Viziune spirituală
Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
Evanghelia după Matei, versetul 17, cap. 5
Cartea Sublimul Pelegrin este scrisă de Ramatis, care în vremea lui Isus a fost un cunoscut filozof egiptean și nimeni mai potrivit decât el să ne spună gândurile sale despre Maestrul Isus. Nu este o nouă încercare de a focaliza anumite unghiuri ale vieții lui Isus prin psihografie; ci de a oferi ceva din contextura sa siderală în afara materiei, natura relațiilor sale cu planurile vieții cosmice ca Spirit Planetar al pământului. Acesta este Isus de care avem nevoie pentru al simții permanent în noi înșine, pentru că depășește „timpul” și „spațiul”, pentru că semnifică Sursa inepuizabilă, „calea, adevărul și viața” fericirii noastre spirituale.
Răspunsurile oferite își au originea în amintirile pe care le-a avut cu Iisus din Nazaret în Palestina și în investigațiile pe care le-a făcut la câțiva din discipolii săi în acea epocă și altora în Spațiu.
Unele pasaje sau configurații ale copilăriei sale, adolescenței și maturității, se pot retrăi datorită recurgeri la arhive sau la „registrele eterice”, fructul vibrațiilor și undelor de lumină în Eter sau „Akasa” a orientalilor, care înregistrează de la vibrația unui atom până la compoziția unei galaxii.
Ramatis a fost întrebat despre principalele fapte care au promovat existența iubitului Maestru Iisus, într-un mod curat, străin de suspiciunile dogmatice, tabuuri și imperfecțiuni umane care predomină aceste teme, deși această expunere adevărată și liberală, poate provoca șocuri emoționale în cei tradiționaliști și destul de multe proteste din partea celor mai sentimentaliști, încă condiționați de tradițiile religioase.
Misiunea lui Isus, destinul pământului și a pământenilor
Din ce cauză dogma catolică, afirmă că Isus a fost însuși Dumnezeu încarnat, făcut om pentru a salva omenirea?
Într-adevăr, Isus este spiritul cel mai excelat și genial de pe Pământ, fiind Guvernatorul său Spiritual. A fost, de asemenea, cel mai sublim, eroic și inconfundabil Instructor dintre toți mesagerii spirituali ai umanității voastre. Încarnarea sa mesianică și pasiunea sa sacrificială au avut ca obiectiv accelerarea, pe cât posibil, ritmului evoluției spirituale a pământenilor, cu scopul de a oferi izbăvirea la cât mai multe suflete posibile în timpul «separării neghinei și a grâului, a lupilor și a oilor», în profetica Judecată de Apoi, deja în curs de atingere în secolul prezent.
La ce se referă «separarea neghinei și a grâului, a lupilor și a oilor»?
Grâul și oile simbolizează cei din «dreapta» lui Hristos: sunt pașnici, altruiști, umili și plini de compasiune, reprezentanții vii ale sublimelor fericirii din Predicile de pe Munte. Cazul este similar cu cel care se produce într-o grădină, atunci când grădinarul decide să smulgă buruienile care sufocă florile; și, apoi, fertilizează solul pentru a obține o înflorire sănătoasă și frumoasă.
Celălalt grup de spirite situat la «stânga» lui Hristos, menționat în profeție ca a fiind neghină sau lupi, este compus din cei răi, cei cruzi, lacomi, iraționali, mândri, egoiști, ipocriți, luxurioși sau geloși. Similar cu buruienile din grădină, ele vor fi smulse sau excluse de pe pământ pe o planetă inferioară compatibilă cu pasiunile și viciile lor. Totuși, cum Tatăl niciodată nu pierde nici o oaie din turma sa, acești stângaci, după ce s-au curățat sau izbăvit în exilul planetar din purgatoriu, se vor întoarce la vechea lor locuință pământeană pentru a se armoniza cu umanitatea lor.
În consecință, exilații de pe pământ se vor simții străini pe planeta unde vor fi expulzați; iar, în anumite ore de nostalgie spirituală, vor crea, de asemenea, legenda lui Adam și Eva alungați din paradis, pentru că au abuzat de arborele vieții. Apoi, în astro-exil, va apărea o nouă versiune a legendei Îngerilor căzuți, așa cum s-a întâmplat câteva milenii în urmă pe pământ, cu exilații din alte globuri supuși unei similare Judecăți de apoi. Dar, când acești expatriați se vor reîncarna pe pământ care este casa lor paternă, atunci tatăl se va bucura!
În cel de-al treilea mileniu, pământul va fi promovat într-un alt grad SIDERAL sau într-un curs spiritual superior, ceva asemănător cu gimnaziu în curriculum uman, ai cărui chiriași sau locatari vor fi spiritele care au absolvit, adică cei din dreapta lui Hristos, conform celor spuse de Ioan în Apocalipsa sa: «Nu va intra în el (Pământ) nimic contaminat, nici cine comite abominație sau minciună, doar acei care sunt scriși în cartea vieții mielului.» ( cap. 21, v. 27)
Într-adevăr, în al treilea mileniu, doar vor intra pe pământ prin poarta reîncarnării, spiritele în mod corespunzător adaptate la Evanghelia lui Isus. Ca simbolism sunt reprezentați prin oi, grâu și cei drepți.
Am dori o ideea mai amplă cu privire la Isus ca Mântuitor al oamenilor, conform celor spuse cu anterioritate.
Profețiile vechiului testament întotdeauna s-au referit la un Mesia, ales de Dumnezeu, Mântuitor al omenirii pământești și eliberator al poporului Israelian, captiv de romani. Dar, profețiile nu au explicat care ar fi natura acestei mântuiri nici nu au lăsat indicii pe care le-ar putea clarifica exegeții moderni. Cu toate acestea, umanitatea secolului al 20-lea este deja capabilă să înțeleagă sensul exact al cuvântului Mântuitor și, de asemenea, care este natura sarcinii realizată de Isus împreună cu oamenii.
Evanghelia sa, ca un Cod Moral al obiceiurilor și regulilor vieții angelice, proporționează mântuirea spiritului uman, eliberându-l de cătușele instinctului animal și de iluziile vieții materiale. Totuși, această mântuire, se extinde și într-un alt sens, pentru că cei izbăviți sau mântuiți de propriile păcate sunt eliberați, de asemenea, de emigrația coercitivă pe o planetă inferioară, eveniment care are loc deja în actualitate, simbolizat prin Sfârșitul Timpurilor sau Judecata de Apoi!
Cei care sunt evanghelizați sau mântuiți de cătușele pasiunilor animale, trebuie să corespundă simbolismului grâului, oi sau celor din dreapta lui Hristos, rămânând exonerați de o emigrație rectificatoare către un alt glob inferior și fiindu-le permis să reîncarneze pe pământ, făcând parte din umanitatea sănătoasă și pașnică prezisă pentru Mileniul III. În consecință, viitoarea umanitate va fi compusă din cei aleși din dreapta lui Isus și perfectamente integrați în regulile iubitoare ale Evangheliei sale izbăvitoare.
Natura divină sau existențială a lui Isus
Ce ne puteți explica despre afirmația pe care o face Biserica Catolică despre Isus, cum că era Fiul lui Dumnezeu, o a doua persoană a Sfintei Trinități manifestată în carne?
Isus niciodată nu a afirmat că ar fi Însuși Dumnezeu manifestat în a doua persoană a Sfintei Treimi și nici nu s-a pronunțat cum că naturalețea sa e diferită de ceilalți oameni. A lăsat foarte clar condiția sa de frate a tuturor oamenilor și fiii al aceluiași Dumnezeu, când s-a adresat în mai multe ocazii discipolilor săi: «Eu merg la Tatăl meu și la Tatăl vostru, Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru.» Este evident, că el s-a referit la Dumnezeu ca Tată a tuturor oamenilor și la toți oamenii ca copiii ai aceluiași Dumnezeu.
Ne puteți cita vreun eveniment sau verset din Noul Testament care să ne demonstreze că Isus nu era propriul Dumnezeu încarnat?
Dumnezeu, Absolutul, Infinitul, nu ar putea fi niciodată închis sau comprimat în limitele formei umane, la fel cum un mic lac nu poate suporta și conține volumul de apă a unui ocean.
Pământul, planetă de educație primară, care se mișcă mijlocul altor planete mult mai evoluate, niciodată nu ar justifica abrogarea legilor Universului Moral, în sensul că însuși Dumnezeu va lua formă umană pentru a salva umanitatea tericolă, încă dominată de cupiditate, senzualitate, avariție, gelozie și orgoliu! Ar fi atât de absurd, ca și cum ai convoca un înțelept din categoria lui Einstein pentru a preda rudimentele aritmetice elevilor primari!
Revelația spirituală nu se face brusc; ea se face gradual și prodigios conform înțelegerii și progresului mental al oamenilor. Astfel, în epoci adecvate, au coborât instructori spirituali precum Antulio, Numu, Orfeu, Hermes, Crișna, Fo-Hi, Lau Tse, Confucius, Buddha, Makharshi, Ramacrisna, Kardec și Ghandi, pentru a satisface în mod particular caracteristicile și imperativele aspecte morale și sociale ale poporului său. Isus, a sintetizat toate cunoștințele cultivate de precursorii săi și chiar de cei care l-au urmat. Prin urmare, evanghelia sa este o sinteză a regulilor și legilor Codului Spiritual stabilite de Înalt, cu finalitatea de a promova omul către cetățenia sa angelică definitivă.
Mai mult decât atât, Isus este cel care dovedește că el nu este însăși Dumnezeu, pentru că din înaltul crucii, într-unul din momentele sale cele mai semnificative, a exclamat: Tată, iartă-i pentru că nu știu ce fac! Prin urmare, este absolut logic și foarte evident că suplica sa la Tatăl Ceresc, rugându-se pentru călăii săi, demonstrează că pe crucea martiriului suferea un fiu spiritual făcut om, dar nu Dumnezeu.
Dacă Isus ar fi fost însuși Dumnezeu făcut carne, de ce s-a adresat unui Tată, care, fără îndoială, era în ceruri?
Isus a evoluat de o formă identică cu ceilalți oameni, în reîncarnările pe care le-a avut în alte lumi?
Și, Isus a fost imatur ca spirit și a realizat cursul spiritual evolutiv în lumile planetare acum dezintegrate în cosmos. A fost cu mult timp în urmă, dar s-a întâmplat sub același proces pe care Dumnezeu, Iubirea și Justiția o aplică tuturor oamenilor, fără distincție. Dacă nu ar fi așa, creatorul ar fi o entitate injustă și incapabilă, capabil de a concede privilegii celor preferați și să dezmoștenească pe cei mai puțin simpatici, căzând în eroarea politicienilor tereștri care premiază alegătorii și sunt ostili cu votanții celorlalte partide. Într-adevăr, toate sufletele progresează prin același mecanism, ca să dobândească conștiința sa spirituală, bucurându-se de aceleași bunuri și drepturi siderale.
El și-a creat conștiința spirituală în aceleași condiții educative de bine și rău, de pur și impur, de umbră și lumină, așa cum se întâmplă astăzi cu umanitatea voastră. Lumile care i-au servit drept învățare planetară s-au stins și transformat în praf sideral, însă ale sale umanității trăiesc treze în Univers, fiind el unul dintre cetățenii săi binecuvântați.
Unele spirite afirmă că evoluția lui Isus s-a făcut în linie dreaptă. Ne puteți clarifica acest aspect?
Această afirmație nu are nici un fundament, căci simpla prezumție cum că Isus a fost creat spiritualmente cu un anumit impuls al inteligenței, virtuților sau înțelepciunii înnăscute, ar fi un privilegiu al lui Dumnezeu pentru un suflet preferat de El. Acest lucru ar dezminți atributul divin de bunătatea și justiția infinită al Creatorului. În plus, nu există nici un dezmerit față de Maestrul Isus că a evoluat sub legea care guvernează pe ceilalți oameni, căci astfel confirmă măreția spiritului său, perfecționat prin propriul său efort. Nici un spirit nu se naște perfect, nici nu posedă un simț special pentru ascensiunea sa spirituală; toate sunt create simple și ignorante, a cărui conștiință sau „liber arbitru” se manifestă prin ” timp-eternitate”, dar fără a anula efortul personal pe scara prelungită a angelității.
Prin urmare, Isus nu a scăpat de această regulă comună, deoarece și-a făurit conștiința sa cu Iubire și Înțelepciune cosmică la fel ca oameni, luptând, suferind și învățând valorile spirituale în interschimbarea cu lumile materiale. Pe Pământ a realizat-o ca o entitate sublimă, deoarece a fost complet eliberat de patimile și viciile umane; dar nu s-a eximat de contactul cu impuritățile lumii carnale. Sublimitatea flori nu rezidă în frumoasa sa conformație, ci mai presus de toate, în capacitatea sa de a transforma deșeurile și putrefacția în potire virtuoase și parfumate.
Isus nu putea să le prescrie oamenilor vindecarea păcatelor lor, dacă nu ar fi experimentat mai întâi acest lucru el însuși. Tocmai pentru că a suferit de același rău, el a cunoscut medicamentul potrivită pentru a vindeca boala morală a umanității terestre. Isus, în alte timpuri, a fost de asemenea un păcătos ca orice om din lume, dar el a știut cum să învingă iluziile vieții carnale, a biruit tenacitatea instinctului animal și inima sa plină de Iubire, învăluie astăzi toți cetățenii pământului.
Ce opinii aveți despre unii autori, sinceri unii și talentați, când spun că Isus a fost doar un mit și nu a existat niciodată fizic în mijlocul umanității pământești?
Este indiscutabil că Isus a colaborat predicțiile vechiului testament și, de asemenea, a corespuns completamente speranțele Înaltului, în ceea ce privește misiunea sa spirituală împreună cu pământeni. Profeții au încercat să comunici evreilor principalele semne pentru a-l identifica pe Mesia, cum ar fi timpul aproximativ al venirii sale în lume, căci au asigurat că Israel era poporul ales pentru acest eveniment important. Conform predicțiilor lui Isaia după adventul Mântuitorului, toate lucrurile vor fi ajustate, căci chiar «mielul și lupul vor locui împreună, leul și oile vor merge împreună și un copilaș mic le va conduce.» (capitolul XI, v. 6 și 8) Și, profețiile avertizează rasa lui Israel, aleasă pentru adventul lui Mesia, care se va plânge mai târziu, că Isus însuși a exclamat: «Poporul pentru care am venit nu m-a cunoscut.» Afirmând o astfel de predicție, evrei de astăzi încă îl adoră pe Moise, în timp ce uită pe Iisus, plin de Iubire, Bunătate și Renunțare, deoarece chiar și astăzi, ei încă nu l-au recunoscut pe adevăratul lor Mesia.
Efectiv, este destul de ciudat că anumiți autori consideră pe Isus un mit sau o mascaradă religioasă, negându-i viața fizică, inerentă pământului. Într-adevăr, Isus este ființa care în fiecare zi ia mai multă viață printre oameni, căci doctrina sa crește în toate sensurile și influențează popoarele pasionate de crezurile altor instructori. Între timp, Isus „mitul” uitat de istoria profană, este unicul medicament salvator al omului bolnav moral și psihicamente din secolul actual. Iubirea și Evanghelia sa pot calma pasiunile umane și armoniza ființele într-o coexistență pașnică și plină de bucurie. Dacă Isus ar fi fructul fanteziei religioase, atunci am concorda cu inversarea tuturor valorilor cunoașterii umane până la extremă, de a nu distinge fantezia de realitate.
Există vreo sursă istorică care a verificat trecerea lui Isus pe Pământ?
Unii savanți au avut încredere în referințele lui Iosif, în lucrarea sa „Antichitatea evreilor”, la 93 ani după Hristos, acceptând ca relatări istorice autenticitatea Maestrului Galileu, cu următorul pasaj: «În acel moment Isus a trăit, un om sfânt, dacă se poate numi om, pentru că a făcut lucruri admirabile care a învățat oamenii; și, inspirat a primit Adevărul. El a fost urmat de mulți evrei și greci. A fost Mesia.»
În maniera noastră de a vedea lucrurile, cea mai autentică probă a vieții lui Isus este referirea făcută despre persecuțiile creștinilor, cei care îl urmau pe Hristos. Existând creștini martirizați care s-au negat să abandoneze doctrina liderului lor Isus, ale cărui fapte au fost înregistrate de istorie, este evident că Maestrul Isus nu a fost un mit, ci o figură reală; nefericită absența notelor istorice. Cât despre existența creștinilor și martiriul lor, este suficient să consultați lucrările și notele lui Pliniu cel Tânăr, Suetoniu, Tacit și ale altora, din aceiași epocă.
De asemenea, se poate lua în considerare ca o relatare autentică, scrisoarea trimisă împăratului Tiberiu de senatorul Publius Lentulus, guvernator al Iudeei, în care cita marile virtuți ale unui „om numit Isus” și cu porecla de profet al adevărului, la care discipolii îi spuneau, fiul lui Dumnezeu. Spune testualmente:
«În Iudeea există un om cu o virtute singulară pe care îl numesc Isus. Barbarii îl cred profet; dar sectarii lui îl adoră ca descendent al zeilor nemuritori. Resuscită morții și vindecă pe cei bolnavi prin intermediul cuvântului și a atingerii; el este bine format și de statură elevată; aspectul lui este dulce și venerabil, părul lui este de o culoare nedefinită, căzând în bucle până mai jos de urechi, împrăștiindu-se grațios pe umeri, fiind despărțit în partea de sus a capului, așa cum îl poartă Nazareenii. Fruntea lui este înaltă și senină,nu se vede nici un rid sau pată pe faţă. Nasul și gura lui sunt formate cu o regularitate admirabilă; barba lui, groasă și de o culoare similară cu cea a părului, este lungă și se divide în jumătate, formând figura unui ac de păr. Ochii lui sunt clari și senini strălucind faţa sa ca razele soarelui. Cenzurează cu maiestate, îndemnă cu blândețe și atunci când vorbește sau se mișcă, el face acest lucru cu eleganță și gravitate. Nu a fost niciodată văzut râzând, dar de multe ori a fost văzut plângând. Este foarte temperat, modest și judicios. El este un om care, prin excelenta lui frumusețe și prin perfecțiunile sale divine, depășește pe fiii oamenilor.»
În opinia dumneavoastră, care sunt sursele non istorice, dar autentice, cele mai exacte pentru a informa despre existența lui Isus?
Cele mai autentice surse, non istorice, sunt cele narate de cei patru evangheliști, în ciuda interpolărilor și a retușărilor suferite, inclusiv asupra unor contradicții făcute chiar de naratori. Dar, sursa este potrivită pentru că menține unitatea psihologică și scopurile mesianice ale Spiritului lui Isus. Dintre cei patru evangheliști, doi au fost martori oculari ai evenimentelor descrise, de acea se mențin vii și naturale; ceilalți doi au interogat martorii care au asistat la activitățile lui Isus. Lăsând deoparte interpolările perceptibile, capabile să promoveze o analiză profundă, cei patru evangheliști sunt imparțiali, simpli și siguri, deoarece ei raportează faptele direct, fără prea multe divagări.
Există în relatările lor un mare spirit de onestitate și siguranță cu privire la tot ceea ce este legat de Viața lui Isus. Există unele diferențe cu privire la mișcarea persoanei Maestrului, dar nu există nici o îndoială cu privire la existența sa reală. Alte probe sau evidențe, sunt scrisorile sau epistolele atribuite lui Pavel, care au puterea comunicativă a activităților creștine și transmite mirosul revigorant al Bunei Vestiri și a Împărăției lui Dumnezeu.
Alți scriitori expun date istorice și îl descriu pe Isus ca pe un „sedițios” inclus în legile penale ale epocii, a cărui doctrină personală a eșuat înaintea puterilor evreiești și romane, constituite în Ierusalim. Ce ne puteți spune?
Conținutul Evangheliei trăit și învățat de Isus este suficient pentru a dezminți orice afirmație cu privire la deliberata sa rebeliune sau sedițiune. Maestrul Creștin nu a dorit niciodată vreun lucru din lumea materială, viața sa a fost centrată exclusiv în jurul bunurilor nepieritoare ale spiritului etern. El a trăit treizeci și trei de ani pe pământ fără nici un interes lumesc, nici nu au putut să-l inculpe de fapte egoiste care l-ar putea face să iasă în evidență în mediul politic sau preoțesc al lumii. S-a născut și a dezîncarnat extrem de sărac, terminând zilele sale eroice fără să se bucure de favorurile care ostenta puternicii epocii.
Omul sedițios întotdeauna trebuie să fie un rebel, deoarece este un avid de putere și suferă de exaltare asupra pământenilor. Marii sedițioși sau indisciplinați ai pământului pe care istoria i-a înregistrat fără afecțiune sau gratitudine, s-au numit: Attila, Gen-giss-Kan, Asoka, Alexander, Hannibal, Titus, Iulius Caesar, Carol cel Mare, Ivan cel groaznic, Napoleon, Kaiser, Stalin, Hitler, Mussolini și alții, care au demonstrat anumite calități excepționale, cum ar fi obstinarea, capacitatea de-a conduce, îndrăzneala, ambiția și strategia, la care li se pot suma încă, păcatele orgoliului, cruzimea, nedreptatea, răzbunarea și libidinozitatea.
Unii dintre acei oameni au fost genii sau eroi; alții, doar nebuni sau paranoici. Nu chestionăm că prin comportamentele lor au influențat sau modificat destinele popoarelor în cursul unei epoci, căci Legea Supremă face să apară binele din distrugerile ocazionate de rău, profitând de impetuozitate, pasiune sălbatică, lăcomie, ambiție și îndrăzneala sedițioșilor pentru a efectua marile transformării istorice și sociale ale lumii.
Între timp, Iisus a fost întotdeauna cunoscut ca o creatură pașnică, cu activități clare și oneste, clarificând că „împărăția sa nu era din această lume”. În timpul vieții sale pământești, el nu a practicat acte de rebeliune, răzbunare sau cruzime ca să-l egaleze cu comportamentul oamenilor despotici și războinici. Bunul său simț i-a permis să sfătuiască pe oameni să „dea Cezarului ceea ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”; autoritatea sa spirituală merită cultul tuturor școlilor spirituale ale lumii, care îl rețin în memoriile lor ca pe un elevat Maestru. Ezotericii, teosofii, rozi-cruciații și yoghinii îl recunosc pe Iisus ca pe o entitate eliberată de jugul karmic, un „Avatar” sau un instructor spiritual de înaltă stirpe; În fine, un „ales” de o elevată categorie siderală și de amplitudine cosmică.
A fost propus de Tatăl Ceresc, care a adus pe pământ Binele pentru binele însuși și nu un simplu „ales”, care a putut semăna binele în mijlocul luptelor răului.
Dacă Isus nu era un sedițios, cum a putut fi judecat în temeiul legii romane?
Preoția evreiască a reușit să argumenteze și să adune probe împotriva lui Isus printre cei care îl urmau, iar gloata când a intrat în Ierusalim l-a incriminat ca fiind „sedițios” în fața lui Ponțiu Pilat, Procurator al Romei în Iudeea.
L-au luat ca pe un criminal comun, în ciuda faptului că a luptat cu arme de tandrețe, bunătate și dragoste. Dar, adevăratele motive ale răstignirii sale, al cărui holocaust a acceptat fără protest, exige un capitol special în lucrarea de față.
