Carmen era o fetiță foarte specială. Era foarte afectuoasă, responsabilă, studioasă, respectoasă și participa la activitățile din cadrul familiei.
Părinții săi, Marcu și Letiția, au observat anumite schimbări în comportamentul fetei. În ultimul timp, Carmen se enerva foarte ușor, se certa uneori cu fratele mai mic și nu mai vorbea cu părinții despre școală, despre dificultățile și reușitele ei.
Marcu credea că fata se comporta astfel din cauza vârstei. Își spunea mereu:
– Carmen intră în adolescență.
Letiția cunoștea foarte bine faptul că adolescența este o etapă dificilă, o etapă de tranziție în viață spiritului încarnat. În adolescență, este când spiritul care locuiește corpul manifestă adevăratele caracteristici dobândite în viețile anterioare și care vor face parte din realizările acestei încarnări. Totodată, schimbarea de la copilărie la etapa adultă aduce mari conflicte adolescentului. Dar Letiția își cunoștea fata, intuia faptul că ea se confruntă cu alte dificultăți.
Într-o conversație sinceră în care mama și-a câștigat din nou încrederea fetei, a reușit să o convingă pe Carmen să-i împărtășească problemele ei pentru a o putea ajuta.
Carmen i-a povestit emoționată că trece prin momente dificile la școală și cu prietenii. Fată i-a spus mamei că nu se simte identificată cu ideile grupului din care face parte. Majoritatea prietenilor erau foarte preocupați să își expună hainele la modă, să asculte o anumită muzică care lui Carmen nu-i plăcea, să aibă întâlniri cu băieții și să-și facă griji pentru lucruri pe care nu o interesează. De multe ori a fost marginalizată de prieteni.
Mama a rămas preocupată de situația fetei, dar în același timp ușurată pentru că și-a dat seama că educația pe care ea și tatăl i-au dat-o fetei, a prins rădăcini. Au înțeles că spiritul lui Carmen era destul de evoluat, chiar dacă încă îi plăceau lucrurile proprii vârstei, nu se implica în chestii inutile și fără scop.
Tatăl aflând despre situația fetei împreună cu Letiția, mama fetei, i-au explicat că ceea ce simte este o reacție naturală de respingere și că nu e nevoie să se îngrijoreze foarte mult, pentru că sunt foarte multe adolescente la fel ca ea, care au aceleași gânduri și interese.
Așa cum spiritele se unesc unele cu altele prin similitudinea vibrațiilor, prietenii pe Pământ se alătură prin asemănări în felul de-a gândi și acționa.
Astfel, au motivat-o pe Carmen să rămână fermă în idealurile sale și în special să nu cedeze presiunii grupului făcând ceea ce conștiința sa consideră greșit.
Carmen s-a simțit ușurată după conversația avută cu părinții și în scurt timp a redevenit cea dinainte.
După un timp, Carmen avea un nou grup de prieteni mai sincer și mai solid. Unele dintre vechile prietene au vrut să facă parte din noul grup, deoarece exemplul lui Carmen le-a făcut să înțeleagă că adevărata valoare a prieteniei nu constă în contul bancar, în haine de marcă sau în modă. O prietenie adevărată are întotdeauna ca valori morale afecțiunea, sinceritatea, înțelegerea și ajutorul reciproc.
