Glorificând numele sfânt
Profesorul a povestit în clasă că, la începutul vieții pe Pământ, când mineralele, plantele și animalele au știut că este necesar să sanctificăm numele lui Dumnezeu, a existat aproape din partea tuturor o mare mișcare de atenție.
Anumite pietre au început să producă diamante, iar altele revelă aur și pietre prețioase.
Copaci cei mai nobili au început să dea roade.
Bumbăcarul a inventat firele albe pentru îmbrăcămintea omului.
Tufa de trandafiri s-a umplut de flori.
Iarba, cum nu reușea să crească, s-a răspândit pe sol decorând Pământul.
Vaca a început să furnizeze lapte.
Găina, spre bucuria tuturor, a început să ofere ouă.
Oaia s-a inițiat să creeze lână.
Albina a început să facă miere.
Și chiar și viermele de mătase, care pare atât de urât, pentru a sfinți numele lui Dumnezeu a fabricat fire frumoase, cu care deținem una dintre cele mai valoroase țesături pe care le cunoaște lumea.
În acest moment al lecției, când instructorul făcuse o pauză, Petrică a întrebat:
Profesore, ce fac oameni în această privință?
Orientatorul școlar s-a gândit o clipă și a răspuns:
– Nu toți oamenii învață repede lecțiile vieții, dar cei care caută adevărul știu că inteligența noastră trebuie să glorifice Eterna Înțelepciune, cultivând binele și fugind de rău. Persoanele care se dedică activităților fraternității, înțelegându-și semenii și ajutând pe toți, sunt suflete trezite la lumină și care laudă cu adevărat numele Tatălui nostru Ceresc.
Și, în încheiere, a afirmat:
– Domnul dorește fericirea tuturor și, prin urmare, toți cei care colaborează pentru binele celorlalți sunt cei care sanctifică pe Pământ pe Divina Bunătate.
