Învăluită într-o aureolă mitică timp de multe secole, mediumnitatea a fost confundată în realitatea sa paranormală, tranzitând de la starea de grație la condiția de demonopatie sau degenerare psihologică a naturii umane.
Omagiată în anumite perioade ale Istoriei, în altele detestată și persecutată cu duritate, rămâne încă ignorată de prezumția unora, de ignoranța altora, prin prejudecata care persistă cu încăpățânare, dominând, organismul sociocultural al zilelor noastre.
Allan Kardec a fost curajosul studios care i-a pătruns cauzele și a studiat-o până la sațietate, stabilind criterii de evaluare corecte și tehnici proprii de înțelegere, studiere și desfășurare a posibilităților sale psihice.
Analizele sale deschid spații științifice și culturale pentru o cunoaștere logică a acestei facultăți, dezbrăcând-o de toate superstițiile, fanteziile și acuzațiile de care a fost victimă.
Prin intermediul unui limbaj clar și ușor de înțeles pentru toată lumea, a examinat mediumnitatea din punct de vedere organic, psihologic, psihiatric și sociologic, concluzionând că este legitimă și ca are ample resurse pentru perfecta integrare a omului în armonia naturii, stabilind linii directori morale pentru exercițiul său și reguli comportamentale pentru demonstrarea sa științifică, elaborând un tratat extraordinar, care rămâne cel mai complet cu privire la paranormalitatea umană, în neîntrecuta Cartea Mediumurilor.
Cu toate acestea, mediumnitatea și mediumurile continuă să fie un motiv de surpriză, admirație și sarcasm conform mediului social în care se prezintă.
Utilizați, în mod invariabil, pentru futilități și divertisment, suferă devaluarea imixtiunii unor oameni vicleni, dar dezinformați, care pretind să îi folosească în pentru propriul beneficiu sau pentru exhibiții în spectacole care se caracterizează prin ridicolul datorat ignoranței de care sunt purtători.
Atrag atenția prin exhibiționismul vulgar și după dispar, asemenea cometelor care trec cu celeritate, fără un mare beneficiu, către sumbra cupolă unde rătăcesc eratici.
Mediumnitatea exercitată cu un obiectiv elevat, serios și demn, a suferit neînțelegeri și agresivitate din partea celor care ar dori să o folosească în jocuri de iluzie și plăcere. În consecință, mediumurile sincere și oneste, cu o conduită morală incoruptibilă, plătesc un preț mare pentru viața morală la care se dedică și pentru că sunt docili la orientările ghizilor spirituali, care nu coexistă cu ideile, discuțiile sterile, rivalitățile indivizilor, grupuri, nici societăți care se complac în campionatul vanității.
Atacate în propriile câmpuri ale mișcării unde lucrează, sunt duși în piața publică a ridicolului de către tovarăși grăbiți, fără vreo evidență de serviciu prezentată Cauzei Spiritiste, ci, pricepuți, în capcanele agresiunii, scrisului sau vorbirii, în acest fel, printr-un mecanism de transfer psihologic, aruncând asupra muncitorului ceea ce este în ei înșiși și descarcă invidia prost deghizată care îi face să concureze, uneori de o manieră inconvenabilă, când ar trebui să împărtășească și să participe la serviciul de iluminare de conștiințe la care spiritiști se dedică.
Rezultă că sunt călăuziți de minți nesănătoase, care au combătut și persecutat mereu instrumentele Vocilor lucide de Dincolo de Mormânt care vin să trezească oamenii și să-i avertizeze asupra capcanelor pregătite de acești adversari dezîncarnați, neobosiți în programele lor nefaste de tulburare și crime, obsesie și nebunie.
Pe lângă acestea, prosperă cu exuberanță în zilele noastre, duritatea necredincioșilor și batjocoritorilor mereu dispuși să atace mediumurile și să le acuze că sunt purtătoare de dezechilibre mintale, sex, conduită, pentru că sunt diferite, aceasta este și pentru că adoptă un comportament sănătos, care se consideră incompatibil cu zilele de desfrâu și abuz de tot felul, în vigoare în prezent.
Alți persecutori sunt încă persoane care caută să depindă emoțional de prietenul medium, care, supărați pentru un motiv sau altul, adevărat sau fals, se ridică pentru a provoca o cantitate mai mare de suferință celor care au suportat întotdeauna cu răbdare lenea mentală și neregulile morale, oferindu-le cuvinte prietenoase și consolatoare.
Mediumurile nu mai sunt lapidate, încarcerate sau arse pe rug.
Totuși, calomnia și acrimonia, critica sistematică și exigențele unor consultări ample, oricât de inofensive, constituie o probă și un martiriu pentru instrumentele abnegate care se dăruiesc ministerului cu consacrare.
Pe lângă cercul de eroare exterioară care îi comprimă, condiția lor umană le cere să facă multe renunțări tăcute, întrucât consideră că mediumnitatea, după unii, este un privilegiu care eliberează purtătorul său de suferințe și procese de evoluție prin durere.
Purtând toate problemele inerente situației lor evolutive, remunerează la un preț mare existența, în holocausturi admirabile și perseverente în Bine, ceea ce le îndreptățește să primească un mai mare ajutor și iubire de la prietenii lor spirituali.
În cele din urmă, suferă hărțuirea atât din partea entităților care sunt dușmani ai progresului Umanității, cât și din partea propriilor adversari spirituali, care nu îi iartă pentru sarcina pe care o îndeplinesc în favoarea lor și a altor creaturi.
Calvarul mediumurilor este ocult și trebuie trăit cu demnitate, fără plângeri sau reclamații, întrucât este și poarta spre resurecția glorioasă, de unde vor ajunge în regiuni fericite, după îndeplinirea sarcinilor de iubire și iluminare, de caritate și iertare pentru care s-au reîncarnat.
Îl au ca model pe Isus, care rămâne pentru ei drept Cuceritor Nebiruit și care, murind pentru iubire, oferă viață tuturor celor care îl caută și cred în El, servesc și trec, îndreptându-se spre imortalitate.
