CAPITOLUL III
SUNT MULTE LOCUINȚE ÎN CASA TATĂLUI MEU
Diferite stări ale sufletului în eraticitate[1] – Diferite categorii de lumi locuite – Destinația Pământului. Cauza mizeriilor umane – Instrucțiunile Spiritelor: Lumi superioare și lumi inferioare – Lumi de ispășire și de probe – Lumi regeneratoare – Progresul lumilor
- Să nu se tulbure inima voastră. – Credeți în Dumnezeu, credeți și în mine. – În casa tatălui meu sunt multe lăcașe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus deja, pentru că mă duc să pregătesc locul. – Și după ce mă voi fi dus și vă voi fi pregătit locul, voi reveni și vă voi lua la mine, pentru ca acolo unde sunt eu, să fiți și voi. (Sfântul Ioan, cap. XIV, vers. 1, 2, 3)
Diferite stări ale sufletului în eraticitate
- Casa Tatălui este universul. Diferitele locuințe sunt lumile care circulă în spațiul infinit și care oferă Spiritelor încarnate lăcașe potrivite avansului lor.
Independent de diversitatea lumilor, aceste cuvinte pot fi de asemenea înțelese ca starea fericită sau nefericită a Spiritului în eraticitate. După cum este mai mult sau mai puțin purificat și degajat de legăturile materiale, mediul în care se află, aspectul lucrurilor, senzațiile pe care le experimentează, percepțiile pe care le posedă variază la infinit. În timp ce unii nu se pot îndepărta de sfera în care au trăit, alții se înalță și străbat spațiul și lumile; în timp ce anumite Spirite vinovate rătăcesc în tenebre, cele fericite se bucură de o claritate strălucitoare și de sublimul spectacol al infinitului; în timp ce, în fine, cel rău, chinuit de remușcări și regrete, adesea singur, fără consolări, separat de obiectele afecțiunii sale, geme sub apăsarea suferințelor morale, cel drept, reunit cu cei pe care îi iubește, gustă dulceața unei fericiri de nedescris. Acolo, așadar, sunt de asemenea mai multe lăcașe, deși ele nu sunt nici circumscrise și nici localizate.
Diferite categorii de lumi locuite
- Din învățăturile oferite de Spirite rezultă că diferitele lumi se află în condiții foarte diferite unele de altele în ceea ce privește gradul de superioritate sau de inferioritate al locuitorilor lor. Dintre acestea, există lumi unde locuitorii sunt încă inferiori celor de pe pământ, atât fizicamente cât și moralmente; altele se află în același grad, iar altele îi sunt mai mult sau mai puțin superioare din toate punctele de vedere. În lumile inferioare existența este cu totul materială, pasiunile domnesc în suveranitate, iar viața morală este aproape nulă. Pe măsură ce aceasta se dezvoltă, influența materiei scade, în așa fel încât, în lumile cele mai avansate, viața este, ca să spunem așa, în întregime spirituală.
- În lumile intermediare există un amestec de bine și de rău, cu predominanța unuia sau a altuia, după gradul de progres. Deși nu se poate face o clasificare absolută asupra diverselor lumi, totuși, ținând seama de starea și de destinația lor și bazându-ne pe nuanțele cele mai pronunțate, pot fi divizate de o manieră generală, după cum urmează: lumile primitive, destinate primelor încarnări ale sufletului uman; lumile de expiații și de probe, unde răul domină; lumile regeneratoare, unde sufletele care mai au încă de ispășit extrag noi forțe, odihnindu-se totodată de oboselile luptei; lumile fericite, unde binele se impune răului; lumile celeste sau divine, lăcașul Spiritelor purificate, unde binele domnește fără amestec. Pământul aparține categoriei de lumi de expiații și de probe, de aceea omul este aici expus la atâtea mizerii.
- Spiritele încarnate într-o lume nu sunt atașate de aceasta în mod indefinit și nu împlinesc acolo toate fazele progresive care trebuie parcurse pentru a ajunge la perfecțiune. Când au atins într-o lume gradul de înaintare pe care acea lume le permite, trec într-o alta mai avansată și așa înaintează treptat până ajung la starea de Spirite pure. Acestea sunt alte atâtea stații, iar în fiecare dintre ele găsesc elemente de progres proporționale cu avansul lor. Pentru ele este o recompensă să treacă într-o lume de un ordin mai elevat, așa cum este o pedeapsă prelungirea șederii într-o lume nefericită sau să fie relegate într-o lume și mai nefericită decât cea pe care sunt constrânse să o părăsească, atunci când s-au obstinat în rău.
Destinația Pământului. Cauza mizeriilor umane
- Suntem surprinși să găsim pe pământ atâta răutate, pasiuni josnice, mizerii și infirmități de toate tipurile și se conclude din aceasta că specia umană este un lucru trist. Această judecată provine din punctul de vedere limitat în care ne plasăm și care ne oferă o idee falsă asupra ansamblului. Trebuie considerat faptul că pe pământ nu vedem întreaga umanitate, ci o foarte mică fracțiune a umanității. Într-adevăr, specia umană cuprinde toate ființele înzestrate cu rațiune care populează inumerabile lumi ale universului. Acum, ce este populația pământului în raport cu populația totală a acestor lumi? Mult mai puțin decât cea a unui cătun în raport cu cea a unui mare imperiu. Situația materială și morală a umanității terestre nu mai are nimic care să uimească, dacă ne dăm seama de destinația pământului și de natura celor care îl locuiesc.
- Ne-am face o idee foarte greșită despre locuitorii unui mare oraș dacă i-am judeca după populația cartierelor infime și sordide. Într-un spital nu vezi decât bolnavi sau invalizi. Într-o închisoare vezi toate turpitudinile, toate viciile reunite. În regiunile insalubre, majoritatea locuitorilor sunt palizi, firavi și suferinzi. Ei bine, să ne închipuim pământul ca fiind un foburg, un spital, un penitenciar, o țară insalubră, căci este totodată toate acestea și vom înțelege de ce aflicțiunile predomină asupra bucuriilor, căci nu se trimit la spital oamenii sănătoși, nici la corecțional pe cei care n-au făcut rău. Așadar, nici spitalele, nici casele de corecție nu sunt locuri de delicii.
Acum, așa cum într-un oraș întreaga populație nu se află nici în spital, nici în închisori, tot așa nici întreaga umanitate nu se află pe pământ. Așa cum se iese din spital când ești vindecat și din închisoare când ți-ai ispășit pedeapsa, omul părăsește pământul pentru lumi mai fericite atunci când este vindecat de infirmitățile sale morale.
[1] Starea Spiritelor eratice, adică neîncarnate, în intervalele existențelor lor corporale. (Nota Allan Kardec)
Taban E. Bianca-Evanghelia după Spiritism
Societatea Spiritistă Română
