Controlul universal al învățăturii Spiritelor
Dacă Doctrina Spiritistă ar fi o concepție pur umană, nu ar avea ca garant decât luminile celui care a conceput-o; dar nimeni aici pe pământ nu poate avea pretenția fondată că posedă doar el singur adevărul absolut. Dacă Spiritele care au revelat-o s-ar fi manifestat față de un singur om, nimic nu i-ar garanta originea, căci ar trebui crezut pe cuvânt cel care ar spune că a primit învățătura lor. Admițând o perfectă sinceritate din partea sa, cel mult, ar putea convinge persoanele din anturajul său; ar putea avea sectanți, dar n-ar reuși niciodată să reunească pe toată lumea.
Dumnezeu a vrut ca noua revelație să ajungă la oameni pe o cale mult mai rapidă și mai autentică, de aceea a însărcinat Spiritele să o ducă de la un pol la altul, manifestându-se pretutindeni, fără a acorda nimănui privilegiul exclusiv de a le auzi cuvintele. Un om poate fi înșelat, se poate înșela el însuși; însă, nu poate fi așa când milioane de oameni văd și aud același lucru; este o garanție pentru fiecare și pentru toți. Mai mult decât atât, putem face să dispară un om, dar nu putem face să dispară masele; putem arde cărțile, dar nu putem arde Spiritele; acum, dacă toate cărțile ar fi arse, originea doctrinei nu ar fi mai puțin inepuizabilă, prin însuși faptul că nu este pe pământ, pentru că apare de pretutindeni și pentru că oricine o poate obține. În absența oamenilor pentru a o răspândi, vor exista întotdeauna Spirite care ajung la toată lumea și la care nimeni nu poate ajunge.
Așadar, în realitate sunt Spiritele care fac ele însele propaganda, cu ajutorul nenumăratelor mediumuri care suscită în toate părțile. Dacă nu ar fi avut decât un unic interpret, oricât de favorizat ar fi fost, Spiritismul abia s-ar fi cunoscut; chiar însuși interpretul, indiferent de clasa la care ar fi aparținut, ar fi fost obiectul unor prevenții din partea multor oameni; nu l-ar fi acceptat toate națiunile, în timp ce Spiritele se comunică pretutindeni, la toate popoarele, la toate sectele, la toate partidele și sunt acceptate de toți; Spiritismul nu are naționalitate; este în afara tuturor cultelor particulare; nu este impus de nicio clasă a societății, deoarece toată lumea poate primi instrucțiuni de la părinți și prieteni de dincolo de mormânt; trebuia să fie așa, ca să poată chema toți oamenii la fraternitate; dacă nu s-ar fi așezat pe un teren neutru, ar fi menținut disensiunile în loc să le calmeze.
Această universalitate în învățătura Spiritelor face forța Spiritismului; aceasta este și cauza propagării sale rapide; în timp ce vocea unui singur om, chiar și cu ajutorul presei, ar fi durat secole până să ajungă la urechile tuturor; acum, mii de voci se aud în mod simultan în toate părțile pământului pentru a proclama aceleași principii și să le transmită celor mai ignoranți, dar și celor mai savanți, pentru ca nimeni să nu fie dezmoștenit. Acesta este avantajul de care nici una dintre doctrinele care au apărut până în prezent nu s-au bucurat. Dacă, așadar, Spiritismul este un adevăr, nu se teme nici de rea voința oamenilor, nici de revoluțiile morale, nici de bulversările fizice ale globului, pentru că nici una din aceste lucruri nu pot ajunge la Spirite.
Dar acesta nu este singurul avantaj care rezultă din această poziție excepțională; Spiritismul găsește acolo o atotputernică garanție contra schismelor care ar putea suscita fie ambiția unora, fie contradicțiile anumitor Spirite. Aceste contradicții sunt cu siguranță un obstacol, dar care poartă în sine remediul alături de rău.
Se știe că Spiritele, ca urmare a diferenței care există în capacitățile lor, sunt departe de a fi în mod individual în posesia întregului adevăr; că nu este dat tuturor să penetreze anumite mistere, căci cunoștințele lor sunt proporționale cu purificarea lor; că Spiritele vulgare nu știu mai mult decât oamenii și chiar mai puțin decât anumiți oameni; că sunt printre ele, ca și printre cei din urmă, prezumțioși și falși savanți care cred că știu ceea ce nu știu; sistematici care își iau propriile ideile drept adevăr; în fine, că Spiritele de un ordin mai elevat, cele care sunt complet dematerializate, sunt unicele care s-au despuiat de ideile și prejudecățile pământești; dar se știe de asemenea, că Spiritele mincinoase nu au scrupule în a se ascunde sub presupuse nume, pentru a li se accepta utopiile lor. Rezultă că, pentru tot ceea ce este în afară de învățătura exclusiv morală, revelațiile pe care fiecare persoană le poate obține au un caracter individual fără autenticitate; că ele trebuie să fie considerate ca opinii personale despre un Spirit sau altul și că ar fi imprudent să se accepte și să se promulge cu lejeritate ca adevăruri absolute.
Primul control este, fără îndoială, cel al rațiunii, la care trebuie supus, fără excepție, tot ce vine de la Spirite; orice teorie în contradicție se manifestă cu bun simț, cu o logică riguroasă și cu datele pozitive pe care le posedă indiferent de numele respectabil care l-ar semna, trebuie să fie respins. Dar acest control este incomplet în multe cazuri, ca urmare a insuficienței luminilor anumitor persoane și tendința multora de a-și lua propria judecată drept unicul arbitru al adevărului. Într-un astfel de caz, ce fac oamenii care nu au în ei înșiși o încredere absolută? Iau sfatul majorității, iar opinia majorității este ghidul lor. Astfel trebuie să se procedeze cu privire la învățătura Spiritelor, ale căror mijloace ni le furnizează ele însele.
Concordanța în învățătura Spiritelor este, așadar, cel mai bun control; dar trebuie să aibă loc în anumite condiții. Cea mai puțin sigură dintre toate, este atunci când un medium interoghează mai multe Spirite asupra unui punct îndoielnic; este destul de evident că, dacă se află sub imperiul unei obsesii sau dacă are de-a face cu un Spirit mincinos, acest Spirit poate spune același lucru sub diferite nume. Nici nu există o garanție suficientă a conformității care poate fi obținută de către mediumurile unui singur centru, pentru că toate pot fi supuse aceleiași influențe.
Singura garanție serioasă a învățăturii Spiritelor este în concordanța care există între revelațiile făcute în mod spontan prin intermediul unui mare număr de mediumuri străine una de alta și din diferite țări.
Se concepe că nu este vorba aici de comunicații relative la interese secundare, ci de ce este ratașat de înseși principiile doctrinei. Experiența demonstrează că atunci când un nou principiu trebuie să-și primească soluția sa, se învață în mod spontan în diferite puncte în același timp și de manieră identică, dacă nu ca formă, cel puțin ca fond. Așadar, dacă îi place unui Spirit să formuleze un sistem excentric, bazat doar pe ideile sale și în afara adevărului, se poate fii sigur că acest sistem va rămâne circumscris și va cădea în fața unanimității instrucțiunilor date peste tot, așa cum s-a demonstrat deja în numeroase exemple. Această unanimitate este cea care a doborât toate sistemele parțiale eclozate la originea Spiritismului, în timp ce fiecare explică fenomenele în maniera sa, înainte de a cunoaște legile care guvernează relațiile dintre lumea vizibilă și lumea invizibilă.
Aceasta este baza pe care se sprijină atunci când se formulează un principiu al doctrinei; nu pentru că este conform ideilor noastre o dăm drept adevărată; nu vrem în nici un fel să fim arbitrul suprem al adevărului și nu spunem nimănui: «Crezi în acest lucru, pentru că așa îți spunem noi.» Opinia noastră nu este în ochii noștri decât o părere personală care poate fi corectă sau greșită, pentru că nu suntem mai infailibili decât alții. Nici nu considerăm că un principiu este adevărat pentru faptul că ne-a fost învățat, ci pentru că a primit sancțiunea concordanței.
În poziția noastră, primind comunicații de aproape o mie de centre spiritiste serioase, diseminate în diverse părți ale globului, suntem capabili de a vedea principiile pe care se stabilește această concordanță; această observație este cea care ne-a călăuzit până în ziua de azi și este totodată cea care ne va călăuzi în noile câmpuri pe care spiritismul este chemat să le exploreze. Astfel, studiind cu atenție comunicațiile venite din diverse părți, atât din Franța, cât și din străinătate, recunoaștem, prin natura cu totul specială a revelațiilor, că există tendința de a intra pe o nouă cale și că a venit momentul să se facă un pas înainte. Aceste revelații, uneori făcute cu cuvinte ascunse, au trecut adesea neobservate de mulți dintre cei care le-au obținut; alți credeau că doar ei le-au primit. Luate izolat, ar fi lipsite de valoare pentru noi; coincidența doar le dă gravitate; apoi, când v-a sosi momentul să le ofere toată publicitatea, atunci fiecare își va aminti ca primit instrucțiuni în acest sens. Este această mișcare generală pe care o observăm, pe care o studiem, cu ajutorul ghizilor noștri spirituali și care ne ajută să judecăm oportunitatea pe care o avem de a face un lucru sau să ne abținem.
Acest control universal este o garanție pentru unitatea viitoare a Spiritismului și va anula toate teoriile contradictorii. În aceasta se va căuta în posteritate criteriul adevărului. Ce a contribuit la succesul doctrinei formulate în Cartea Spiritelor și în Cartea Mediumurilor este că oricine de peste tot a putut primi directamente confirmarea a ceea ce conțin. Dacă, din toate părțile, Spiritele ar fi venit să le contrazică, aceste cărți ar fi suferit de mult soarta tuturor concepțiilor fantastice. Nici măcar sprijinul presei nu le-ar fi scăpat de la naufragiu, în timp ce, private de acest sprijin, au făcut totuși un drum rapid, pentru că l-au avut pe cel al Spiritelor, a căror bunăvoință compensa cu mult rea voința oamenilor. Așa se v-a întâmpla cu toate ideile emanate de la Spirite sau oameni, care nu pot suporta proba acestui control, a cărui putere nimeni nu o poate contesta.
Să presupunem deci că le-ar place anumitor Spirite să dicteze, cu orice titlu, o carte în sens contrar; chiar să presupunem că, cu o intenție ostilă și în vederea discreditării doctrinei, răutatea a suscitat comunicații apocrife, ce influență ar putea avea aceste scrieri, dacă sunt dezmințite din toate părțile de Spirite? Aderarea acestora din urmă ar trebui să fie asigurată înainte de lansarea unui sistem în numele lor. De la sistemul unuia la cel al tuturor, există aceeași distanță ca de la unitate la infinit. Ce pot face toate argumentele detractorilor asupra opiniei maselor, când milioane de voci prietenoase, venite din spațiu, vin din toate colțurile universului și în sânul fiecărei familii, a-i bate în breșă? Experiența, în acest sens, nu a confirmat deja teoria? Ce au devenit toate aceste publicații care trebuiau, să spunem așa, anihila Spiritismul? Care este cel care nici măcar nu a reușit să-i oprească marșul? Până astăzi nu se luase în considerare chestiunea din acest punct de vedere, una dintre cele mai grave, fără îndoială; toți au contat cu ei înșiși, dar nu cu Spiritele.
Principiul concordanței este încă o garanție contra alterărilor care ar putea fi aduse Spiritismului de către sectele care ar dori să pună stăpânire pe el și să-l acomodeze după bunul plac. Oricine ar încerca să-l devieze de la scopul său providențial, ar eșua, prin simplu motiv că Spiritele prin universalitatea învățăturii lor, vor face să dispară, orice modificare care se abate de la adevăr.
Din toate acestea reiese un adevăr capital și anume că oricine dorește să împiedice cursul ideilor stabilit și sancționat, poate foarte bine să cauzeze o mică perturbare locală și momentană, dar niciodată nu va domina întregul, nici măcar în prezent și cu atât mai puțin în viitor.
De asemenea, rezultă din aceasta că instrucțiunile date de Spirite asupra unor puncte ale doctrinei încă neelucidate nu pot deveni lege, atâta timp cât rămân izolate; că acestea nu trebuie, în consecință, să fie acceptate decât cu toate rezervele și ca titlu informativ.
De aici, necesitatea de a avea o mare prudență în publicarea lor; iar, în cazul în care se crede necesar în a se publica, este important să nu le prezinte decât ca opinii individuale, mai mult sau mai puțin probabile, dar care necesită confirmare în toate cazurile. Aceasta este confirmarea pe care trebuie să o așteptăm înainte de a prezenta un principiu ca adevăr absolut, dacă nu vrem să fim acuzați de lejeritate sau credulitate ireflexivă.
Spiritele superioare procedează în revelațiile lor cu o extremă înțelepciune; nu abordează marile chestiuni ale doctrinei decât în mod gradual, pe măsură ce inteligența este aptă să înțeleagă adevăruri de un ordin mai elevat și circumstanțele sunt propice pentru emiterea unei idei noi. Iată de ce, nu au spus totul de la început și nu au spus încă totul astăzi, fără să cedeze la impaciența oamenilor prea grăbiți care vor să culeagă fructele înainte de a fi coapte. Ar fi deci superfluu să dorim să anticipăm timpul desemnat fiecărui lucru de către Providență, pentru că atunci Spiritele cu adevărat serioase refuză în mod pozitiv concursul lor; însă Spiritele lejere, cărora puțin le pasă de adevăr, răspund la tot; din acest motiv, la toate chestiunile premature, există întotdeauna răspunsuri contradictorii.
Principiile de mai sus nu sunt rezultatul unei teorii personale, ci consecința forțată a condițiilor în care se manifestă Spiritele. Este foarte evident că, dacă un Spirit spune un lucru pe o parte, în timp ce milioane de Spirite spun contrariul în altă parte, prezumția de adevăr nu poate fi pentru cel care este singur aproape de părerea lui; acum, a pretinde că doar tu ai dreptate contra tuturor ar fi la fel de ilogic din partea unui Spirit ca și din partea oamenilor. Spiritele cu adevărat înțelepte, dacă nu se simt suficient de luminate cu privire la o chestiune, nu o rezolvă niciodată în mod absolut; declară că nu o tratează decât din punctul lor de vedere și sfătuiesc ele însele să se aștepte confirmarea.
Oricât de mare, frumoasă și justă ar fi o idee, este imposibil ca de la început să conteze cu toate opiniile. Conflictele rezultate sunt consecința inevitabila a mișcării care se operă; sunt chiar necesare pentru a scoate la iveală adevărul și este util ca să aibă loc la început pentru ca ideile false să fie mai repede lăsate deoparte. Spiritiști care concep anumite temeri trebuie așadar să fie foarte liniștiți. Toate pretențiile izolate vor cădea, prin forța lucrurilor în fața marelui și puternicului criteriu al controlului universal.
Nu este opinia unui om în jurul căruia se vor unii, ci a la vocea unanimă a Spiritelor; nu va fi un om și cu atât mai puțin eu, care va funda ortodoxia spiritistă; nu va fi nici un spirit cel care va veni să se impună nimănui; va fi universalitatea Spiritelor comunicându-se în toate părțile pământului din ordinul lui Dumnezeu; acesta este caracterul esențial al doctrinei spiritiste; aceasta este forța sa; acesta este autoritatea sa. Dumnezeu a vrut ca legea lui să se întemeieze pe o bază inebranlabilă, motiv pentru care nu a lăsat-o să se sprijine pe capul fragil al unei singure persoane.
În fața acestui puternic areopag, care nu cunoaște nici coteria, nici rivalitățile geloase, nici sectele, nici națiunile, vor cădea toate opozițiile, toate ambițiile, toate pretențiile la supremația individuală; ne-am distruge singuri, dacă noi am dorii să substituim propriile noastre idei la decretele suverane; doar el va rezolva toate chestiunile litigioase, care va reduce la tăcere disidența și va da dreptate cui îi corespunde. În fața acestui acord impunător al tuturor vocilor cerului, ce poate face opinia unui om sau a unui Spirit? Mai puțin decât picătura de apă care se pierde în ocean, mai puțin decât vocea copilului pe care furtuna sufocă.
Opinia universală, este așadar judecătorul suprem, care se pronunță în ultimă instanță și este formată din toate opiniile individuale; dacă una dintre ele este adevărată, nu are decât o greutatea relativă în balanță; dacă este falsă, nu poate prevala asupra tuturor celorlalte. În acest imens concurs individualitățile se șterg, iar acesta este un nou eșec pentru orgoliul uman.
Acest întreg armonios prinde deja contur; acum, acest secol nu va trece fără să strălucească în toată splendoarea sa, astfel încât să disipeze toate incertitudinile; pentru că de acum până atunci, voci puternice vor primi misiunea de a se face auzite pentru a ralia oameni sub același steag, de îndată ce câmpul va fi suficient cultivat. Între timp, cel care fluctuează între două sisteme opuse poate observa în ce direcție se formează opinia generală; este indicația sigură a sensului în care majoritatea spiritelor se pronunță asupra diferitelor puncte unde se comunică; și un semn, nu mai puțin sigur, al sistemului care va prevala.
