Cele patru Anotimpuri
A fost odată un om care avea patru copii. El încerca să învețe copiii să nu judece lucrurile cu ușurință și i-a trimis pe fiecare, pe rând, să vadă un pom de pere care se afla în depărtare.
Primul fiu a plecat în iarnă, al doilea în primăvară, al treilea în vară și cel mai tânăr în toamnă.
Când toți s-au întors, tatăl i-a chemat și i-a rugat pe toți ca fiecare să descrie ceea ce a văzut.
Primul fiu a menționat că pomul era oribil, îndoit și răsucit.
Al doilea fiu, susținea că pomul era plin de frunze verzi înflorite și de promisiuni. Ai treilea fiu nu a fost de acord cu ceilalți doi; a spus că era încărcat de flori, că avea o aromă foarte dulce și că îl vedea foarte frumos, că era lucru cel mai plin de har pe care l-a văzut vreodată.
Ultimul, nu a fost de acord cu nici unul dintre ei; el a spus ca pomul era matur și încărcat cu multe poame, că era plin de viață și satisfacție.
Atunci, omul le- a spus copiilor că fiecare are dreptate, iar acest lucru se datorează faptului că au văzut doar o perioadă din viața pomului.
Prin urmare, tatăl le explică copiilor că nu e benefic să judece un pom sau o persoană pentru că văd doar o perioada din viața lor, că esența, plăcerea, bucuria și iubirea vin de-a lungul vieții și pot fi măsurate la sfârșit când toate anotimpurile au trecut.
Dacă te dai bătut în iarnă, ai pierdut promisiunile primăverii, frumusețea verii și satisfacția toamnei.
Morală:
Nu lăsa ca durerile unui anotimp să distrugă bucuria celorlalte.
Nu judeca viața doar din prismă unui perioade dificile.
Rezistă în fața dificultăților și situaților dificile…
Cu siguranță, o să vină timpuri mai bune.
