Borcanul mare
Racul, peștele și-o broască
Trebuind să locuiască
În borcanul cel rotund,
Într-o zi s-au adunat
Pe nisipul de la fund
Care nu s-a tulburat.
Lumea lor era închisă
Ca un sâmbure în caisă.
S-au gândit că rost nu are
Să se joace fiecare
Singur în borcanul mare.
Tigrul înfiorător
Stând astfel, acest motan
Vru să-i lingă, și a lins
Sticla marelui borcan.
Mai târziu, privind duios,
Vru să știe cum miros,
Și, de somn aproape-nvins,
A căscat și s-a întins.
Vai, dar e periculos!
Se gândiră înotând
Care mai de care-n jos.
Pentru că, motanul blând,
Cum se întindea, căscând,
Se vedea, din lumea lor,
Tigru înfiorător.
