888 a participat la Congresul spiritist din Barcelona, fiind ales în unul din posturile de președinte. În cadrul acestui Congres s-a citit o frumoasă moțiune de recunoștință trimisă din închisoarea din Tarragona, de un grup de oameni condamnați la muncă silnică și convertiți la credința spiritistă.
În 1889, Leymarie organizează în Franța I Congres spiritist în care a încercat să evite orice post de conducere dar, prin insistențe, ajunge să accepte unul de vicepreședinte.
Reclamația lui Henri Sausse cu privire la adulterarea Genezei
În decembrie 1884, Henri Sausse a publicat un articol în revista Le Spiritisme care aparținea Uniunii Spiritiste Franceze, intitulat «Une infamie» (O Infamie), unde plin de indignare a denunțat mutilarea Genezei lui Allan Kardec. Într-adevăr, i-a atras atenția faptul că a 5-a ediție a operei menționate avea scris ca subtitlul «revizuită, corectată și mărită», ceea ce l-a determinat să compare cuvânt cu cuvânt respectiva ediție cu cea apărută în 1868, pe care el însuși și-o cumpărase când a apărut. Rezultatul a fost un raport detaliat al modificărilor aduse textului publicat de Kardec.
În ciuda reacției furioase a lui Leymaire semnalată în revista Revue Spirite, Henri Sausse nu numai că nu s-a retractat, ci i-a invitat pe cei responsabili pentru respectiva barbarie să se prezinte în fața curți de onoare, însă și-a continuat cu fermitate sarcina de a apăra puritatea textelor codificării lui Kardec prin numeroase articole în Le Spiritisme și alte reviste. Istorica eroare denunțată de Henri Sausse a continuat în mod surprinzător până în zilele noastre, când după o investigație răbdătoare și dedicată, Simoni Privato Goidanich a demonstrat succesiunea evenimentelor cu privire la numita infamie. Textul autentic din Geneza, miracole și predicții după spiritism, de Allan Kardec, este cel corespunzător primei ediții și ulterioarelor trei retipăriri identice, numite ediții.
Librăria Leymarie
În 1897, Leymarie a înființat «Librairie Leymarie Edite-URS», cu sediul pe rue Saint-Jacques, Nr. 42, Paris, și a condus-o până în 1901, iar, odată cu dezîncarnarea sa a fost condusă de către soția sa, Doamna Marina Duclos Leymarie, iar, mai târziu, de către fiul său, Paul Leymarie.
Odată cu lichidarea «Librairie Spirite», a continuat publicarea lucrărilor lui Allan Kardec făcând din «Librairie Leymarie» sediul redacției «Revue Spirite», până la înființarea «Maison des Spirites», de Jean Meyer, inaugurată pe 25 noiembrie 1923.
Leymarie a dezîncarnat pe 10 aprilie 1901, în orașul Paris.
